What do you think?
Rate this book
Casa
Suntem în 2045. Au trecut mulți ani de la Revoluția Verzilor, iar România are 30 de milioane de locuitori. Ecologia e religie: Bucureștiul e cel mai verde oraș european, se trăiește sănătos, fumatul și consumul de alcool sunt interzise. Nu mai există mașini personale, ci doar transport public și biciclete.
Când Tara Medinski este aleasă în Consiliul celor 301 și adusă în Casă, reședința oficială a Președintelui, e o surpriză pentru toată lumea – dar mai ales pentru ea. Elevă în clasa a douăsprezecea, singurul ei talent e cel de a da de necaz. Are la dispoziție zece zile până să intre în una dintre cele trei facțiuni politice din Casă și să-și înceapă activitatea ca demnitar al statului. Se trezește însă captiva unui mediu ostil, unde jocurile de putere fac victime. Iar pe măsură ce se apropie momentul aderării la o facțiune, alegerea ei devine aproape imposibilă.
Când Tara Medinski este aleasă în Consiliul celor 301 și adusă în Casă, reședința oficială a Președintelui, e o surpriză pentru toată lumea – dar mai ales pentru ea. Elevă în clasa a douăsprezecea, singurul ei talent e cel de a da de necaz. Are la dispoziție zece zile până să intre în una dintre cele trei facțiuni politice din Casă și să-și înceapă activitatea ca demnitar al statului. Se trezește însă captiva unui mediu ostil, unde jocurile de putere fac victime. Iar pe măsură ce se apropie momentul aderării la o facțiune, alegerea ei devine aproape imposibilă.
384 pages, Hardcover
Published May 27, 2023
2 people are currently reading
66 people want to read
About the author
Alex Moldovan
36 books371 followersAlex Moldovan s‑a născut la Cluj, unde locuieşte şi acum. E pasionat de literatura pentru copii, de muzică şi e voluntar la o asociaţie pentru protecţia animalelor. În copilărie, a fost atât de încântat când a descoperit cărţile, încât şi‑a propus să se facă scriitor atunci când o să fie mare. A studiat Filosofia, are un master în teorii ale artei moderne, dar a lucrat și ca muncitor necalificat, vânzător de weekend sau librar înainte să devină traducător și să traducă peste șaptezeci de cărți. Are cont pe TikTok.
A debutat în 2016 cu „Olguța şi un bunic de milioane”, iar cea de-a doua lui carte se numește „Băiețelul care se putea mușca de nas”. Al doilea volum al seriei, „Olguța și Operațiunea Jaguarul”, a apărut în 2020, cel de-al treilea, „Olguța și marea demascare” în 2021, tot la Editura Arthur. Textul „O poveste fără niciun fel de morală” i-a apărut în Manualul de limba română pentru clasa a VII-a de la Editura Art Klet. A publicat în revistele Fabulafia și Ordinul Povestitorilor și în antologiile „Uite cine vorbește”, „Cel mai mult și mai mult” și „Selfie”. A făcut parte din juriul Trofeului Arthur și a participat la Tabăra de creație „Locuiește în poveste”. Cea mai nouă carte a lui se numește „Povestiri de citit pe sub bancă”.
A debutat în 2016 cu „Olguța şi un bunic de milioane”, iar cea de-a doua lui carte se numește „Băiețelul care se putea mușca de nas”. Al doilea volum al seriei, „Olguța și Operațiunea Jaguarul”, a apărut în 2020, cel de-al treilea, „Olguța și marea demascare” în 2021, tot la Editura Arthur. Textul „O poveste fără niciun fel de morală” i-a apărut în Manualul de limba română pentru clasa a VII-a de la Editura Art Klet. A publicat în revistele Fabulafia și Ordinul Povestitorilor și în antologiile „Uite cine vorbește”, „Cel mai mult și mai mult” și „Selfie”. A făcut parte din juriul Trofeului Arthur și a participat la Tabăra de creație „Locuiește în poveste”. Cea mai nouă carte a lui se numește „Povestiri de citit pe sub bancă”.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 15 of 15 reviews
June 2, 2023
Un viitor distopic care nu pare deloc imposibil sa ajungem sa il traim - o dictatura ascunsa sub premiza salvarii tarii si planetei - o carte amuzanta si serioasa in acelasi timp care cel putin pe mine m-a facut sa astept cu nerabdare volumul II.
