El Lugar Donde Estuvo El Paraiso

by Carlos Franz

A revelação de um grande autor latino-americanoEm Iquitos, cidade do antigo esplendor seringueiro da Amazónia peruana, rodeada pelo cheiro putrefacto do crime, vive-se uma atmosfera opressiva. Nessa terra ardente, encontram-se o cônsul de um país inominado, a sua filha, a sua amante e um refugiado político... Personagens desterrados que habitam um mundo equatorial que os dividirá em hemisférios éticos irreconciliáveis: o da paixão furiosa e da intriga, e o do amor que transita do inconfessado à tragédia. Primeiro finalista, com este seu romance, do prémio Planeta (Argentina) de 1996, cujo júri era composto por Ángeles Mastretta, Mario Benedetti e Tomás Eloy Matínez, Carlos Franz de imediato se colocou na primeira linha dos novos autores latino-americanos, vendo a sua obra traduzida em numerosos países e unanimemente saudada pela crítica.

Hardcover

First published December 1, 1996

Reviews

[Beatrice . · Rating 4 out of 5]

Când am luat această carte bună habar nu aveam că este o dramă fapt care m-a surprins pentru că pur și simplu nu mă așteptam să fie o dramă deoarece nu am prea citit astfel de cărți. Recunosc că nu am ghicit genul după copertă, am căutat pe Google pentru a fi sigură. Deși credeam că nu am absolut nicio tangență cu dramele se pare că această mi-a plăcut și m-a surprins într-un mod plăcut. Ana ,o tânără rebelă de aproape 19 ani, merge în vacanță la tatăl ei care este consul în Iquitos. Când ajunge la el își dă seama că foarte multe lucruri s-au schimbat și că acesta și-a găsit în sfârșit locul alături de o femeie, Julia. În primă fază este surprinsă și supărată apoi pentru că își dă seama că nu va mai avea parte de aceeași atenție pe care tatăl i-o oferea atunci când e călătoreau singuri pe meleaguri străine.Faptul că și-a cumpărat o casă și a abandonat alcoolul este o noutate pe care o procesează cu greu.În poveste mai intră și Enrico, un refugiat politic pe care consulul îl ia sub aripa sa.Prezența lui în casa lor o influențează pe Ana și într-un final relația dintre cei patru locatari. Am compătimit-o pe Ana deoarece divorțul și plimbatul de la un părinte la altul au făcut -o să creadă că nu aparține nimănui și că nu are nici măcar un loc sigur. Faptul că înainte tatăl ei îi dedica întreaga atenție a determinat-o să ia niște decizii greșite atunci când a văzut că aceasta și-a găsit fericirea în alte locuri și în alte persoane. Deși consulul observă anumite schimbări la fiica sa nu le înțelege gravitatea și atunci când o face e prea târziu. Jiulia a fost un personaj care m-a impresionant deoarece a dat dovadă în multe situații de maturitate și de inteligență, iar despre consul se pot spune multe, vă las pe voi să-l descoperiți. Avem parte din belșug de descrieri în această carte, uneori prea multe sau prea repetitive. Atmosfera creată se îmbină perfect cu acțiunea, iar finalul e destul de profund și ne face să ne gândim la lucruri serioase despre viață. A fost o lectură plăcută care s-a citit destul de repede , dar care mi-a lăsat un gust amărui după ce am terminat-o.

[Raul]

Interesante libro de Franz. Escrito 10 maños antes de El Desierto, me sirvió para entender su prosa. Buen escritor, interesante personaje El Cónsul.

[Melania · Rating 3 out of 5]

