What do you think?
Rate this book
Ama la rivoluzione!
Ama la Rivoluzione! Tale l’imperativo che muove Gleb Nerzin, il protagonista di questo primo, inedito romanzo di Aleksandr Solzenicyn, scritto in detenzione nel 1948 e ripreso nel 1958. Gleb è un coscritto di 23 anni che, confinato nelle retrovie, arde dal desiderio di raggiungere il fronte (siamo nell’estate del 1941) a difendere la patria sovietica aggredita dai tedeschi per poi contribuire alla Grande Guerra Rivoluzionaria che rinnoverà il mondo.
Varie tappe segnano la disillusione dell’eroe e del suo ideale e gli fanno aprire gli occhi sull’arbitrio e gli egoismi che caratterizzano in realtà quel suo immaginario «mondo perfetto», ma l’avventuroso cammino di Gleb (alter ego dello scrittore) verso la prima linea della guerra costituisce uno straordinario itinerario formativo che lo attrezza per le più consapevoli battaglie a venire.
Queste avventure del giovane Nerzin sono il punto di partenza perfetto, non solo cronologico, per accostarsi all’universo letterario e spirituale del grande scrittore, di cui Ama la Rivoluzione! fornisce ad ogni momento significative anticipazioni. Del futuro premio Nobel scopriamo così, ed è una rivelazione folgorante, tutta la giovane anima che dà nerbo al racconto, appassionato e veritiero, di un mondo in ebollizione: sia sul versante drammatico di prove epocali, sia sul versante umoristico o addirittura comico di laboriose interazioni interpersonali, registrate da un Nerzin-Solzenicyn già capace di sapiente ironia.
E al vigoroso dinamismo dell’opera contribuiscono i paesaggi bellici dello sfondo: uomini, cavalli e «tecnica» in perenne movimento, con accelerazioni da togliere il fiato, proiettati sugli immensi orizzonti e gli alti cieli, gremiti nottetempo di stelle, della steppa russa.
Varie tappe segnano la disillusione dell’eroe e del suo ideale e gli fanno aprire gli occhi sull’arbitrio e gli egoismi che caratterizzano in realtà quel suo immaginario «mondo perfetto», ma l’avventuroso cammino di Gleb (alter ego dello scrittore) verso la prima linea della guerra costituisce uno straordinario itinerario formativo che lo attrezza per le più consapevoli battaglie a venire.
Queste avventure del giovane Nerzin sono il punto di partenza perfetto, non solo cronologico, per accostarsi all’universo letterario e spirituale del grande scrittore, di cui Ama la Rivoluzione! fornisce ad ogni momento significative anticipazioni. Del futuro premio Nobel scopriamo così, ed è una rivelazione folgorante, tutta la giovane anima che dà nerbo al racconto, appassionato e veritiero, di un mondo in ebollizione: sia sul versante drammatico di prove epocali, sia sul versante umoristico o addirittura comico di laboriose interazioni interpersonali, registrate da un Nerzin-Solzenicyn già capace di sapiente ironia.
E al vigoroso dinamismo dell’opera contribuiscono i paesaggi bellici dello sfondo: uomini, cavalli e «tecnica» in perenne movimento, con accelerazioni da togliere il fiato, proiettati sugli immensi orizzonti e gli alti cieli, gremiti nottetempo di stelle, della steppa russa.
272 pages, Paperback
First published January 1, 1999
6 people are currently reading
113 people want to read
About the author
Aleksandr Solzhenitsyn
288 books4,090 followersalso known as
Alexander Solzenitsyn (English, alternate)
Αλεξάντρ Σολζενίτσιν (Greek)
Works, including One Day in the Life of Ivan Denisovich (1962) and The Gulag Archipelago (1973-1975), of Soviet writer and dissident Aleksandr Isayevich Solzhenitsyn, awarded the Nobel Prize for literature in 1970, exposed the brutality of the labor camp system.
This known Russian novelist, dramatist, and historian best helped to make the world aware of the forced Gulag.
Exiled in 1974, he returned to Russia in 1994. Solzhenitsyn fathered of Ignat Solzhenitsyn, a conductor and pianist.
https://en.wikipedia.org/wiki/Aleksan...