Premiza pe scurt este o realitate post revolutia Verzilor, post RoExit, unde reciclarea plasticului nu este ceva bun ci se cere evitarea lui completa, unde tara noastra a devenit o oaza verde, unde natura e pe primul loc, unde viciile au fost eliminate.
Consiliul celor 301 conduce tara si este format din tineri, alesi de Algoritm la implinirea a 18 ani atunci cand se elibereaza un loc (dupa 4 ani de servire a tarii) si de Presedinte (acelasi de pe vremea revolutiei).
Doar ca nimeni (nici macar ea) nu intelege de ce Algoritmul a ales-o pe Tara Medinski ca urmatorul consilier - o eleva in clasa a 12-a, anxioasa, care nu pare sa se conformeze in nici o categorie, un outcast.
Ce urmeaza pe parcursul a 10 zile pe care le are la dispozitie sa invete parcursul lucrurilor si sa isi aleaga o Factiune din 3 la care sa adere ne arata ca viitorul nu este asa verde cum pare.
Premiza pe scurt este o realitate post revolutia Verzilor, post RoExit, unde reciclarea plasticului nu este ceva bun ci se cere evitarea lui completa, unde tara noastra a devenit o oaza verde, unde natura e pe primul loc, unde viciile au fost eliminate.
Consiliul celor 301 conduce tara si este format din tineri, alesi de Algoritm la implinirea a 18 ani atunci cand se elibereaza un loc (dupa 4 ani de servire a tarii) si de Presedinte (acelasi de pe vremea revolutiei).
Doar ca nimeni (nici macar ea) nu intelege de ce Algoritmul a ales-o pe Tara Medinski ca urmatorul consilier - o eleva in clasa a 12-a, anxioasa, care nu pare sa se conformeze in nici o categorie, un outcast.
Ce urmeaza pe parcursul a 10 zile pe care le are la dispozitie sa invete parcursul lucrurilor si sa isi aleaga o Factiune din 3 la care sa adere ne arata ca viitorul nu este asa verde cum pare.
February 23, 2024
Waiting for the next volume…
December 20, 2024
Romanul Casa descrie viața unei adolescente care trăiește în timpul unui regim politic totalitar condus de așa-numitul ,,Părinte al Națiunii”. Acțiunea se petrece în viitor, după Revoluția Verzilor care a dus la restaurarea întregului aparat politic, atât intern, cât și extern. România este prezentată ca o țară socialistă și independentă, condusă de președinte, alături de Consiliul
Deși pare interesantă ideea și cred că ar fi fost mai interesant să o dezvolte, cartea se focusează pe dramele adolescentei. Tinerii adulți din consiliu sunt defapt doar adolescenți însetați de putere și bani care fentează orice regulă fără a fi pedepsiți.
Personajul principal este construit in cel mai banal fel posibil, necomplex. Chiar și ea spune că nu se consideră importantă, pentru că nu face nimic interesant sau diferit, înafara că încă nu a acceptat să se alăture unei facțiuni din consiliu.
Cartea nu-mi stârnește... Nimic. Nu-mi transmite nimic. It's dry as fuck.
Deși pare interesantă ideea și cred că ar fi fost mai interesant să o dezvolte, cartea se focusează pe dramele adolescentei. Tinerii adulți din consiliu sunt defapt doar adolescenți însetați de putere și bani care fentează orice regulă fără a fi pedepsiți.
Personajul principal este construit in cel mai banal fel posibil, necomplex. Chiar și ea spune că nu se consideră importantă, pentru că nu face nimic interesant sau diferit, înafara că încă nu a acceptat să se alăture unei facțiuni din consiliu.
Cartea nu-mi stârnește... Nimic. Nu-mi transmite nimic. It's dry as fuck.
November 30, 2023
Aștept volumul 2. 😅
January 14, 2024
Je poursuis ma lancée de livres roumains ramenés par mes parents quand ils sont allés en Roumanie cet automne avec ce roman juste ici. Étant donné mon niveau de lecture, je voulais une lecture qui allait être moins difficile pour moi et ce livre a su répondre à ce besoin sans mal!
