What do you think?
În cercul fiarei #2
Puțină speranță
După ce s-a lăsat dominată de latura sa animalică, Slievi trebuie să se confrunte, în sfârșit, cu urmările faptelor ei abominabile. Va avea de făcut alegeri dificile, iar umanitatea îi va fi pusă la grea încercare cu fiecare ocazie.
Novarre Faruz a aflat că morbul, teribila molimă care sfâșie Fireniul, poate fi vindecat și are de gând să se asigure că remediul va fi la dispoziția celor care au nevoie de el. Însă ambițiosul său obiectiv intră în conflict cu planurile vechiului său dușman, urchemistul Hayat…
Vechi secrete vor ieși la iveală, trecutul va navăli cu furie din urmă, iar linia fină care despărțea minciuna de adevărar va deveni de nerecunoscut. Sângele va continua să curgă, violența va tulbura peisajul idilic al Noctiei, iar trădarea, ca și ajutorul vor sosi din cele mai neașteptate locuri.
Însă, din toate acestea, vor încolți germenii speranței într-un viitor mai bun pentru întreaga omenire.
***
Romanul „Puțină speranță” de Cezarina Anghilac e o călătorie amețitoare printr-un amalgam de emoții. Întorsături fulgerătoare de situație fac și desfac relațiile dintre personaje, și nu mai știi cine-ți e prieten și cine dușman. Să fie puii de kirb leac pentru morb? Să poată Slievi s-o controleze pe Cealaltă? Să existe oare un prunc care va face luminările mai îndurătoare?
Volumul final al duologiei „În cercul fiarei” închide cercul narativ început în romanul „Promisiuni de sânge”, dar ne dezvăluie o lume isteț și atent construită, în care coexistă națiuni și creaturi cu descrieri care ne lasă cu gura căscată. Lingvista din mine a tresărit de încântare la fiecare termen din glosar, iar dacă sunteți cititori ai genului veți descoperi referințe iscusite la lumi fantastice îndrăgite.
Lumea creată de Cezarina Anghilac, însă, este în sine un cadou. Funcții de înțeles, tradiții de asimilat, gusturi de savurat, și întunecime suficientă să fie pe placul doritorilor, fără a-i sensibiliza excesiv pe cei care se feresc de sânge.
În fond, volumul al doilea este (și) despre speranță.
Iulia Dromereschi – traducătoare, jurnalistă culturală
Novarre Faruz a aflat că morbul, teribila molimă care sfâșie Fireniul, poate fi vindecat și are de gând să se asigure că remediul va fi la dispoziția celor care au nevoie de el. Însă ambițiosul său obiectiv intră în conflict cu planurile vechiului său dușman, urchemistul Hayat…
Vechi secrete vor ieși la iveală, trecutul va navăli cu furie din urmă, iar linia fină care despărțea minciuna de adevărar va deveni de nerecunoscut. Sângele va continua să curgă, violența va tulbura peisajul idilic al Noctiei, iar trădarea, ca și ajutorul vor sosi din cele mai neașteptate locuri.
Însă, din toate acestea, vor încolți germenii speranței într-un viitor mai bun pentru întreaga omenire.
***
Romanul „Puțină speranță” de Cezarina Anghilac e o călătorie amețitoare printr-un amalgam de emoții. Întorsături fulgerătoare de situație fac și desfac relațiile dintre personaje, și nu mai știi cine-ți e prieten și cine dușman. Să fie puii de kirb leac pentru morb? Să poată Slievi s-o controleze pe Cealaltă? Să existe oare un prunc care va face luminările mai îndurătoare?
Volumul final al duologiei „În cercul fiarei” închide cercul narativ început în romanul „Promisiuni de sânge”, dar ne dezvăluie o lume isteț și atent construită, în care coexistă națiuni și creaturi cu descrieri care ne lasă cu gura căscată. Lingvista din mine a tresărit de încântare la fiecare termen din glosar, iar dacă sunteți cititori ai genului veți descoperi referințe iscusite la lumi fantastice îndrăgite.
Lumea creată de Cezarina Anghilac, însă, este în sine un cadou. Funcții de înțeles, tradiții de asimilat, gusturi de savurat, și întunecime suficientă să fie pe placul doritorilor, fără a-i sensibiliza excesiv pe cei care se feresc de sânge.
În fond, volumul al doilea este (și) despre speranță.