Alexander Solzenitsyn (English, alternate)
Αλεξάντρ Σολζενίτσιν (Greek)
Works, including One Day in the Life of Ivan Denisovich (1962) and The Gulag Archipelago (1973-1975), of Soviet writer and dissident Aleksandr Isayevich Solzhenitsyn, awarded the Nobel Prize for literature in 1970, exposed the brutality of the labor camp system.
This known Russian novelist, dramatist, and historian best helped to make the world aware of the forced Gulag.
Exiled in 1974, he returned to Russia in 1994. Solzhenitsyn fathered of Ignat Solzhenitsyn, a conductor and pianist.
https://en.wikipedia.org/wiki/Aleksan...
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 15 of 15 reviews
October 9, 2012
„Cine vrea adevărul şi înţelesul ultim al tragediei sovietice trebuie să-l citească pe Soljeniţîn. Cititorul va fi un om mai înţelept. Lumea se va apăra mai bine de corupţia minţii şi a sufletului. Istoria va curge fără să-şi înece popoarele.”
Recenzia mea completă o puteți citi aici
http://www.bookblog.ro/recenzie/insem...
Recenzia mea completă o puteți citi aici
http://www.bookblog.ro/recenzie/insem...
July 16, 2019
Însă abia mușcă sfecla, că îl apucă greața din pricina dorinței acute de a mânca. Se așeză pe podea și începu să mestece fără să scoată vreun zgomot, ca să nu deranjeze somnul nimănui. Și deodată își aminti - înduioșat și recunoscător - o frază din rugăciunea uitată demult, de pe vremurile când era pionier: "Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi" - și-n întuneric i se iviră lacrimi în ochi. Deși nu rostise doisprezece ani această rugăciune, și-o reaminti cu ușurință. Și îndată, gândindu-se la ea cu mintea sa de om matur, îl miră cât era de lipsită de orice urmă de lăcomie: niciuna dintre nenumăratele dorințe ce sfâșie ființa omului nu se pomenea în ea - nu cereai nici longevitate, nici sănătate, nici izbăvire de nenorociri, nici bogăție, nici căsătorie, nici copii, nici milă de la părinți. Toate acestea se aflau în mărețele cuvinte "Facă-se voia Ta", și doar un lucru cerea omul cel mărunt de la Dumnezeul cel Atotputernic - să aibă ce mânca astăzi. [Aleksandr Soljenițîn]
September 5, 2016
"Dacă se prăbușește cauza lui Lenin zilele acestea,pentru ce sa mai trăiesc? "
June 9, 2016
"ai pirdut trenul - nu te intrista, ai urcat in tren - nu te bucura."
April 5, 2014
This is an early writing from the time when he was imprisoned near Moscow. "Love the Revolution" is the title translated in English of this unfinished novel. The author never restarted working on it after abandoning it. Later, in 1990, it was published in a short novel collection. It is interesting build around Solzhenitsyn's experiences in World War II. The main character is a young man with the same biographical details as the author, that firmly believes in the perfection of Soviet Union and communism. As the Eastern Front appears in 1941 he struggles to be enrolled and reach the front, but he has a disease and it is only able to stay in the units from the back of the front. Here he understands that things are far from perfect in his country.
The premise is hard to identify as the novel is unfinished. Most probably the author wanted to show us how he evolved from a convinced communist into an accuser of Soviet Union and finally a refugee. I am unsure I got it right and it is hard to say if he managed to prove it, so I will give it a 3 for premise.
On the form I noticed all the elements from his famous works, especially Cancer Ward. Great mastery of language, a lot of attention to detail and the same hardly dissimulated ironic view on all the things described. So, I will give it a 5 as it has all the elements that I liked at this author.
In terms of originality, it is one of the first novel I've read set in Russia, behind the front line of World War II. It is also not following the traditional recipe of war books, as it is mostly focusing on civilians during war times, not on army. Still it is pretty much in the same style and themes as in The Cancer Ward, so will rate it a 4 at form.
The characters are very well crafted, same is any other novel I have read from Solzhenitsyn. He shows great attention to detail and creates very lively characters. I cannot rate with anything else than 5.