Tara vit à Bucarest en 2045, quelques années sont passées depuis la Révolution des Verts. Elle a 18 ans, mais est quelque peu recluse pour plusieurs raisons : déjà, elle n’est pas « complètement » roumaine puisque sa mère est ukrainienne, elle est grosse, pas particulièrement douée à l’école… bref, elle est « nulle ». Pourtant, c’est elle qui est choisie lors de l’extraction afin d’intégrer le Conseil des 301 et emmenée à la Casa, le bâtiment du gouvernement. Là-bas, elle a 10 jours pour trouver la faction dont elle veut faire partie, mais l’envers du décor lui fera découvrir plein de nouvelles choses.
Avec cette prémisse, on se retrouve dans un schéma de dystopie assez classique. On nous expose à un gouvernement qui semble avoir réussi : l’économie prospère, le pays est plus écologique que jamais il ne l’a été, les citoyens sont en très bonne santé… En bref, tout semble plus que parfait, mais Tara nous montre dès le départ que ce n’est pas tout à fait exact. Après tout, elle est intimidée pour ce qu’elle est et lorsqu’elle est sélectionnée, c’est de l’incompréhension qui s’en suit puisqu’elle ne ressemble en rien à ses prédécesseurs. Alors quand elle creuse et découvre un peu plus la vérité, c’est quelque chose qui tombe dans son sens.
Le texte en soit se lit très bien et il y a une bonne construction également. Il fait très jeune, dans un sens. Il répond très bien aux codes du genre aussi, ce qui en fait une lecture globalement sympathique.
Cependant, il y a quelques lacunes à l’histoire. Je pense notamment à la longueur des chapitres, puisque l’histoire est séparée selon les différentes journées vécues par la protagoniste. Le seul problème avec ce choix, c’est qu’au sein des journées… il s’en passe des choses : je pense donc qu’une séparation basée selon les actions aurait mieux servi l’histoire présentée.
De plus, l’histoire dans son ensemble ne présente rien qui ne soit pas déjà vu. On devine assez vite vers où se dirige le récit, il n’y a pas de grosse surprise et on a un peu l’impression de lire un copié-collé d’autres dystopies plus connues, bien que placées dans un contexte roumain cette fois. Par contre, je conçois que pour des adolescents qui sont le public cible, c’est quelque chose qui peut mieux passer.
En bref, il s’agissait d’une lecture que j’ai pu apprécier suffisamment pour me procurer le second tome (la prochaine fois que j’irai en Roumanie en espérant qu’il soit sorti !), mais pas assez pour en faire un coup de cœur.
Tara vit à Bucarest en 2045, quelques années sont passées depuis la Révolution des Verts. Elle a 18 ans, mais est quelque peu recluse pour plusieurs raisons : déjà, elle n’est pas « complètement » roumaine puisque sa mère est ukrainienne, elle est grosse, pas particulièrement douée à l’école… bref, elle est « nulle ». Pourtant, c’est elle qui est choisie lors de l’extraction afin d’intégrer le Conseil des 301 et emmenée à la Casa, le bâtiment du gouvernement. Là-bas, elle a 10 jours pour trouver la faction dont elle veut faire partie, mais l’envers du décor lui fera découvrir plein de nouvelles choses.
Avec cette prémisse, on se retrouve dans un schéma de dystopie assez classique. On nous expose à un gouvernement qui semble avoir réussi : l’économie prospère, le pays est plus écologique que jamais il ne l’a été, les citoyens sont en très bonne santé… En bref, tout semble plus que parfait, mais Tara nous montre dès le départ que ce n’est pas tout à fait exact. Après tout, elle est intimidée pour ce qu’elle est et lorsqu’elle est sélectionnée, c’est de l’incompréhension qui s’en suit puisqu’elle ne ressemble en rien à ses prédécesseurs. Alors quand elle creuse et découvre un peu plus la vérité, c’est quelque chose qui tombe dans son sens.
Le texte en soit se lit très bien et il y a une bonne construction également. Il fait très jeune, dans un sens. Il répond très bien aux codes du genre aussi, ce qui en fait une lecture globalement sympathique.
Cependant, il y a quelques lacunes à l’histoire. Je pense notamment à la longueur des chapitres, puisque l’histoire est séparée selon les différentes journées vécues par la protagoniste. Le seul problème avec ce choix, c’est qu’au sein des journées… il s’en passe des choses : je pense donc qu’une séparation basée selon les actions aurait mieux servi l’histoire présentée.
De plus, l’histoire dans son ensemble ne présente rien qui ne soit pas déjà vu. On devine assez vite vers où se dirige le récit, il n’y a pas de grosse surprise et on a un peu l’impression de lire un copié-collé d’autres dystopies plus connues, bien que placées dans un contexte roumain cette fois. Par contre, je conçois que pour des adolescents qui sont le public cible, c’est quelque chose qui peut mieux passer.
