Trăim într-o lume a schimbărilor, în care sunt cultivate îndoiala, nesiguranţa şi anxietatea. În timp ce unele persoane consideră că stresul este necesar pentru a atinge performanţe maxime, pentru mult mai multă lume stresul este cauza unor boli împovărătoare.
În urmă cu numai o sută şi ceva de ani, atacul de cord (una dintre cele mai grave boli provocate de stres) era doar o ciudăţenie medicală. Oare pentru că acum un secol ne era mult mai uşor să ne relaxăm? În acele timpuri, calitatea vieţii era mai importantă decât cantitatea de lucruri făcute – iar oamenii erau mai degrabă fiinţe decât „înfăptuitori“.
Nu putem călători înapoi în timp, în schimb, putem învăţa să ne reclădim un stil de viaţă mult mai sănătos şi mai relaxant, prin care să regăsim ceva din acea pace pierdută. Trebuie doar să vrem, iată singura condiţie. La începutul anilor 1980, am început să fiu foarte stresat. În perioada aceea nu-l numeam stres, îi spuneam, pur şi simplu, durere. Lucram până la ore târzii, şapte zile pe săptămână, împins de termenele de predare presante. Relaţiile mele erau departe de a fi armonioase, locul de muncă nu-mi aducea nici o satisfacţie, viaţa mi se părea adesea lipsită de sens
şi nu se ivea nici o lumină la capătul tunelului.