Note, stări, zile

by Andrei Pleșu

„De ce am decis sa public aceasta carte? Pentru ca imi fac iluzia ca nu eu sunt prezent in paginile ei. Prezent e un ins care, intre 19 si 60 de ani, a traversat (si traverseaza inca) un episod de Bildung, adica de instructie si formare. In definitiv, ceea ce ofer este istoria fragmentara a unui auto-didact. Ea poate interesa, cred, o categorie de cititori (mai ales tineri) aflati in cautarea unui drum, a unui orizont de interogatie si de lectura care se alcatuieste, in fond, de la sine, prin intalniri modelatoare, curiozitati, obsesii, sanse si nesanse existentiale, candori si eschive, oportunitati provocatoare, surprize si inertii. Dincolo de vremuri, mai mult sau mai putin apasatoare, dincolo de accidente si precaritati autobiografice, dincolo de limitele si derapajele personale, un asemenea drum este posibil si merita asumat. Asta e tot. Nu vreau sa demonstrez, prin paginile care urmeaza, nimic altceva. Nu ma propun ca model, ci ca studiu de caz. M-as bucura, fireste, ca cititorul sa dea, din cand in cand, si peste vreun gand stimulator sau peste vreo formulare sa cada pe ganduri, sau sa se amuze. Dar rostul textului e, primordial, unul al insotirii amicale, al unei sugestii de traseu spiritual in durftiger Zeit, adica in vremuri de cumpana, cum sunt, de fapt, toate vremurile. Ma expun, ca sa ma alatur tinerilor (dar si celor mai putin tineri) care se simt inca nesiguri de ei, inca tatonanti, orgoliosi, dar timizi, harnici si lenesi deopotriva. Le propun, ca tema de reflectie, propriile mele ambitii, neputinte, experiente si sperante. si cate ceva din lucrurile care mi-au iesit in cale, de-a lungul a patruzeci de ani de itineranta.“ (Andrei PLEsU)

Genres: Romanian Literature, Philosophy, Memoir, Nonfiction

260 pages, Paperback

First published January 1, 2010

About the author

Andrei Gabriel Pleșu is a Romanian philosopher, essayist, journalist, literary and art critic. He has been intermittently involved in politics assuming the roles of Minister of Culture (1989-91), Minister of Foreign Affairs (1997-99) and presidential counsellor for external affairs (2004-05).

He studied art history at the University of Bucharest and graduated with his bachelor's in 1971. Between 1971 and 1989 he had various jobs like researcher at the Institute of Art History, an institution of Romanian Academy, faculty lecturer in University of Bucharest and consultant for Romanian Artists Union.

After the Romanian Revolution of 1989 that overturned the Communist regime, he was one of the founders of "New Europe College" an institute of advanced studies, and of the cultural magazine "Dilema" (now "Dilema Veche"). He worked as a professor at the Academy of Fine Arts in Bucharest and is now a professor at the University of Bucharest, where he teaches art history and philosophy of religion. He also became involved in politics, serving in various official functions.

Pleşu's early works revolved around art history and theory, but, in time, his essays, published in cultural magazines and elsewhere, became oriented towards cultural anthropology and philosophy. His exuberant writing style gained him recognition as one of the leading Romanian essayists of his age.

Source: Wikipedia.

Reviews

[Socrate · Rating 4 out of 5]

Nu sunt convins că publicarea însemnărilor de faţă este o idee bună. E vorba de un soi de „jurnal”, iar eu am o mulţime de rezerve cu privire la autorii de jurnal. Mă incomodează egolatria pedantă, prezentă, inevitabil, îndărătul fiecărei note. Nu cred nici în înregistrarea contabilă a meteorologiei cotidiene („Azi au fost 15 grade. Începe primăvara!”), nici în transformarea intimităţii proprii în spectacol planetar („Aseară am avut febră. Am luat o aspirină, dar m-am sculat obosit şi cu dureri la încheieturi.”) şi nici în exhibarea patetică a unor mostre de zbucium privat („Am văzut-o din nou pe Marilena. M-au podidit lacrimile.”). Jenant mi se pare şi encomionul indirect, notat scrupulos, cu o ipocrită modestie („M-am întâlnit deunăzi cu profesorul X. De la Sorbona, care era încântat de conferinţa mea de-acum două săptămâni. O amabilitate, fireşte. Sau poate nu.”).

Admit că un jurnal poate avea o utilă dimensiune documentară: poate consemna împrejurări de epocă semnificative, întâlniri cu oameni interesanţi, conjuncturi sufleteşti neobişnuite, informaţii de istorie politică şi culturală (cu condiţia depăşirii oricărei anecdotici minore şi a oricărei afectări auto-referenţiale).

[Ana · Rating 5 out of 5]

Cand am inceput sa citesc cartea, nu mi-a fost greu sa-mi dau seama de la inceput ca o sa o iubesc. Si asta nu este o surpriza, avand in vedere ca aparent absolut toate cartile pe care le-am citit de Plesu pana acum mi se par superbe.

Nu stiu ce as putea spune in plus din ce nu am spus in alte review-uri pentru cartile lui, pentru ca stilul lui este universal la fel : acid, amuzant, tonic, cu efect efervescent. Un efect care te trezeste si te ajuta sa treci cu un zambet pe buze peste toiate lucrurile pe care le portretizeaza legate de lucruri rele.

Am toata colectia lui, asa ca nu ma voi opri sub nici-o forma din citit.

[Claudia Șerbănescu · Rating 2 out of 5]

Cumva nu m-am "întâlnit" cu această carte. Fără îndoială, din vina mea.

[Adriiayyayay · Rating 5 out of 5]

Yey. Consemnări mai de trei ori mai interesante decât mine.

[Alisu' · Rating 4 out of 5]

"Sintem, neindoielnic, si ceea ce citim."