Iulia Dromereschi – traducătoare, jurnalistă culturală
- GenresFantasy
302 pages, Unknown Binding
Published May 1, 2023
About the author
Cezarina Anghilac
13 books91 followersCezarina Anghilac a studiat sociologia şi antropologia în cadrul Universității din București și a participat la ateliere de scriere creativă organizate de Revista de povestiri. A îngrijit, timp de doi ani, sumarul Revistei de suspans.
Este autoarea volumului de povestiri Cine doarme și visează (Tritonic, 2017), distins cu premiul AntareSFest pentru Cel mai bun debut SFFH al anului 2017 în volum propriu, și al romanului fantasy Promisiuni de sânge (Crux Publishing 2022).
A publicat proză scurtă în reviste literare (Iocan, Revista Familia, Ficțiunea, Revista de Povestiri, Revista de suspans, Galaxia 42, Utopiqua), dar și în antologiile Best of Mystery & Horror #1, editată de Mircea Pricăjan (Herg Benet 2014) și Cele mai frumoase povestiri SF & Fantasy ale anului 2017, editată de Michael Haulică (Vremea, 2018).
A obținut în 2017 premiul AntareSFest pentru Cea mai bună povestire SFFH primă apariție 2016 (pentru povestirea Doar vântul) și în 2021 premiul Revistei Galaxia 42 la categoria Fantasy (pentru povestirea Aroma fină de nisip încins).
Este autoarea volumului de povestiri Cine doarme și visează (Tritonic, 2017), distins cu premiul AntareSFest pentru Cel mai bun debut SFFH al anului 2017 în volum propriu, și al romanului fantasy Promisiuni de sânge (Crux Publishing 2022).
A publicat proză scurtă în reviste literare (Iocan, Revista Familia, Ficțiunea, Revista de Povestiri, Revista de suspans, Galaxia 42, Utopiqua), dar și în antologiile Best of Mystery & Horror #1, editată de Mircea Pricăjan (Herg Benet 2014) și Cele mai frumoase povestiri SF & Fantasy ale anului 2017, editată de Michael Haulică (Vremea, 2018).
A obținut în 2017 premiul AntareSFest pentru Cea mai bună povestire SFFH primă apariție 2016 (pentru povestirea Doar vântul) și în 2021 premiul Revistei Galaxia 42 la categoria Fantasy (pentru povestirea Aroma fină de nisip încins).
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 11 of 11 reviews
May 10, 2023
A fost într-un mare fel să redactez cartea asta.
(prietenx știu de ce - anectodele despre mine și volumul al doilea nu se vor sfârși curând; sunt obișnuită, doar țin din ´99 cu „echipa locului doi”)
Revenind la lumea Cezarinei, la nocți și sarzi și kirbi și urmine și plantnice, să vă zic că „recomand” e ușor sec. Am recomandat pe coperta a patra. Aici zic doar c-a fost o călătorie tare împlinitoare. Că m-am bucurat să mă bălăcesc în inspirații linvistico-lumice tare pe sufletul meu. Că am găsit un soi de kindred spirit dintr-acelea într-o autoare care pune preț pe animale (pisici!), pe natură, pe tradiții și pe intrigi țesute simplu, curat și clar, dar.
Dar să citiți. Asta era ideea. Și să-i scrieți Cezarinei cum a fost. Ca să mai scrie și alte cărți.
(prietenx știu de ce - anectodele despre mine și volumul al doilea nu se vor sfârși curând; sunt obișnuită, doar țin din ´99 cu „echipa locului doi”)
Revenind la lumea Cezarinei, la nocți și sarzi și kirbi și urmine și plantnice, să vă zic că „recomand” e ușor sec. Am recomandat pe coperta a patra. Aici zic doar c-a fost o călătorie tare împlinitoare. Că m-am bucurat să mă bălăcesc în inspirații linvistico-lumice tare pe sufletul meu. Că am găsit un soi de kindred spirit dintr-acelea într-o autoare care pune preț pe animale (pisici!), pe natură, pe tradiții și pe intrigi țesute simplu, curat și clar, dar.
Dar să citiți. Asta era ideea. Și să-i scrieți Cezarinei cum a fost. Ca să mai scrie și alte cărți.
May 23, 2023
Foarte bună și această parte a doua, poate nu la fel de impresionantă ca prima, deoarece nu mai poți fi surprins de lume, ci te lași doar purtat de poveste.
