Opere italiene VII. Luminararul

by Giordano Bruno

Odata cu arderea pe rug, in anul 1600, a lui Giordano Bruno, in istorie se stinge acea epoca a gindirii in care cunoasterea era inseparabila de eros si magie, in locul ei instaurindu-se epoca stiintelor exacte si a tehnologiei moderne. Forta si originalitatea ultimului mare filozof al Renasterii italiene se regasesc din plin in stilul operei sale italiene, si in special in mustoasele si provocatoarele sale dialoguri filozofice, considerate o culme a ingeniozitatii verbale si o piatra de incercare pentru traducatori. Editia de fata ofera pentru prima data cititorului roman seria completa a operei italiene a lui Bruno, alcatuita din sase dialoguri, impartite de traditia exegetica in dialoguri Cina din miercurea cenusii, Despre cauza, principiu si unu, Despre infinit, univers si lumi, si dialoguri Alungarea bestiei triumfatoare, Cabala calului Pegas, Despre eroicele avinturi, carora li se adauga piesa de teatru Luminararul.

312 pages, Paperback

First published January 1, 2009

About the author

Giordano Bruno (1548 – February 17, 1600), born Filippo Bruno, was an Italian Dominican friar, philosopher, mathematician and astronomer, who is best known as a proponent of the infinity of the universe. His cosmological theories went beyond the Copernican model in identifying the Sun as just one of an infinite number of independently moving heavenly bodies: he is the first European man to have conceptualized the universe as a continuum where the stars we see at night are identical in nature to the Sun. He was burned at the stake by authorities in 1600 after the Roman Inquisition found him guilty of heresy. After his death he gained considerable fame; in the 19th and early 20th centuries, commentators focusing on his astronomical beliefs regarded him as a martyr for free thought and modern scientific ideas. Recent assessments suggest that his ideas about the universe played a smaller role in his trial than his pantheist beliefs, which differed from the interpretations and scope of God held by Catholicism.[1][2] In addition to his cosmological writings, Bruno also wrote extensive works on the art of memory, a loosely organized group of mnemonic techniques and principles. More recent assessments, beginning with the pioneering work of Frances Yates, suggest that Bruno was deeply influenced by the astronomical facts of the universe inherited from Arab astrology, Neoplatonism and Renaissance Hermeticism.[3] Other recent studies of Bruno have focused on his qualitative approach to mathematics and his application of the spatial paradigms of geometry to language.[4]

Reviews

[Roland · Rating 5 out of 5]

Un privilegiu sa poti citi o scenata de teatru comic scrisa in 1582 de ultimul mare filozof al Renasterii, om ars pe rug pentru mintea sa sclipitoare!

[Amy Amalia · Rating 5 out of 5]

„Lumînărarul” e o comedie în cinci acte, dar înainte să ajungi la acțiune trebuie să treci printr-o grămadă de dedicații și prologuri – un adevărat maraton de introduceri. Dincolo de glume și scene colorate, piesa ascunde întreaga filozofie a lui Giordano Bruno împotriva unei Biserici care, vreme de secole, a abuzat de autoritate și a impus dogme prin forță.
Este singura sa operă cu adevărat literară și funcționează ca un protest mascat în comedie, împotriva moravurilor și ipocriziei vremii.

Traducătoarea Smaranda Bratu Elian o descrie perfect:
„Cea mai filozofică și totodată grotească, cea mai complexă și inovatoare, cea mai pestriță ca stil și limbaj – pe scurt, cea mai barocă dintre comediile Renașterii.”
Piesa e un carusel de personaje: un om de știință obsedat să obțină aur uită complet de soția lui (care între timp găsește consolare în brațele unui pictor), un Bonifacio îndrăgostit și cam fluid în orientare, o curtezană pe nume Carubina și Manfurio – profesorul pedant, care e luat la mișto pe tot parcursul piesei.
Umorul e pe alocuri licențios și deloc pudic. Un exemplu savuros:
Bonifacio: „Eu noaptea vreau să fac o trântă cu nevastă-mea de să-i curgă nădușeala. Recomandă-mi vreo licoare ori vreun hap care să mă țină bățos în șa.”
Marta: „Apă de rinichi, ulei de buci, zeamă de boașe: le amesteci bine; să-ți bătucească turul de-atăta galopat.”
Pe scurt? Lumînărarul nu e doar comedie – e un amestec de filozofie, satiră și nebunie renascentistă, care te prinde dacă ai chef de ceva total ieșit din tipare.