What do you think?
Rate this book
Necuratul din Colga
O serie de crime neelucidate intr-un orasel de provincie. Un agent special trimis sa investigheze cazurile. O tabara de antrenament camuflata in padure. Piste false, rasturnari de situatii, suspans. si foarte mult umor. O actiune extrem de credibila in primul thriller romanesc scris dupa atentatele de la 11 septembrie care au schimbat fata planetei.
„George Arion izbuteste sa ne ofere, sub eticheta romanului politist, mostre de reusit roman-roman, adica netextualizat, adica modern.” Gheorghe Tomozei
„Aceasta carte a celui mai de seama reprezentant al romanului politist romanesc este o confirmare a faptului ca nu se poate face sub nici un chip o deosebire valorica intre proza de factura politista si ceea ce multi numesc literatura main-stream. Atunci cand calitatea artistica zvacneste intr-o opera literara, nu mai conteaza sub-genul. In Necuratul din Colga avem un roman exemplar din punct de vedere stlistic, cu miez si miza, avem o intreaga societate romaneasca, asa cum arata ea de douazeci de ani incoace, fantastic (sau nu?), influentata de cele intamplate la 11 septembrie 2001. si de data aceasta George Arion se intrece pe sine.” Mircea Pricajan
„George Arion izbuteste sa ne ofere, sub eticheta romanului politist, mostre de reusit roman-roman, adica netextualizat, adica modern.” Gheorghe Tomozei
„Aceasta carte a celui mai de seama reprezentant al romanului politist romanesc este o confirmare a faptului ca nu se poate face sub nici un chip o deosebire valorica intre proza de factura politista si ceea ce multi numesc literatura main-stream. Atunci cand calitatea artistica zvacneste intr-o opera literara, nu mai conteaza sub-genul. In Necuratul din Colga avem un roman exemplar din punct de vedere stlistic, cu miez si miza, avem o intreaga societate romaneasca, asa cum arata ea de douazeci de ani incoace, fantastic (sau nu?), influentata de cele intamplate la 11 septembrie 2001. si de data aceasta George Arion se intrece pe sine.” Mircea Pricajan
- GenresRomanian LiteratureCrime
204 pages, Paperback
First published January 1, 2010
24 people want to read
About the author
George Arion
51 books35 followersGeorge Arion este un autor de romane mystery & thriller român, poet, prozator, eseist, libretist și publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În prezent este directorul Publicațiilor Flacăra din România. Președinte al Fundației "Premiile Flacăra", președinte al Romanian Crime Writers Club. A fost caracterizat în momentul publicării primului său roman polițist, Atac în bibliotecă, drept „un Raymond Chandler român” de către criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu, el însuși autor de paraliteratură. Ziaristul și caricaturistul Octavian Andronic l-a numit „un San Antonio dâmbovițean”.
În prezent este directorul Publicațiilor Flacăra din România. Președinte al Fundației "Premiile Flacăra", președinte al Romanian Crime Writers Club. A fost caracterizat în momentul publicării primului său roman polițist, Atac în bibliotecă, drept „un Raymond Chandler român” de către criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu, el însuși autor de paraliteratură. Ziaristul și caricaturistul Octavian Andronic l-a numit „un San Antonio dâmbovițean”.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
Read
July 11, 2022Eu, ca să spun drept, nu gust mereu nici umorul Rodicăi Ojog-Brașoveanu, dar măcar mă ține în priză intriga romanelor ei. Scriitura lui George Arion, însă, cu tonul ăla de șmecheraș de cartier care rîde singur la propriile glumițe mi se pare absolut imposibil de digerat. Dau un singur exemplu:
E drept că comparația finală e oareșcît amuzantă, dar n-am răbdare să pescuiesc și altele, așa că abandonez fără regrete, în toiul a șase crime nerezolvate fără să am măcar curiozitatea de a citi sfîrșitul :D.
De fapt, din camera de hotel care mi-e adăpost individual se aude croncănitu' rău-prevestitor al unor minorități cu aripi. Olfactivu' e jenat de niște miasme ucigătoare. Pe străzi se clatină câțiva bețivi care și-au dat drumu' la muzicuță – și un afon ar vedea infraroșu ascultându-i. Căldura deshidratează nemilos trupurile. Luna arată ca o lasagna uitată în cuptor.