En bref, il s’agissait d’une lecture que j’ai pu apprécier suffisamment pour me procurer le second tome (la prochaine fois que j’irai en Roumanie en espérant qu’il soit sorti !), mais pas assez pour en faire un coup de cœur.
June 2, 2023
Plecând de la realitatea din România zilelor noastre, scriitorul creează o lume distopică în care multe dintre problemele actuale capătă noi valențe. Această nouă lume o cunoaștem încetul cu încetul, este bine conturată, iar autorul nu încetează să ne surprindă cu nuanțele adăugate.
Acțiunea decurge într-un ritm destul de alert, desfășurat pe parcursul a 9 zile. Fiecare zi aduce ceva nou, fie prin acțiune, fie prin dialoguri ce îndeamnă la introspecție.
Personajele sunt bine conturate, iar personajul negativ este dezvăluit treptat și nu este previzibil.
Problema majoră pe care am avut-o este caracterizarea personajului principal, Tara Medinski. Este atât de bine ancorată și definită în viața ei mizerabilă, încât pur și simplu nu mai este loc pentru nicio trăsătură pozitivă, acestea lipsind cu desăvârșire. Am tot așteptat ca acestea să apară. La început, am înțeles-o pe Tara, până când indiferența, ignoranța, sarcasmul și incapacitatea ei de a trăi o viață decentă în pofida resurselor de care dispune au devenit copleșitoare.
Nu înțeleg cum de nu a putut avea o opinie despre legea atât de importantă pentru care urma să aibă loc un vot. Sau să râdă de faptul că șeful facțiunii ei intrase în necazuri cu Președintele, parcă fără să conștientizeze impactul asupra propriei persoane.
Singura persoană de care îi pasă este dușmanul ei. Este mai atentă la acesta decât la așa-zisul "love interest". Pentru că da, interesul față de o persoană de sex masculin există, dar e departe de a putea fi numit dragoste. Ce mi-a plăcut este că nu există aspecte legate de sexualitate divergentă, cum întâlnim ostentativ în romanele similare din SUA.
Finalul aduce multe elemente șocante și garantează că cititorul va citi și al doilea volum.
Acțiunea decurge într-un ritm destul de alert, desfășurat pe parcursul a 9 zile. Fiecare zi aduce ceva nou, fie prin acțiune, fie prin dialoguri ce îndeamnă la introspecție.
Personajele sunt bine conturate, iar personajul negativ este dezvăluit treptat și nu este previzibil.
Problema majoră pe care am avut-o este caracterizarea personajului principal, Tara Medinski. Este atât de bine ancorată și definită în viața ei mizerabilă, încât pur și simplu nu mai este loc pentru nicio trăsătură pozitivă, acestea lipsind cu desăvârșire. Am tot așteptat ca acestea să apară. La început, am înțeles-o pe Tara, până când indiferența, ignoranța, sarcasmul și incapacitatea ei de a trăi o viață decentă în pofida resurselor de care dispune au devenit copleșitoare.
Nu înțeleg cum de nu a putut avea o opinie despre legea atât de importantă pentru care urma să aibă loc un vot. Sau să râdă de faptul că șeful facțiunii ei intrase în necazuri cu Președintele, parcă fără să conștientizeze impactul asupra propriei persoane.
Singura persoană de care îi pasă este dușmanul ei. Este mai atentă la acesta decât la așa-zisul "love interest". Pentru că da, interesul față de o persoană de sex masculin există, dar e departe de a putea fi numit dragoste. Ce mi-a plăcut este că nu există aspecte legate de sexualitate divergentă, cum întâlnim ostentativ în romanele similare din SUA.
Finalul aduce multe elemente șocante și garantează că cititorul va citi și al doilea volum.
January 2, 2025
Aș dori totuși și continuarea să mă pot pronunța. Vreau să știu ce se va întâmpla cu Țara, cu Președintele, cu țara, cu Tudor. Vreau să știu cine omoară oamenii și cine îi împinge spre sinucidere. Și vreau să cred că ceea ce se întâmplă în carte rămâne acolo. Deși am avut impresia că prin unele situații chiar am trecut.