June 12, 2023
În cercul fiarei. Puțină speranță, de Cezarina Anghilac continuă aventurile de pe Fireni, mai exact din Noctia, unde se petrece acțiunea începută cu romanul În cercul fiarei. Promisiuni de sânge.
Vă povesteam în articolul dedicat primului volum cum autoarea a reușit să creeze o lume complet nouă, cu legi fizice proprii, cu floră și faună, cu denumiri originale, un worldbuilding minuțios. Unul bazat pe ideea unor comunități restrânse, trăind la limita sălbăticiei în păduri întinse, în cazul nocților, sau pe platourile muntoase, cum e cazul sarzilor.
La finele volumului precedent reușeam, în sfârșit, să înțeleg cum de s-a produs transformarea lui Slievi în acea frumoasă, splendidă și mortală fiară, și ce însemnătate aveau cei doi pui de kirb. În continuare, totul se leagă, acțiunea curge domol, dar sigur, ritmul, cadența, tot ce ține de acest aspect se așază foarte natural în timp ce perspectivele curg, toți cei implicați în poveste devenind și mai credibili, și mai reali.Ceea ce uimește, de fapt, este faptul că, în ciuda unor dimensiuni relativ mici, romanul este foarte consistent, condensat chiar. De regulă, îmi place ca acțiunea să se întindă pe suprafețe cât mai ample, pe teritorii vaste, poate de la o zonă la alta, de la un continent la altul. Aici, însă, se rămâne în mare parte în acel spațiu relativ limitat din Noctia, în Grumz și alte câteva locații din pădurile sălbatice, atenție, fără că acest lucru să fie deranjant sau limitator. Minuțiozitatea acestei povești nu numai că nu obosește, dar nu încetează să farmece.
Consider că povestea foarte bine gândită a primei părți este mai bine fațetată și șlefuită în partea a doua. Imaginația fiecăruia capătă un imbold, ești practic acolo, în Grumz, în Tluvi, la Cercul de Fagi, însoțind pe unul sau pe altul dintre protagoniști, admirând ploaia de lumina specifică acestei lumi și urmărind nu numai desfășurarea acțiunii, ci și ceea ce se petrece în mintea și în sufletul personajelor. Acest aspect este foarte bine pus în valoare de Cezarina Anghilac, și este una din condițiile creării de personaje cu profunzime, cu diferite valențe.
Mai multe detalii, aici: https://adropofinspiration.wordpress....
Vă povesteam în articolul dedicat primului volum cum autoarea a reușit să creeze o lume complet nouă, cu legi fizice proprii, cu floră și faună, cu denumiri originale, un worldbuilding minuțios. Unul bazat pe ideea unor comunități restrânse, trăind la limita sălbăticiei în păduri întinse, în cazul nocților, sau pe platourile muntoase, cum e cazul sarzilor.
La finele volumului precedent reușeam, în sfârșit, să înțeleg cum de s-a produs transformarea lui Slievi în acea frumoasă, splendidă și mortală fiară, și ce însemnătate aveau cei doi pui de kirb. În continuare, totul se leagă, acțiunea curge domol, dar sigur, ritmul, cadența, tot ce ține de acest aspect se așază foarte natural în timp ce perspectivele curg, toți cei implicați în poveste devenind și mai credibili, și mai reali.Ceea ce uimește, de fapt, este faptul că, în ciuda unor dimensiuni relativ mici, romanul este foarte consistent, condensat chiar. De regulă, îmi place ca acțiunea să se întindă pe suprafețe cât mai ample, pe teritorii vaste, poate de la o zonă la alta, de la un continent la altul. Aici, însă, se rămâne în mare parte în acel spațiu relativ limitat din Noctia, în Grumz și alte câteva locații din pădurile sălbatice, atenție, fără că acest lucru să fie deranjant sau limitator. Minuțiozitatea acestei povești nu numai că nu obosește, dar nu încetează să farmece.
Consider că povestea foarte bine gândită a primei părți este mai bine fațetată și șlefuită în partea a doua. Imaginația fiecăruia capătă un imbold, ești practic acolo, în Grumz, în Tluvi, la Cercul de Fagi, însoțind pe unul sau pe altul dintre protagoniști, admirând ploaia de lumina specifică acestei lumi și urmărind nu numai desfășurarea acțiunii, ci și ceea ce se petrece în mintea și în sufletul personajelor. Acest aspect este foarte bine pus în valoare de Cezarina Anghilac, și este una din condițiile creării de personaje cu profunzime, cu diferite valențe.