E drept că comparația finală e oareșcît amuzantă, dar n-am răbdare să pescuiesc și altele, așa că abandonez fără regrete, în toiul a șase crime nerezolvate fără să am măcar curiozitatea de a citi sfîrșitul :D.
April 8, 2021
Geniala! Cel mai bun roman al lui George Arion, dupa "Atac in biblioteca"! Actiune, mister si umor, mult umor! Probabil cartea autorului cu cel mai mult umor. Pe fundal, societatea romaneasca in tranzitie, aluzie la miliardarii de carton de dupa '90, imbogatiti subit si suspect, si la politicienii corupti.
May 27, 2021
A naibii vipie!
Un smintit a dat la maximum instalaţia de încălzire a planetei şi acum îşi râde într-un dinte văzând cum ne perpelim ca nişte potârnichi în frigare. De zile în şir, nici o pală de vânt; iar pe cer – nici o zgaibă de nor. Îţi vine să-ţi iei câmpii cu busola în mână şi să nu te opreşti până la Polu' Nord, unde să-ţi trânteşti un ditamai igloo pe o banchiză, chiar dacă şi-acolo ar fi îmbulzeală din pricina urşilor care sirotează Coca-Cola şi-şi dau brânci în apă ca să se mai răcorească.
Zău aşa: o băutură smulsă dintr-o frapieră în care plutesc niscaiva sloiuri ar fi parfum!
Iar pe mine, tocmai pe zădufu' ăsta m-au trimis în misiune; parcă un altu' cu mai mult potenţial şi mai rezistent la caniculă n-ar mai fi dibuit!
La radio se transmite un recital Leonard Cohen. Are un sictir pe viaţă gagiu' ăsta, mai ceva ca al meu.
Intru în oraşu' Colga pe la miezu' nopţii, după un drum de nouă ore pe şosele ciuruite ca după bombardament; culmea e că, din loc în loc, am citit nişte inscripţii de ţi se-ncing creierii şi mai abitir: Aici sunt banii dumneavoastră! Mulţumesc de informaţie, acu' ştiu de ce portofelu' mi-e burduşit mai mult cu acte.
Continuă să fie zăpuşeală şi la ora asta şi, chiar dacă am aer condiţionat în maşină, merg cu geamu' din stânga lăsat, atent ca nu cumva hârtoapele să mă basculeze afară. Asta mi-ar mai lipsi, să mai alerg prin peisaj şi după vehiculu' aflat în dotare!
Străzile oraşului sunt pustii şi prietenoase ca aleile unui cimitir noaptea. Câteva becuri agăţate pe stâlpi împrăştie o lumină pe care un licurici n-ar avea de ce să fie invidios. Cele mai multe case n-au etaj şi sunt cufundate în beznă – dacă-ţi încordezi auzu', în timpane îţi bubuie sforăiturile locuitorilor care habar n-au de sosirea salvatorului lor. Mi-i închipui o clipă, năduşiţi în aşternuturile mototolite şi în încăperi încinse, şi să nu mai fiu eu agent special dacă nu mă simt mai bine rotind covrigu' la dreapta şi la stânga, cu grijă să nu dau în vreo gură de canal deschisă prin grija vreunui colecţionar de fier vechi.
Observ şi o inovaţie arhitectonică: unele locuinţe au ferestrele şi uşile baricadate cu scânduri bătute în cuie – „semn indubitabil”, cum ar zice fostu' meu prof de tehnologie, că au fost abandonate.
Trec lento prin faţa Primăriei – o construcţie în dulcele stil vechi. Odinioară, coloanele ei arătau falnic; acu' sunt cariate de vreme şi de neglijenţa noilor stăpâni. Proprietaru' căruia i-a aparţinut o fi demult oale şi ulcele – mai bine că nu vede ce s-a ales de munculiţă lui! – în halu' în care a ajuns casa nu s-ar mai obosi să depună actele şi s-o revendice. Ajung şi în dreptu' sediului Poliţiei; nu opresc, numai aşa, de sanchi, deşi ferestrele sunt luminate şi dinăuntru răzbate vocea unui crainic de radio, vestind lumii ce zi grozavă a fost azi şi ce formidabil va fi mâine. Ţin în continuare picioru' apăsat pe acceleraţie, uşor, ca o părere, doar cât să nu mă-ntreacă vreun melc ieşit sub clar de lună la promenadă.