December 11, 2025
Îmi amintește de atmosfera din Misterioasa societate secretă a lui Benedict. Un fir narativ interesant și captivant, un personal principal neobișnuit și o poveste cu turnuri neașteptate.
July 26, 2024
Ce naiba se întâmplă? Nu, nu, e o greșeală. No, not me, please,please,please, not me! Cum adică trebuie să scriu un alt review? Man, ce prostie. Voi fi nevoită acum sa îmi găsesc un perete pe care să mă preling în slow-motion, pentru că nu pot să cred că asta mi se întamplă! Fix mie!! Are you kiddding me? Și ziua mea era atât de perfectă without any shit like that. UGHH. Like, Goodreads can you chill out dude?
Bine,bine o sa încerc. Nimic fancy, doar niște informații basic,să știe oamenii cu ce au de-a face, apoi mă car. Right. No pressure.
Dacă v-a fost la fel de greu să citiți paragraful de mai sus cum mi-a fost mie greu să îl tastez, o să observați care e principala mea problemă cu cartea lui Moldovan. Nu cred că am mai întalnit până acum un stil de a scrie care să mă irite in halul ăsta. Adică afluxul de cuvinte englezești pe care a trebuit să le înghit în timpul lecturii a fost legit overwhelming, no cap bro, mă mir cum nu am făcut carii deja. Vă implor, toți autorii români, dacă scrieți o carte în engleză, foarte bine, bravo voua, scrieți-o în engleză , dar dacă o scrieți în română,pentru numele lui Dumnezeu, scrieți-o in română! Pentru că atunci când citesc o propoziție de genul “Ce-a fost, a fost, no hard feelings” îmi pierd o fracțiune din speranța pe care i-o port umanității. Și pe care v-o port vouă. Limba română nu e la abator ca să se măcelarească, destul e că dăm cu ea de toți pereții atunci când vorbim, măcar în cărti să fie lăsată în pace.
(Ps: Poate că eram ok cu o mână de termeni străini pe ici, pe colo, da’ la fiecare colț de pagină erau frate, îmi venea sa îmi scot ochii.)
In rest, ce pot să zic, dictatura (oare trebuia să bănuim sistemul sau nu?) se putea mirosi de la 1 km depărtare, acțiunea-meh, personajele puteau nici să nu fie, atât de memorabile erau, si sentimentele stârnite : iritare peste iritare peste iritare.
Puțin pe scurt despre așa-zisele personaje, începem cu Tara Medinski, persoana noastră de interes: Adolescentă supraponderală (se stresează acest fapt de mai multe ori decât e necesar), mixată (ca mama îi era ucrainiancă), anxioasă, neinteresantă din toate punctele de vedere, si totuși ajunge, ca nenumăratele ei predecesoare, protagoniste ale romanelor de aventură, dystopian, Ya fantasy,etc, într-un loc de putere absolută, unde totul depinde de ea si de încăpățânarea ei de bivol. Folosește fraze precum “sunt mai trează ca o bufniță pe steroizi”, își plînge de milă constant, deci se asigură că nu o să o am la inimă vreodată si își vede mai departe de viață.
Urmează, pe și mai scurt, personajele secundare (extrem de tipice si țâșnind parcă din cartea unui american care se specializează în clișee:)
Eva- mentorul care pare sever la început, dar care se dovedește ulterior a fi o persoană de treabă
Președintele- omul de la putere care și-a băgat in cap că știe el ce e mai bine pentru întreaga umanitate
Irina- bff-ul care o scoate pe protagonistă în “lume”, făcându-i cunoștiință cu alcoolul si cu drogurile
Tudor- love interest-ul extrem de atrăgator, care are ochi doar pentru Tara deși o coală de hârtie alba o bate la capitolul carisma
(întrebre irelevantă: cum poți avea încredere în cineva pe care îl chema Tudor?)
Deci cam banal,cum să zic. Chiar și la discursurile personajelor negative (Teodosie și Președintele) (momente care ar trebui să fie pline de suspans și frică)-căscam,efectiv căscam. Nu înteleg de ce răufăcătorii simt nevoia să înceapă o conversație cu un lung monolog despre cum știu ei să citească oamenii si cum știu ei ce îi mai bine pentru oameni si “Oamenii se poartă altfel cand nu trebuie să se prefaca”-like no shit Sherlock, discursurile astea de indivizi periculoși care filozofează singuri mă calca pe nervi.