Regarding the complexity and difficulty, I need to deduct some from my rating as it was not finished. The editor included also few fragments from unfinished chapters and the story narrative found in the manuscript. From what I have read, this was not too complex and as it relied heavily on author bio, probably it was not extremely difficult. I will rate it with a 2 for complexity and difficulty.
In terms of credibility, I had minor problems overcoming some author's deep beliefs that appear in many other of his works. Especially the nationalism he has, despite being a critic of communism, he is a Russian nationalist, and a radical one. That radicalism is one that I did not liked, so I will rate it with a 3 for credibility.
The last criteria is edition. I liked the cover, but the editor did not mentioned from where it is taken. I also liked it is a hardcover that was sold with a reasonable price. But I did not liked too much the paper, that was not of top quality, and there were few spelling errors. Due to all this, I will only rate it with a 3.
To summarize, I enjoyed it although it is unfinished. I wished the editor would choose some other Solzhenitsyn work. All in all, my final rating for the novel is 3.57, rounding it up to a 4 stars on Goodreads system.
For more details on how I rated and reviewed this novel, please read these guidelines.
The premise is hard to identify as the novel is unfinished. Most probably the author wanted to show us how he evolved from a convinced communist into an accuser of Soviet Union and finally a refugee. I am unsure I got it right and it is hard to say if he managed to prove it, so I will give it a 3 for premise.
On the form I noticed all the elements from his famous works, especially Cancer Ward. Great mastery of language, a lot of attention to detail and the same hardly dissimulated ironic view on all the things described. So, I will give it a 5 as it has all the elements that I liked at this author.
In terms of originality, it is one of the first novel I've read set in Russia, behind the front line of World War II. It is also not following the traditional recipe of war books, as it is mostly focusing on civilians during war times, not on army. Still it is pretty much in the same style and themes as in The Cancer Ward, so will rate it a 4 at form.
The characters are very well crafted, same is any other novel I have read from Solzhenitsyn. He shows great attention to detail and creates very lively characters. I cannot rate with anything else than 5.
Regarding the complexity and difficulty, I need to deduct some from my rating as it was not finished. The editor included also few fragments from unfinished chapters and the story narrative found in the manuscript. From what I have read, this was not too complex and as it relied heavily on author bio, probably it was not extremely difficult. I will rate it with a 2 for complexity and difficulty.
In terms of credibility, I had minor problems overcoming some author's deep beliefs that appear in many other of his works. Especially the nationalism he has, despite being a critic of communism, he is a Russian nationalist, and a radical one. That radicalism is one that I did not liked, so I will rate it with a 3 for credibility.
The last criteria is edition. I liked the cover, but the editor did not mentioned from where it is taken. I also liked it is a hardcover that was sold with a reasonable price. But I did not liked too much the paper, that was not of top quality, and there were few spelling errors. Due to all this, I will only rate it with a 3.
To summarize, I enjoyed it although it is unfinished. I wished the editor would choose some other Solzhenitsyn work. All in all, my final rating for the novel is 3.57, rounding it up to a 4 stars on Goodreads system.
+--------------------------+-----------------+
| Criteria | Rating |
+--------------------------+-----------------+
|Premise | 3 |
+--------------------------+-----------------+
|Form | 5 |
+--------------------------+-----------------+
|Originality | 4 |
+--------------------------+-----------------+
|Characters | 5 |
+--------------------------+-----------------+
|Difficulty/Complexity | 2 |
+--------------------------+-----------------+
|Credibility | 3 |
+--------------------------+-----------------+
|Edition | 3 |
+--------------------------+-----------------+
|Total | 3.57 |
+--------------------------+-----------------+
For more details on how I rated and reviewed this novel, please read these guidelines.
May 18, 2019
M-a frapat ușurința cu care a redat cruzimea timpurilor de război, situația morală molâie comună a societății în acea vreme, și fețele înăcrite ale oamenilor înfometați.
Totul atinge, dar nu dezgustă în scrierea lui Soljenițîn .
"Iubiți revoluția!"
Totul atinge, dar nu dezgustă în scrierea lui Soljenițîn .
