Pentru mine, ,,Cei 13 magnifici” a fost o incursiune în universul interior al unei femei în care Cupidon nu s-a sfiit să tragă cu cele mai aspre și problematice săgeți.
Mi-a plăcut mult ideea de bază a cărții, esența poveștii fiecărui ,,magnific”, precum și modul, dar mai ales cadrul în care acestea au fost prezentate. Am apreciat ideea Hannei de a da viață unei astfel de inițiative, una pe care poate mai mulți dintre noi ar trebui să o urmăm. Pe această notă, mărturisesc că mi-a plăcut mult atipica interacțiune dintre cele Kayla și Celine, o interacțiune ce a avut, pentru mine, un farmec aparte și a făcut lectura mult mai interesantă. E plăcut să întâlnesc un prototip al unei astfel de relații diferit de relatările cărților de specialitate și mai apropiat de realitatea pe care unii dintre noi am trăit-o sau, de ce nu, o vom trăi la un moment dat. Cu toții suntem oameni și, mai presus de toate, cu unii se întâmplă să avem parte de o conexiune mai mult decât deosebită.
De altfel, am apreciat și faptul că autoarea i-a oferit protagonistei sale alura unei femei puternice, asumate, care nu își regretă deciziile și care, în ciuda suferinței și a disperării, nu a ales niciodată drumul răzbunării. Gândurile Kaylei au fost haotice, iar sentimentele, amestecate. Totuși, aceasta nu și-a pierdut nicio clipă simțul rațiunii și încrederea în forțele proprii.
În ansamblu, deși a fost o carte cu o anumită încărcătură emoțională, a fost și lejeră, atât în ceea ce privește stilul de scriere, cât și ușurința cu care eu, personal, am parcurs-o. Din perspectiva mea, s-a reușit o echilibristică perfectă. O recomand oricui dorește o lectură scurtă, contemplativă și care are, totuși, ceva experiență în ceea ce privește relațiile amoroase.