Nici uniformitatea de care dau dovada nu stă bine cu mine, lipsa de diversitate a personalității lor si a celorlaltor personaje secundare (se pare că toata diversitatea o fii furat-o Tara, da nici măcar nu s-a folosit prea bine de ea) de parca încearcă amândoi să își justifice acțiunile în fața unei fetișcane printr-un turuit constant. Există atâtea tipuri de oameni în lumea asta, de ce îi faci pe toți să vorbească în același fel, cu aceleași scăpări în engleză, de ce de ce de ce de ce trebuie să intre toți în niște tipare?
Pe lângă clișee, lipsa de originalitate și-a jucat si ea rolul în părerea mea despre carte, pur și simplu am putut sa compar “Casa” cu prea multe alte opere. Extrasele din rapoartele Departamentului de Securitate Interna al Instituției Apărătorilor Patriei mă duc cu gândul la rapoartele despre Cristian Florescu din Sfârșitul Șoaptelor. Felul cum e primită Tara Medinski în Casa ca Harry Potter în Hogwards, mă duce cu gândul, ei bine, la Harry Potter în Hogwards. Înainte ca Irina să îl mentioneze, mă gândeam deja la Orwell, iar dacă luăm toata faza cu dictatura mă gândesc instantaneu la Hunger Games, Divergent, Shatter me, cu revoluționarii si anti-revoluționarii. Văd doar fragmente din alte cărți în Casa, nimic de-al ei în toata povestea asta.
În concluzie, cartea “Casa” de Alex Moldovan e cel mai bun exemplu pe care il pot da cuiva ,să zicem, într-o discutie de genul “Calamitățile Internetului Infiltrate în Literatură”. Limbaj de twitter, anxietate, ecologizare “hardcore” pe toate le ai, aCASA la tine.
1/5
Bine,bine o sa încerc. Nimic fancy, doar niște informații basic,să știe oamenii cu ce au de-a face, apoi mă car. Right. No pressure.
Dacă v-a fost la fel de greu să citiți paragraful de mai sus cum mi-a fost mie greu să îl tastez, o să observați care e principala mea problemă cu cartea lui Moldovan. Nu cred că am mai întalnit până acum un stil de a scrie care să mă irite in halul ăsta. Adică afluxul de cuvinte englezești pe care a trebuit să le înghit în timpul lecturii a fost legit overwhelming, no cap bro, mă mir cum nu am făcut carii deja. Vă implor, toți autorii români, dacă scrieți o carte în engleză, foarte bine, bravo voua, scrieți-o în engleză , dar dacă o scrieți în română,pentru numele lui Dumnezeu, scrieți-o in română! Pentru că atunci când citesc o propoziție de genul “Ce-a fost, a fost, no hard feelings” îmi pierd o fracțiune din speranța pe care i-o port umanității. Și pe care v-o port vouă. Limba română nu e la abator ca să se măcelarească, destul e că dăm cu ea de toți pereții atunci când vorbim, măcar în cărti să fie lăsată în pace.
(Ps: Poate că eram ok cu o mână de termeni străini pe ici, pe colo, da’ la fiecare colț de pagină erau frate, îmi venea sa îmi scot ochii.)
In rest, ce pot să zic, dictatura (oare trebuia să bănuim sistemul sau nu?) se putea mirosi de la 1 km depărtare, acțiunea-meh, personajele puteau nici să nu fie, atât de memorabile erau, si sentimentele stârnite : iritare peste iritare peste iritare.
Puțin pe scurt despre așa-zisele personaje, începem cu Tara Medinski, persoana noastră de interes: Adolescentă supraponderală (se stresează acest fapt de mai multe ori decât e necesar), mixată (ca mama îi era ucrainiancă), anxioasă, neinteresantă din toate punctele de vedere, si totuși ajunge, ca nenumăratele ei predecesoare, protagoniste ale romanelor de aventură, dystopian, Ya fantasy,etc, într-un loc de putere absolută, unde totul depinde de ea si de încăpățânarea ei de bivol. Folosește fraze precum “sunt mai trează ca o bufniță pe steroizi”, își plînge de milă constant, deci se asigură că nu o să o am la inimă vreodată si își vede mai departe de viață.