Mai multe detalii, aici: https://adropofinspiration.wordpress....
June 18, 2023
Cred că voi porni o petiție pentru ca Cezarina să continue seria. 😄
"Puțină speranță" a continuat foarte bine ceea ce a fost început în primul volum și chiar începe exact de unde ne-a lăsat cartea anterioară, ceea ce multe serii nu fac și nu este întotdeauna cea mai fericită alegere.
Nu-mi amintesc să fi citit vreo scenă care să mi se pară inutilă, iar povestea escaladează din aproape în aproape, trecând prin scene în care Cezarina nu s-a abținut de la ceea ce trebuia făcut. M-a ținut de foarte multe ori cu sufletul la gură.
Capitolul 19 aproape că m-a făcut să cred că nu ajungem la finalul cărții cu toate personajele importante. Care, merită precizat, continuă să evolueze detaliat pe traseul pregătit în primul volum. Soarta unui anume personaj pe care mi s-a pus mie pata a fost exact ce-mi doream pentru el. Urza a trecut prin mocirlele și umilințele pe care le merita, înainte de a-și primi șansa la redemption. Novare a pierdut multe, dar răsplata a fost pe măsură. Sunt multe tulburări interne în volum ce merită explorate de cititor.
Cel mai satisfăcător a fost finalul dublu, datorită căruia nu pot să accept faptul că nu mai urmează și alte volume. Aș aștepta ani de zile pentru ele, dar le vreau!
Extra de apreciat: vocabularul creat de autoare, care de data aceasta apare și listat și explicat la finalul cărții. Mi-ar fi fost util și la primul volum, pentru că un moment chiar m-a păcălit că ar fi trebuit să pot găsi cuvântul "oblicitor" în DEX.
Mai jos un pasaj de gust:
"Privirile li se întâlniră și ce văzu Slievi în ochii oblicitorului o făcură să își simtă pielea înfiorându-i-se. Era un gol imens acolo, dar nu ca al lui Ikode, un hău care se ascundea în spatele unei aparențe de satisfacție, ci o vale adâncă și aridă, apărută ca în urma dispariției unui obiect prețios, ca un inel scump, din montura căruia fusese smulsă piatra prețioasă. Era prăbușire și nesiguranță, și confuzie și o dorință neîmplinită de a găsi un țel, o rațiune, un motiv de a continua. Nimic care ei să îi fi fost străin." (pagina 45)
"Puțină speranță" a continuat foarte bine ceea ce a fost început în primul volum și chiar începe exact de unde ne-a lăsat cartea anterioară, ceea ce multe serii nu fac și nu este întotdeauna cea mai fericită alegere.
Nu-mi amintesc să fi citit vreo scenă care să mi se pară inutilă, iar povestea escaladează din aproape în aproape, trecând prin scene în care Cezarina nu s-a abținut de la ceea ce trebuia făcut. M-a ținut de foarte multe ori cu sufletul la gură.
Capitolul 19 aproape că m-a făcut să cred că nu ajungem la finalul cărții cu toate personajele importante. Care, merită precizat, continuă să evolueze detaliat pe traseul pregătit în primul volum. Soarta unui anume personaj pe care mi s-a pus mie pata a fost exact ce-mi doream pentru el. Urza a trecut prin mocirlele și umilințele pe care le merita, înainte de a-și primi șansa la redemption. Novare a pierdut multe, dar răsplata a fost pe măsură. Sunt multe tulburări interne în volum ce merită explorate de cititor.
Cel mai satisfăcător a fost finalul dublu, datorită căruia nu pot să accept faptul că nu mai urmează și alte volume. Aș aștepta ani de zile pentru ele, dar le vreau!
Extra de apreciat: vocabularul creat de autoare, care de data aceasta apare și listat și explicat la finalul cărții. Mi-ar fi fost util și la primul volum, pentru că un moment chiar m-a păcălit că ar fi trebuit să pot găsi cuvântul "oblicitor" în DEX.