Un smintit a dat la maximum instalaţia de încălzire a planetei şi acum îşi râde într-un dinte văzând cum ne perpelim ca nişte potârnichi în frigare. De zile în şir, nici o pală de vânt; iar pe cer – nici o zgaibă de nor. Îţi vine să-ţi iei câmpii cu busola în mână şi să nu te opreşti până la Polu' Nord, unde să-ţi trânteşti un ditamai igloo pe o banchiză, chiar dacă şi-acolo ar fi îmbulzeală din pricina urşilor care sirotează Coca-Cola şi-şi dau brânci în apă ca să se mai răcorească.
Zău aşa: o băutură smulsă dintr-o frapieră în care plutesc niscaiva sloiuri ar fi parfum!
Iar pe mine, tocmai pe zădufu' ăsta m-au trimis în misiune; parcă un altu' cu mai mult potenţial şi mai rezistent la caniculă n-ar mai fi dibuit!
La radio se transmite un recital Leonard Cohen. Are un sictir pe viaţă gagiu' ăsta, mai ceva ca al meu.
Intru în oraşu' Colga pe la miezu' nopţii, după un drum de nouă ore pe şosele ciuruite ca după bombardament; culmea e că, din loc în loc, am citit nişte inscripţii de ţi se-ncing creierii şi mai abitir: Aici sunt banii dumneavoastră! Mulţumesc de informaţie, acu' ştiu de ce portofelu' mi-e burduşit mai mult cu acte.
Continuă să fie zăpuşeală şi la ora asta şi, chiar dacă am aer condiţionat în maşină, merg cu geamu' din stânga lăsat, atent ca nu cumva hârtoapele să mă basculeze afară. Asta mi-ar mai lipsi, să mai alerg prin peisaj şi după vehiculu' aflat în dotare!
Străzile oraşului sunt pustii şi prietenoase ca aleile unui cimitir noaptea. Câteva becuri agăţate pe stâlpi împrăştie o lumină pe care un licurici n-ar avea de ce să fie invidios. Cele mai multe case n-au etaj şi sunt cufundate în beznă – dacă-ţi încordezi auzu', în timpane îţi bubuie sforăiturile locuitorilor care habar n-au de sosirea salvatorului lor. Mi-i închipui o clipă, năduşiţi în aşternuturile mototolite şi în încăperi încinse, şi să nu mai fiu eu agent special dacă nu mă simt mai bine rotind covrigu' la dreapta şi la stânga, cu grijă să nu dau în vreo gură de canal deschisă prin grija vreunui colecţionar de fier vechi.
Observ şi o inovaţie arhitectonică: unele locuinţe au ferestrele şi uşile baricadate cu scânduri bătute în cuie – „semn indubitabil”, cum ar zice fostu' meu prof de tehnologie, că au fost abandonate.
Trec lento prin faţa Primăriei – o construcţie în dulcele stil vechi. Odinioară, coloanele ei arătau falnic; acu' sunt cariate de vreme şi de neglijenţa noilor stăpâni. Proprietaru' căruia i-a aparţinut o fi demult oale şi ulcele – mai bine că nu vede ce s-a ales de munculiţă lui! – în halu' în care a ajuns casa nu s-ar mai obosi să depună actele şi s-o revendice. Ajung şi în dreptu' sediului Poliţiei; nu opresc, numai aşa, de sanchi, deşi ferestrele sunt luminate şi dinăuntru răzbate vocea unui crainic de radio, vestind lumii ce zi grozavă a fost azi şi ce formidabil va fi mâine. Ţin în continuare picioru' apăsat pe acceleraţie, uşor, ca o părere, doar cât să nu mă-ntreacă vreun melc ieşit sub clar de lună la promenadă.
February 28, 2021
Amuzantă rău
January 7, 2014
4.5 stars.
Arion builds another memorable character.
Arion builds another memorable character.
March 6, 2021
George Arion este autorul meu preferat. Cartea Necuratul din Colga conține crime, mister, chiar amuzantă prin felul în care relatează întâmplarea protagonistul cărți, Robert Gal.
Displaying 1 - 6 of 6 reviews