Urmează, pe și mai scurt, personajele secundare (extrem de tipice si țâșnind parcă din cartea unui american care se specializează în clișee:)
Eva- mentorul care pare sever la început, dar care se dovedește ulterior a fi o persoană de treabă
Președintele- omul de la putere care și-a băgat in cap că știe el ce e mai bine pentru întreaga umanitate
Irina- bff-ul care o scoate pe protagonistă în “lume”, făcându-i cunoștiință cu alcoolul si cu drogurile
Tudor- love interest-ul extrem de atrăgator, care are ochi doar pentru Tara deși o coală de hârtie alba o bate la capitolul carisma
(întrebre irelevantă: cum poți avea încredere în cineva pe care îl chema Tudor?)
Deci cam banal,cum să zic. Chiar și la discursurile personajelor negative (Teodosie și Președintele) (momente care ar trebui să fie pline de suspans și frică)-căscam,efectiv căscam. Nu înteleg de ce răufăcătorii simt nevoia să înceapă o conversație cu un lung monolog despre cum știu ei să citească oamenii si cum știu ei ce îi mai bine pentru oameni si “Oamenii se poartă altfel cand nu trebuie să se prefaca”-like no shit Sherlock, discursurile astea de indivizi periculoși care filozofează singuri mă calca pe nervi.
Nici uniformitatea de care dau dovada nu stă bine cu mine, lipsa de diversitate a personalității lor si a celorlaltor personaje secundare (se pare că toata diversitatea o fii furat-o Tara, da nici măcar nu s-a folosit prea bine de ea) de parca încearcă amândoi să își justifice acțiunile în fața unei fetișcane printr-un turuit constant. Există atâtea tipuri de oameni în lumea asta, de ce îi faci pe toți să vorbească în același fel, cu aceleași scăpări în engleză, de ce de ce de ce de ce trebuie să intre toți în niște tipare?
Pe lângă clișee, lipsa de originalitate și-a jucat si ea rolul în părerea mea despre carte, pur și simplu am putut sa compar “Casa” cu prea multe alte opere. Extrasele din rapoartele Departamentului de Securitate Interna al Instituției Apărătorilor Patriei mă duc cu gândul la rapoartele despre Cristian Florescu din Sfârșitul Șoaptelor. Felul cum e primită Tara Medinski în Casa ca Harry Potter în Hogwards, mă duce cu gândul, ei bine, la Harry Potter în Hogwards. Înainte ca Irina să îl mentioneze, mă gândeam deja la Orwell, iar dacă luăm toata faza cu dictatura mă gândesc instantaneu la Hunger Games, Divergent, Shatter me, cu revoluționarii si anti-revoluționarii. Văd doar fragmente din alte cărți în Casa, nimic de-al ei în toata povestea asta.
În concluzie, cartea “Casa” de Alex Moldovan e cel mai bun exemplu pe care il pot da cuiva ,să zicem, într-o discutie de genul “Calamitățile Internetului Infiltrate în Literatură”. Limbaj de twitter, anxietate, ecologizare “hardcore” pe toate le ai, aCASA la tine.
1/5
September 12, 2024
Suntem în 2045 și, cumva, comunismul s-a întors. E aproape identic cu cel vechi. Casa Poporul a fost dărâmată și în locul ei a fost construită Casa. Părintele Națiunii conduce o Românie aliată cu Rusia. Lumea suferă de frig și foame și stă în întuneric. Securitatea există. Dar și social media.
În acest decor „futurist”, o fată e aleasă în Consiliul celor 301, care pare a fi un fel de Parlamento-Guverno-chestie alcătuită doar din tineri de 18-22 de ani care slujesc un mandat de patru ani și care sunt aleși pe baza unui Algoritm care funcționează într-un fel pe care nu-l știe nimeni. Tara Medinski e fiică de trădător al patriei, așa că e foarte neclar de ce a fost aleasă.
Tara e suprem de neinteresată de toți și de toate, așa că nu aflăm decât că trebuie să aleagă una dintre trei facțiuni politice căreia să i se alăture (constructori, economiști, războinici), cu care nu interacționează decât ca să fie amenințată/presată de conducătorii lor. În rest, zero informații despre ce fac efectiv facțiunile sau cum conduc țara.
Își găsește o prietenă petrecăreață și îi place de un tip atât de atractiv încât nu ni-l poate descrie. E foarte periculos, pentru că unii vor poate și s-o omoare din motive neelucidate. Ah, și e o rezistență pe acolo care îi spune să voteze contra unei legi atât de idioate încât și în lipsă de informații despre lume ne prindem că e proastă.