Mai jos un pasaj de gust:
"Privirile li se întâlniră și ce văzu Slievi în ochii oblicitorului o făcură să își simtă pielea înfiorându-i-se. Era un gol imens acolo, dar nu ca al lui Ikode, un hău care se ascundea în spatele unei aparențe de satisfacție, ci o vale adâncă și aridă, apărută ca în urma dispariției unui obiect prețios, ca un inel scump, din montura căruia fusese smulsă piatra prețioasă. Era prăbușire și nesiguranță, și confuzie și o dorință neîmplinită de a găsi un țel, o rațiune, un motiv de a continua. Nimic care ei să îi fi fost străin." (pagina 45)
July 19, 2023
Recunosc că dau 4 stele (deși primului volum i-am oferit 5) doar prin prismă subiectivă. Construcția universului, inserța delicată a magiei în matricea lumii, conturarea personajelor și a elementelor fantastice nu-și pierd din calitate sub nici o formă. Ba chiar am inpresia că devin mult mai nuanțate, înrădăcinându-le în veridicitate mult mai mult.
Cu toate acestea, am declarat fățiș război unuia dintre personaje (cel puțin), la care adaug individualizarea pronunțată a caracterelor, ceea ce nu neapărat mi-a displăcut, ci pur și simplu mi-a lăsat un gust amar. De altfel, consider că dacă această cărțulie mi-a trezit un spectru larg de trăiri unu-la-unu cu acțiunea, și o implicare emoțională ușor virilă, s-au apăsat butoanele corecte ale cititorului din mine.
P.S.: Chiar sper ca autoarea sa se înduplece de micuții să admiratori, oropsiți de decizia ei creatoare de a construi (MOMENTAN) o duologie, și să mai prelungească puțin seria.
Cu toate acestea, am declarat fățiș război unuia dintre personaje (cel puțin), la care adaug individualizarea pronunțată a caracterelor, ceea ce nu neapărat mi-a displăcut, ci pur și simplu mi-a lăsat un gust amar. De altfel, consider că dacă această cărțulie mi-a trezit un spectru larg de trăiri unu-la-unu cu acțiunea, și o implicare emoțională ușor virilă, s-au apăsat butoanele corecte ale cititorului din mine.
P.S.: Chiar sper ca autoarea sa se înduplece de micuții să admiratori, oropsiți de decizia ei creatoare de a construi (MOMENTAN) o duologie, și să mai prelungească puțin seria.
September 12, 2023
Așteptam cu nerăbdare continuarea primului volum și pot să spun că mi-a depășit așteptările. Am elucidat inclusiv misterul negurii care nu vine din cer, ci urcă din pământ, o imagine pe care nu o voi uita prea curând. Din păcate cele două personaje care erau preferatele mele au fost executate de autoare fără drept de apel, dar adevărul e ca o meritau. Mi-ar plăcea o continuare a povestii hrivarilor, aș vrea să aflu mai mult despre ei. Explicațiile din glosarul cărții și harta au fost binevenite, pentru că au lămurit multe lucruri într-o lume atât de complexă precum cea creată de Cezarina.
April 23, 2024
Dacă prima carte a fost o călătorie prin lumea Fireni, a doua este acțiune pură, mai violentă decât prima, cu un final neașteptat. Pare că ar mai trebui să urmeze ceva. Ca cititor, nu pot decât să aștept.
August 14, 2024
Recomand această serie!💚
Pot spune că mi-a plăcut mai mult volumul al doilea, chiar dacă fiara din Slievi (care m-a impresionat în prima parte) nu a fost prezentă prea mult.
Fără să îmi dau seama, Noctia mi-a rămas în suflet, iar povestea din “Puțină speranță” a fost mai ușor de citit după ce am cunoscut deja universul creat de autoare.
Pot spune că mi-a plăcut mai mult volumul al doilea, chiar dacă fiara din Slievi (care m-a impresionat în prima parte) nu a fost prezentă prea mult.
Fără să îmi dau seama, Noctia mi-a rămas în suflet, iar povestea din “Puțină speranță” a fost mai ușor de citit după ce am cunoscut deja universul creat de autoare.
June 16, 2023
„În cercul fiarei 2: Puțină speranță” este continuarea romanului „În cercul fiarei 1: Promisiuni de sânge”, un volum a cărui lansare a fost așteptată cu sufletul la gură de orice cititor care a descoperit deja universul acestei serii epic fantasy extraordinare.