După divorțul de mama Annei, Consulul, instalat într-o comodă exterioritate grație statutului diplomatic, este vizitat, de regulă, de fiica sa, în timpul vacanțelor. Ajunsă la Iquitos după ce avionul traversează o cumplită furtună, Anna descoperă motivul pentru care tatăl său nu mai locuia la hotel, ca în alte repartiții diplomatice, ba mai mult, chiar cumpărase o casă. Acest motiv era prezența Juliei, o amantă diferită de femeile pe care le mai văzuse alături de tatăl său, o femeie tânără, puțin mai mare în ani decât Anna dar care reușise să-l smulgă pe Consul din patima beției. Când Consulul o va cere de soție pe Julia, aceasta va stârni gelozia fiicei care își dorea în exclusivitate atenția tatăl său:
Cu scopul de a-și prelungi șederea în locul în care, în amurgul vieții, întâlnise dragostea, Consulul trimite în țara de origine rapoarte exagerate despre Enrico, un refugiat politic. Asta îi va fi adus pe cap pe Rubiroza, un coleg de la Ministerul de Externe, venit în calitate de consilier extraordinar pentru a gestiona problema refugiatului politic. Așa cum observa Anna, Rubiroza este un coleg invidios și un perfid vânător de capete
Recuperat de Consul de la autoritățile locale, Enrico este adăpostit de acesta în reședința sa, ca și cum alăturarea fizică a fiicei cu amanta, în aceeași casă, nu ar fi făcut situația (destul de) explozivă. Prezența lui Enrico, ”unul dintre acei bărbați violenți care întotdeauna se așteaptă la compasiune din partea femeilor”, aduce, figurativ vorbind, furtuna mai aproape. Va fi declanșată de Anna și va transforma iubirea în tragedie, având efectul contrar celui scontat de ea: îl va îndepărta definitiv pe tatăl său de ea.
La maturitate, după moartea Consulului, tatăl său, Anna își așterne în scris amintirile pentru a elibera o mare durere. Și, în parte, o mare vină. Pornind de o idee superb exprimată, și anume că: ”Amintirea e de mii de ori mai de preferat decât consolarea umană.

[AlyRalu · Rating 4 out of 5]

O avem pe Anna, o tânără de 19 ani, care vine să îşi viziteze tatăl în Iquitos, un oraş amazonian, în care acesta ocupă funcția de Consul = putere. Consulul care în 10 ani avusese 6 posturi, care îşi petrecea viața în hoteluri şi care schimba iubitele prea des.

Operațiunea de salvare al unui pilot, Enrico, le oferă timp prețios împreună, fiicei şi tatălui, timp de care nu au avut parte în copilăria Annei.

La întoarcerea în Iquitos Anna a reuşit să o analizeze în amănunt pe iubita tatălui său, o iubită cu 25 de ani mai tânară şi deosebit de frumoasă cu care acesta are o relație mai longevivă decât îi sta în fire. Interesantă gelozia Annei, creată de autor, pentru această Julia.

Povestea se complică în momentul când Anna ajunge în patul lui Enrico și îşi dorește să fugă cu el.

Diplomaţie, afaceri, încredere, repatriere, viaţă. O carte care m-a prins prin profunzimea ei şi nu prin acţiune, cu toate că erau momente în care mă temeam de ce va urma. Mi-a plăcut mult relaţia tată-fiică încât nu am putut să o notez cu mai puţin de 4/5.

"Nimic nu se rezolvă fugind." pag. 66

[Sofia · Rating 3 out of 5]

As nossas ações têm sempre consequências, às vezes maiores do que aquelas que estamos a planear.

O enredo é demasiado parecido com o Atonement, do Ian McEwan e por isso não houve para mim o factor surpresa.

É um livro bem escrito, de leitura rápida, mas ao qual falta alguma originalidade.

[Mical · Rating 3 out of 5]

Para comenzar, decir que me encantó la ambientación que logra el autor. En momentos llegué a sentir que me sofocaba por el calor de la selva amazónica.
Sin embargo, me fue difícil avanzar con esta lectura, debido al apego insano de Ana hacia su padre, no logré comprender el porqué quiso destruir la felicidad que estaba su padre construyendo junto con Julia, eso me hizo verla como un personaje inmaduro, adolescente, que por la edad que tiene concuerda , pero su padre cayo redondito ante todo lo que ella planteaba, siendo que más que nada eran berrinches de niña mimada.
El padre no fue capaz de hablar lo que sucedía con Julia; o incluso al verla junto con Enrico, no fue capaz de encararlos. Una lástima, ya que siendo un personaje ya de edad madura, diplomático, con un cargo alto, uno esperaría mayor inteligencia.

[Fernando Pestana da Costa · Rating 4 out of 5]

Narrated by the daughter of a (apparently Chilean) consul in the city of Iquitos, in the Amazonia region of Peru, this is book, the Portuguese translation of El Lugar Donde Estuvo el Paraíso, is suffused with an unbearably oppressive atmosphere of heat, humidity, rain, still more heat... A great story: the close relation between the visiting daughter and his father in an old rubber paradise of the Amazonian jungle, the errant and at times unbearable life of a diplomat in an irrelevant post, drinking heavily and faking his official reports, and a touch of political plot that includes a political refugee. But in the end what stroke me most was the incredible atmospheric description of the place: a harsh, sticky, venomous, hot climate of a city lost deep in the jungle.