La final, descoperă că Părintele Națiunii face o a patra facțiune, cea ortodoxă. Lucru de care suntem siguri că e nașpa, dar din păcate, cum ziceam mai sus, avem zero informații despre ce fac efectiv facțiunile sau cum conduc țara.
Final.
În acest decor „futurist”, o fată e aleasă în Consiliul celor 301, care pare a fi un fel de Parlamento-Guverno-chestie alcătuită doar din tineri de 18-22 de ani care slujesc un mandat de patru ani și care sunt aleși pe baza unui Algoritm care funcționează într-un fel pe care nu-l știe nimeni. Tara Medinski e fiică de trădător al patriei, așa că e foarte neclar de ce a fost aleasă.
Tara e suprem de neinteresată de toți și de toate, așa că nu aflăm decât că trebuie să aleagă una dintre trei facțiuni politice căreia să i se alăture (constructori, economiști, războinici), cu care nu interacționează decât ca să fie amenințată/presată de conducătorii lor. În rest, zero informații despre ce fac efectiv facțiunile sau cum conduc țara.
Își găsește o prietenă petrecăreață și îi place de un tip atât de atractiv încât nu ni-l poate descrie. E foarte periculos, pentru că unii vor poate și s-o omoare din motive neelucidate. Ah, și e o rezistență pe acolo care îi spune să voteze contra unei legi atât de idioate încât și în lipsă de informații despre lume ne prindem că e proastă.
La final, descoperă că Părintele Națiunii face o a patra facțiune, cea ortodoxă. Lucru de care suntem siguri că e nașpa, dar din păcate, cum ziceam mai sus, avem zero informații despre ce fac efectiv facțiunile sau cum conduc țara.
Final.
May 8, 2024
Am scris despre carte mai pe larg aici: Recenzie Bookisit
Pe scurt, îmi place direcția nouă abordată de Alex Moldovan și consider că deși cartea e inspirată din romane YA deja considerate cult classics, aduce un vibe nou în literatura YA de la noi și merită citită. Am vorbit mai mult în recenzia de la Bookisit despre ce cred că ar trebui să fie îmbunătățit în volumele viitoare și aștept cu entuziasm să continui seria.
Pe scurt, îmi place direcția nouă abordată de Alex Moldovan și consider că deși cartea e inspirată din romane YA deja considerate cult classics, aduce un vibe nou în literatura YA de la noi și merită citită. Am vorbit mai mult în recenzia de la Bookisit despre ce cred că ar trebui să fie îmbunătățit în volumele viitoare și aștept cu entuziasm să continui seria.
February 26, 2025
my expectations were far too high. and for the first 200 pages, they'd even been exceeded. but then it just went downhill.
the main character's personality is weak. she is the follower. she does things she doesn't want to do. she's also a little annoying.
the plot is interesting.
i guess this book just wasn't for me.
the main character's personality is weak. she is the follower. she does things she doesn't want to do. she's also a little annoying.
the plot is interesting.
i guess this book just wasn't for me.
June 28, 2024
Plot twist -uri geniale! Dar nu-mi place ca Tara se depreciaza. Nuh-uh. Prefer felul Olgutei de a fi , mai sigura pe ea si constienta de calitatile pe care le are
August 3, 2023
Subiectul cărții este o cobinație de inspirații după bestselleruri contemporane (vezi ,,Jocurile foamei", foarte evident) adaptată la spațiul românesc într-un scenariu SF distopic. Este bine organizată, destul de bine scrisă, cu atenție la detalii. Pe mine, însă, nu m-a prins prea tare. Miza pusă în continuare pe naratorul feminin la persoana I transformă personajul într-o marionetă, mai mult decât o anti-eroină, cu aspecte cel puțin sexiste, dacă nu misogine. Mi-a plăcut suspansul creat, aspectul de mister nebulos, ușor de obținut prin perspectiva obtuză și prin tiparul personajului, deși sunt detalii care nu se potrivesc în povestea construită. Foarte multe clișee young adult cu aer occidental, americănesc, probabil căutate pentru impactul asupra adolescenților, deși nepotrivite cumva literaturii române și, mai ales, limbii române. În aceeași notă, multe englezisme. Uneori ia aspectul de parodie la ficțiunile distopice în genul seriei amintite. Exercițiul de imaginație este, totuși, interesant: o revoluție verde într-o Românie prosperă ducând încet-încet spre dictatură. Aștept continuarea.
Displaying 1 - 15 of 15 reviews