"Iubiți revoluția!"
August 20, 2022
Cartea a fost scrisă în 1948 în şaraşca Marfino, după care a trebuit sa lase în urmă ceea ce a scris când a fost trimis în Ekibastuz. Când s-a reîntors din exil a reuşit să recupereze materialul însă nu a reuşit să-l termine, de aceea cartea rămâne neterminată.
Nerjin se înscria la o a doua universitate când Rusia a fost invadată de Hitler şi de armata germană. Trist că nu a putut participa la Revoluția din 1917, consideră acest război o oportunitate perfectă de a se lupta pentru țara şi pentru idealul marxist, şi ar vedea-o ca pe o onoare să moară pentru ea. Nerjin a avut noroc şi de faptul că trăia în cea mai bună țară. O țară care trecuse de toate crizele istoriei, care era deja organizată după principiile de bază ale gândirii științifice și echităţii sociale. Acest fapt îi scutea mintea și conștiința de nevoia de a-i apăra pe nefericiți și umiliți fiindcă nu mai erau nefericiți și umiliți. Era cea mai potrivită țară ca să se nască în ea un om însetat de cunoaștere.
Nerjin își dădea seama cu luciditate încotro cerea să fie trimis, se ducea cu benevol la moarte.
Pe parcursul cărții, Nerjin dă dovada de aroganță, de o opinie exagerat de bună despre sine, şi de o naivitate când vine vorba de credința lui în viziunea marxistă.
El este trimis într-o unitate de invalizi, dar el îşi doreşte mult şi face orice pentru a fi trimis pe front. Deşi pentru perioade scurte de timp, în timpul unor anumte discuții, încep să apară întrebări şi suspiciuni în legătură cu regimul, chiar şi atunci când vede condiția şi organizarea catastrofică a oralului trenurilor, a stațiilor, când trece prin obstacolele birocratice, el refuză să le vadă ca defecte ale sistemului, credința lui nu scade şi nu ezită să meargă mai departe spre front.
Fiind o carte neterminată nu pot spune când Nerjin ar avea primele momente de ezitare, dar a fost o carte interesantă, uşor de citit, cu un personaj care chiar dacă e arogant câteodată, tot ai ajunge să-l îndrăgeşti şi să speri că măcar o dată să-i asculte pe superiorii săi sau pe colegii săi când încercau să-l previne şi să-l protejeze de front. N-ai mirosit armata? Vei mirosi destul! Nu te grăbi pe front, nu căuta pe dracu'!. Dar până la urma nu poate fi forțat să-și schimbe opiniile, el trebuie să ajungă singur la concluzia proprie.
Nerjin se înscria la o a doua universitate când Rusia a fost invadată de Hitler şi de armata germană. Trist că nu a putut participa la Revoluția din 1917, consideră acest război o oportunitate perfectă de a se lupta pentru țara şi pentru idealul marxist, şi ar vedea-o ca pe o onoare să moară pentru ea. Nerjin a avut noroc şi de faptul că trăia în cea mai bună țară. O țară care trecuse de toate crizele istoriei, care era deja organizată după principiile de bază ale gândirii științifice și echităţii sociale. Acest fapt îi scutea mintea și conștiința de nevoia de a-i apăra pe nefericiți și umiliți fiindcă nu mai erau nefericiți și umiliți. Era cea mai potrivită țară ca să se nască în ea un om însetat de cunoaștere.
Nerjin își dădea seama cu luciditate încotro cerea să fie trimis, se ducea cu benevol la moarte.
Pe parcursul cărții, Nerjin dă dovada de aroganță, de o opinie exagerat de bună despre sine, şi de o naivitate când vine vorba de credința lui în viziunea marxistă.
El este trimis într-o unitate de invalizi, dar el îşi doreşte mult şi face orice pentru a fi trimis pe front. Deşi pentru perioade scurte de timp, în timpul unor anumte discuții, încep să apară întrebări şi suspiciuni în legătură cu regimul, chiar şi atunci când vede condiția şi organizarea catastrofică a oralului trenurilor, a stațiilor, când trece prin obstacolele birocratice, el refuză să le vadă ca defecte ale sistemului, credința lui nu scade şi nu ezită să meargă mai departe spre front.
