Eroii mei sunt anonimi sau prea puțin cunoscuți. I-am întâlnit, i-am îndrăgit, am scris cu admirație despre ei. Învingători sau învinși, încă în viață sau retrași în anticamera uitării, ceva m-a mișcat adânc la fiecare. Sunt oameni remarcabili care, cu aura lor, luminează totul în jur. Citindu-le poveștile, așa cum le-am lăsat să curgă din inimă, eroii mei vor deveni, cititorule, și ai tăi.
V-ați putea imagina că eroii sunt niște personaje supranaturale sau măcar unele istorice, însă eroii lui Viorel Ilișoi sunt, în marea lor majoritate, oameni obișnuiți care și-au propus (sau au făcut-o involuntar), din bunătate, să schimbe în bine lumea din jurul lor. Sunt cei care construiesc așezăminte pentru bătrâni, sunt persoane care au fost mentori pentru cei apropiați (profesori, învățători, preoți), sunt oameni care muncesc din zori până-n noapte pentru a dărui siguranță familiei. Reportajele lui Viorel Ilișoi reunite aici au în centru personaje (oameni, localități, zone, țări) care, în același timp, întristează prin poveștile lor („Dacă era o țară așa de bună, era în stare să mă țină în ea”, spune un personaj), dar oferă și motive de optimism: România e populată de oameni buni, trebuie doar să-i descoperim și să-i luăm ca exemple, să le oferim ocazia să fie și eroii noștri.
Citesc în multe feluri, dar rareori intru în starea de grație în care pagina parcă se schimbă singură, iar nerăbdarea de a trece mai departe se luptă cu plăcerea intensă pe care o provoacă paragraful curent. Eroii domnului Ilișoi sunt de toate felurile, la fel ca stările provocate de lectura poveștilor lor - admirație, încântare, durere, revoltă, resemnare... Recomand 100%.
Oameni senzaționali. Povești și dure, și blânde, despre dureri, vise și multe altele. Cartea e de o scriitură superbă, ca tot ce iese de la domnul Ilișoi.