Iordache primeste vizita lui Pampon; acesta il astepta pe Nae Girimea. Pampon ii arata calfii un bilet gasit despre care incep sa vorbeasca . Apare Mita Pampon , furioasa si cautandu-l tot pe Nae, acuzandu-l de tradare. Nu dupa mult timp apare din nou Pampon care a gasit in Mita un aliat. Acestia pun la cale un plan prin care sa-i demaste pe Nae si Didina (amanta lui Pampon). Mita se intalneste cu Nae, pe care-l ameninta cu o sticla de vitriol. Pampon il acuza pe Telemac ca el este Bibicul, luandu-se la bataie. Seara se porneste un bal mascat, se vor intampla tot felul de incurcaturi de situatii comice!
Ion Luca Caragiale was a Wallachian-born Romanian playwright, short story writer, poet, theater manager, political commentator and journalist. Leaving behind an important cultural legacy, he is considered one of the greatest playwrights in Romanian language and literature, as well as one of its most important writers and a leading representative of local humor. Alongside Mihai Eminescu, Ioan Slavici and Ion Creangă, he is seen as one of the main representatives of Junimea, an influential literary society with which he nonetheless parted during the second half of his life.
His work, spanning four decades, covers the ground between Neoclassicism, Realism, and Naturalism, building on an original synthesis of foreign and local influences.
Although few in number, Caragiale's plays constitute the most accomplished expression of Romanian theater, as well as being important venues for criticism of late 19th century Romanian society.
They include the comedies A Stormy Night, Conu Leonida faţă cu reacţiunea, O Scrisoare Pierduta Comedie in patru acte, and the tragedy Năpasta. In addition to these, Caragiale authored the melodrama O soacră, a large number of essays, articles, short stories, novellas and sketch stories, as well as occasional works of poetry and autobiographical texts such as Din carnetul unui vechi sufleur. In many cases, his creations were first published in one of several magazines he edited — Claponul, Moftul Român, Vatra and Epoca. Most of his prose works have been published under the title Momente, schite, povestiri: they include Căldură mare, Cănuţă om sucit, Două loturi, Grand Hotel "Victoria română", as well as several pieces referring to stock characters such as Lache and Mache, Marius Chicoş Rostogan and Mitică. In some of his later fiction writings, including La hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea, Abu-Hasan, Pastramă trufanda and Calul dracului, Caragiale adopted the fantasy genre or turned to historical fiction.
Ion Luca Caragiale was interested in the politics of the Romanian Kingdom, and oscillated between the liberal current and conservatism. Most of his satirical works target the liberal republicans and the National Liberals, evidencing both his respect for their rivals at Junimea and his connections with the literary critic Titu Maiorescu. He came to clash with National Liberal leaders such as Dimitrie Sturdza and Bogdan Petriceicu Hasdeu, and was a lifelong adversary of the Symbolist poet Alexandru Macedonski. As a result of these conflicts, the most prominent of Caragiale's critics barred his access to the cultural establishment for several decades. During the 1890s, Caragiale rallied with the radical movement of George Panu, before associating with the Conservative Party. After having decided to settle in Berlin, he came to voice strong criticism for Romanian politicians of all colors in the wake of the 1907 Romanian Peasants' Revolt, and ultimately joined the Conservative-Democratic Party.
Ion Luca was the nephew of Costache and Iorgu Caragiale, who were major figures of mid-19th-century Romanian theater. His sons Mateiu I. Caragiale and Luca I. Caragiale were both modernist writers.
Cum să te simți conectat la moravurile românești ale secolului XXI fără un pic de Caragiale? Mai ales a doua zi după niște alegeri năucitoare. Piesa e mai încâlcită și mai puțin reușită decât “O noapte furtunoasă” sau “O scrisoare pierdută”, dar umorul e și ironia sunt omniprezente, iar personajele - extrem de recognoscibile, contemporane chiar.
IORDACHE, apoi PAMPON IORDACHE (șade pe un scaun și dă un brici la piatră, fredonând): „Și mă cere, mamă, cere. — Cine dracul te mai cere? — Și mă cere d-un bărbier…" PAMPON (intrând prin fund): Aici este frizăria lui d. Nae Girimea?... IORDACHE (sculându-se politicos): Da, poftiți... Barba? părul? PAMPON: Nimic... IORDACHE: Atunci, poate, vă spălați la cap? PAMPON: Eu nu mă spăl niciodată la cap, pentru că sufăr de.... IORDACHE: De măsea? Știi cum ți-o scoț? Odată... pac! PAMPON: Ei, nu de măsea... sufăr de bătăi... IORDACHE: De bătăi ?... Știi cum le... PAMPON: Ei! Lasă-mă-n pace, omule; nu mă spăl la cap pentru că sufăr de bătăi de inimă. Înțelege odată că n-am venit pentru alișveriș. IORDACHE: Atunci, pentru ce? PAMPON: Am o trebuință cu d. Nae Girimea... Nu cumva ești d-ta? IORDACHE: Nu, eu sunt calfă... PAMPON: D. Nae nu este aici ? IORDACHE: Nu, domnule; îl aștept: trebuie să vie foarte curând... PAMPON: Atunci îl aștept și eu... Se poate? IORDACHE: De ce nu? Poftiți... (ii dă un scaun) PAMPON (după o mică pauză): Mă rog, la d-voastră se fac și abonamente? IORDACHE: Da: 12 rasuri 3 franci, ceva a la „vivat concurența!" Să poftească ori- care daca le dă mâna; glumești d-ta? vine un ras, ori un tuns 25 de santimuri cu pudră, unt de migdale, livantă... Pentru frezat, spălat, bătături, se plătește supli- ment. PAMPON: Și biletele de abonament le aveți cu o pecetie, ca ăsta? (arată biletul pe care-l scoate din portofel)
O comedie de moravuri în trei acte, scrisă și jucată pentru prima dată în 1885. Contează mai puțin cum a fost primită de presa vremii (la fel de simpatică și "endependentă" precum cea contemporană) și mult mai mult faptul că autorul a creat tipologii de personaje, întipărite pe termen lung în memoria publicului larg. Nae Girimea, Pampon, Mița, Didina, Bibicu, toți sunt, cu tot respectul aferent persoanelor pe care viața le-a onorat cu astfel de nume, hărăziți să facă spectacol. Unii cititori/spectatori vor strâmba, ușor elitist, din nas, dar cei înțelepți își vor aminti cu siguranță că nu trebuie să dea vina pe oglindă pentru modul cum arată...