Fiind o carte neterminată nu pot spune când Nerjin ar avea primele momente de ezitare, dar a fost o carte interesantă, uşor de citit, cu un personaj care chiar dacă e arogant câteodată, tot ai ajunge să-l îndrăgeşti şi să speri că măcar o dată să-i asculte pe superiorii săi sau pe colegii săi când încercau să-l previne şi să-l protejeze de front. N-ai mirosit armata? Vei mirosi destul! Nu te grăbi pe front, nu căuta pe dracu'!. Dar până la urma nu poate fi forțat să-și schimbe opiniile, el trebuie să ajungă singur la concluzia proprie.
August 5, 2024
O lectură care ar trebui să fie obligatorie pentru toți cei care iubesc Revoluția sau revoluțiile, pentru cei care laudă acele decrete și legi “corecte“ prin care, în vreme de război sau de revoluție, sunt pedepsiți provocatorii de panică sau cei care absentează de la serviciu, pentru cei care cred că astfel de legi nu-i vor afecta pe ei dacă sunt oameni corecți și onești, pentru cei care cred că denunțurile la NKVD sunt acte de eroism. Gleb Nerjin, personajul principal, era unul dintre aceștia.
Iunie 1941 îl surprinde pe tânărul Gleb la Moscova, unde se pregătește să înceapă cursurile renumitului Institut de Filosofie, Literatură și Istorie din Moscova. Gleb, care înainte de asta terminase Facultatea de Matematică din Rostov, dorește să se înroleze în artilerie, însă patria nu-l primește în armată datorită unui examen medical, în cadrul căruia i se descoperă o anomalie care pe viitor se poate transforma într-o tumoră periculoasă. Cartea, neterminată, prezintă viața lui Gleb și a societății rusești de la începutul Operațiunii Barbarossa până în primăvara anului următor, când, într-un final, Gleb este trimis să urmeze cursurile școlii de perfecționare a ofițerilor de artilerie. Aici, cartea se termină brusc, deoarece Soljenițîn nu a mai scris și restul.
Biografia lui Soljenițîn ne spune totuși ce s-a întâmplat mai departe cu Gleb. A terminat cursurile și a fost trimis pe front ca și comandant al unei baterii de artilerie, apoi a fost promovat căpitan și decorat. În februarie 1945, cu 3 luni înainte de sfârșitul războiului, monstrul acela de care scăpase la începutul cărții îl va prinde și-l va mesteca vreme de 8 ani în lagărele și temnițele sale, dar nu va reuși să-l înghită.
Iunie 1941 îl surprinde pe tânărul Gleb la Moscova, unde se pregătește să înceapă cursurile renumitului Institut de Filosofie, Literatură și Istorie din Moscova. Gleb, care înainte de asta terminase Facultatea de Matematică din Rostov, dorește să se înroleze în artilerie, însă patria nu-l primește în armată datorită unui examen medical, în cadrul căruia i se descoperă o anomalie care pe viitor se poate transforma într-o tumoră periculoasă. Cartea, neterminată, prezintă viața lui Gleb și a societății rusești de la începutul Operațiunii Barbarossa până în primăvara anului următor, când, într-un final, Gleb este trimis să urmeze cursurile școlii de perfecționare a ofițerilor de artilerie. Aici, cartea se termină brusc, deoarece Soljenițîn nu a mai scris și restul.
Biografia lui Soljenițîn ne spune totuși ce s-a întâmplat mai departe cu Gleb. A terminat cursurile și a fost trimis pe front ca și comandant al unei baterii de artilerie, apoi a fost promovat căpitan și decorat. În februarie 1945, cu 3 luni înainte de sfârșitul războiului, monstrul acela de care scăpase la începutul cărții îl va prinde și-l va mesteca vreme de 8 ani în lagărele și temnițele sale, dar nu va reuși să-l înghită.