Scriitoarea Cezarina Anghilac are un stil de a aborda fantasticul ce, dincolo de magie, aventuri și peisaje grandioase, plăsmuiește societăți efervescente politic, culturi, filosofii originale și istorii comunitare sau personale de o complexitate și un realism care aproape că transcend genul.
Lumea creată de autoare dezvoltă norme, valori, tradiții și instituții specifice fiecărei populații locale. Prin intermediul acestor construcții sociale întrepătrunse, sunt explorate aspecte fundamentale ale condiției umane, într-un context ecologic virusat ce exercită propriile presiuni existențiale dramatice.
Romanul „În cercul fiarei: Puțină speranță” ne readuce în pădurile Noctiei, ținutul sălbatic încă protejat de geografia și ecologia sa, împotriva ucigătorului morb – teribilul flagel patogen care a devastat Fireniul.
Deși puțini înțeleg gravitatea primelor semne, crunta molimă a trecut totuși de palisadele Grumzului, amenințând să distrugă și această așezare fortificată ai cărei locuitori se ocupă în principal cu vânătoarea...
https://analogiiantologii.com/2023/06...
Scriitoarea Cezarina Anghilac are un stil de a aborda fantasticul ce, dincolo de magie, aventuri și peisaje grandioase, plăsmuiește societăți efervescente politic, culturi, filosofii originale și istorii comunitare sau personale de o complexitate și un realism care aproape că transcend genul.
Lumea creată de autoare dezvoltă norme, valori, tradiții și instituții specifice fiecărei populații locale. Prin intermediul acestor construcții sociale întrepătrunse, sunt explorate aspecte fundamentale ale condiției umane, într-un context ecologic virusat ce exercită propriile presiuni existențiale dramatice.
Romanul „În cercul fiarei: Puțină speranță” ne readuce în pădurile Noctiei, ținutul sălbatic încă protejat de geografia și ecologia sa, împotriva ucigătorului morb – teribilul flagel patogen care a devastat Fireniul.
Deși puțini înțeleg gravitatea primelor semne, crunta molimă a trecut totuși de palisadele Grumzului, amenințând să distrugă și această așezare fortificată ai cărei locuitori se ocupă în principal cu vânătoarea...
https://analogiiantologii.com/2023/06...
December 18, 2024
*possible spoilers ahead, both for this and the first installment of the series*
Very subjective, but I enjoyed this one significantly more than its predecessor (reflected by the fact that I only took about a month to read it). The extended exposition, which I found slightly cumbersome in the first volume, is 100% not a thing here - the plot literally picks up from the moment you left it. And then keeps going at a pretty speedy pace, building relentlessly towards a slightly ambiguous (but quite nuanced) conclusion.
I think that stretching the characters to their very limits was a brave decision, and their actions, fluctuating between sheer cruelty and self-preservation, still felt *in character*, which is no easy feat to achieve. Loved the plot twists, especially the surprise deaths - while Cezarina is not quite GRRM, she does keep you on your toes.
ps: whatever happened to Rieumi in the end? (o_O)
Very subjective, but I enjoyed this one significantly more than its predecessor (reflected by the fact that I only took about a month to read it). The extended exposition, which I found slightly cumbersome in the first volume, is 100% not a thing here - the plot literally picks up from the moment you left it. And then keeps going at a pretty speedy pace, building relentlessly towards a slightly ambiguous (but quite nuanced) conclusion.
I think that stretching the characters to their very limits was a brave decision, and their actions, fluctuating between sheer cruelty and self-preservation, still felt *in character*, which is no easy feat to achieve. Loved the plot twists, especially the surprise deaths - while Cezarina is not quite GRRM, she does keep you on your toes.
ps: whatever happened to Rieumi in the end? (o_O)
July 5, 2023
Cunosc forța scriiturii Cezarinei de ceva timp și sunt încântată că am putut intra în contact cu universul fascinant al Nocției și al personajelor sale complexe. Pentru mine a fost o experiență cinematografică, datorită multitudinii de detalii și acțiunii bine strunite. Această mini-serie în 2 părți este excelentă și menține suspansul la cote înalte, cu siguranță nu va dezamăgi consumatorul avid de mister și senzații tari. Eu sper ca și alți cititori într-o continuare la fel de palpitantă (poate chiar și o ecranizare cândva, de ce nu?). Vă recomand să nu ratați această lectură-aventură trepidantă :)
Displaying 1 - 11 of 11 reviews