March 16, 2021
Într-o dimineaţă ploioasă şi posomorâtă, apropiindu-se de Moscova, Nerjin stătea pe platforma deschisă a vagonului. Cu faţa umezită de ploaia blândă de iulie, se gândea cât de profund este, cât de multe ştie, în ciuda celor 23 de ani ai săi, imaginându-şi cât de multe va cunoaşte în viitor. Odată cu acele gânduri, îi veneau în cap diferite glume, iar pe cele mai reuşite Gleb le istorisea în gând colegului său de şcoală Andrei, a cărui prezenţă o simţea permanent. Iar când amândoi trebuiau să râdă în hohote, el râdea cu voce tare, fapt ce l-a surprins pe însoţitorul de tren, care trecea prin tambur.
Şi, iată, luând în prealabil ultimul examen de stat la Facultatea de Fizică şi Matematică din Rostov, cu inima uşurată în faţa drumurilor larg deschise acum spre toate ştiinţele şi artele, Gleb a plecat imediat, în iunie, să susţină examenele la mult râvnitul IFLIM – Institutul de Filosofie, Literatură şi Istorie din Moscova.
Şi, iată, luând în prealabil ultimul examen de stat la Facultatea de Fizică şi Matematică din Rostov, cu inima uşurată în faţa drumurilor larg deschise acum spre toate ştiinţele şi artele, Gleb a plecat imediat, în iunie, să susţină examenele la mult râvnitul IFLIM – Institutul de Filosofie, Literatură şi Istorie din Moscova.
August 14, 2018
„Ca să ajung pe acest podium unde se citesc prelegerile Nobel, podium oferit nu fiecărui scriitor şi numai o dată în viaţă, nu am urcat trei-patru trepte improvizate, ci sute sau chiar mii de trepte neînduplecate, abrupte, îngheţate, care ies din întuneric şi din frig, de unde mi-a fost dat să mă salvez, şi unde alţii, poate mai dăruiţi şi mai înzestraţi ca mine, au murit."
Aleksandr Soljeniţîn, Premiul Nobel pentru Literatură, 1970
„Iubeşte revoluţia! este un fragment rotunjit, scris în şaraşka descrisă în Primul circ. Eroul, Nerjin, vrea să intre în armată spre a-şi apăra ţara, dar este refuzat din motive medicale. Nerjin este un tânăr sovietic, unul înzestrat cu o judecată sănătoasă, deci cu simţ critic. Cititorul va înţelege cum s-a format viitorul disident şi va aprecia simplitatea totodată rafinată şi proaspătă a scrierii tânărului Soljeniţîn."
Aleksandr Soljeniţîn, Premiul Nobel pentru Literatură, 1970
„Iubeşte revoluţia! este un fragment rotunjit, scris în şaraşka descrisă în Primul circ. Eroul, Nerjin, vrea să intre în armată spre a-şi apăra ţara, dar este refuzat din motive medicale. Nerjin este un tânăr sovietic, unul înzestrat cu o judecată sănătoasă, deci cu simţ critic. Cititorul va înţelege cum s-a format viitorul disident şi va aprecia simplitatea totodată rafinată şi proaspătă a scrierii tânărului Soljeniţîn."
This entire review has been hidden because of spoilers.
January 31, 2018
Ce notă poți să dai unei lucrări neterminate. În timp ce înțeleg valoarea lui Soljenițîn și esența disidenței sale față de regimul stalinist, nu pot aprecia o lucrare neterminată cu o notă completă. Nuvela prezintă destul de bine haosul rusesc din cel de-al Doilea Război Mondial, aduce niște detalii care ajută la înțelegerea luptei rusești și creează o aură mult mai umană asupra trăirilor care sunt adesea acoperite de ideologie.
Îmi propun să mă mai întâlnesc cu Soljenițîn. :)
Îmi propun să mă mai întâlnesc cu Soljenițîn. :)
December 7, 2019
Tinerete, idealuri si patriotism. Dorinta de afirmare si recunoastere contopita cu realitatile razboiului haotic intr-o Rusie haotica si fara reguli.
April 5, 2020
Opera este incompleta dar interesanta.
May 18, 2020
,,O amenințare, un pericol au o limită; dacă treci de ea,nu mai există frică.,,
This entire review has been hidden because of spoilers.
April 29, 2024
Штета да овај роман није угледао свој крај...
Displaying 1 - 15 of 15 reviews