Năpasta

by Ion Luca Caragiale

Integrala pieselor de I. L. Caragiale constituie punctul culminant al seriei de "Capodopere ale dramaturgiei româneşti". Alături de cele patru comedii, O noapte furtunoasă, Conul Leonida faţă cu reacţiunea, O scrisoare pierdută, D-ale carnavalului, se află şi controversata dramă Năpasta.

În regia lui Constantin Moruzan, adaptarea radiofonică beneficiază de o distribuţie redutabilă, cu George Calboreanu, în rolul lui Ion şi Aura Buzescu în rolul Ancăi. Dramatismul interpretării potenţează, fericit, dramatismul textului, într-un spectacol de colecţie.
Autor booklet: Paul Cernat.

Genres: Romanian Literature, Theatre, Plays, Classics, Fiction

40 pages, Audio CD

First published February 3, 1890

About the author

Ion Luca Caragiale was a Wallachian-born Romanian playwright, short story writer, poet, theater manager, political commentator and journalist. Leaving behind an important cultural legacy, he is considered one of the greatest playwrights in Romanian language and literature, as well as one of its most important writers and a leading representative of local humor. Alongside Mihai Eminescu, Ioan Slavici and Ion Creangă, he is seen as one of the main representatives of Junimea, an influential literary society with which he nonetheless parted during the second half of his life.

His work, spanning four decades, covers the ground between Neoclassicism, Realism, and Naturalism, building on an original synthesis of foreign and local influences.

Although few in number, Caragiale's plays constitute the most accomplished expression of Romanian theater, as well as being important venues for criticism of late 19th century Romanian society.

They include the comedies A Stormy Night, Conu Leonida faţă cu reacţiunea, O Scrisoare Pierduta Comedie in patru acte, and the tragedy Năpasta. In addition to these, Caragiale authored the melodrama O soacră, a large number of essays, articles, short stories, novellas and sketch stories, as well as occasional works of poetry and autobiographical texts such as Din carnetul unui vechi sufleur. In many cases, his creations were first published in one of several magazines he edited — Claponul, Moftul Român, Vatra and Epoca. Most of his prose works have been published under the title Momente, schite, povestiri: they include Căldură mare, Cănuţă om sucit, Două loturi, Grand Hotel "Victoria română", as well as several pieces referring to stock characters such as Lache and Mache, Marius Chicoş Rostogan and Mitică. In some of his later fiction writings, including La hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea, Abu-Hasan, Pastramă trufanda and Calul dracului, Caragiale adopted the fantasy genre or turned to historical fiction.

Ion Luca Caragiale was interested in the politics of the Romanian Kingdom, and oscillated between the liberal current and conservatism. Most of his satirical works target the liberal republicans and the National Liberals, evidencing both his respect for their rivals at Junimea and his connections with the literary critic Titu Maiorescu. He came to clash with National Liberal leaders such as Dimitrie Sturdza and Bogdan Petriceicu Hasdeu, and was a lifelong adversary of the Symbolist poet Alexandru Macedonski. As a result of these conflicts, the most prominent of Caragiale's critics barred his access to the cultural establishment for several decades. During the 1890s, Caragiale rallied with the radical movement of George Panu, before associating with the Conservative Party. After having decided to settle in Berlin, he came to voice strong criticism for Romanian politicians of all colors in the wake of the 1907 Romanian Peasants' Revolt, and ultimately joined the Conservative-Democratic Party.

Ion Luca was the nephew of Costache and Iorgu Caragiale, who were major figures of mid-19th-century Romanian theater. His sons Mateiu I. Caragiale and Luca I. Caragiale were both modernist writers.

Reviews

[Carol · Rating 4 out of 5]

love me some Caragiale

[Mina · Rating 4 out of 5]

Mă gândeam amuzată că în timp ce audiențele românești țârâiau la această dramă, unde cucoana e cu barda la ușa dormitorului, gata de crimă, tot pe-atunci cu 11 ani înainte, audiențele germane se înfiorau la gândul că o femeie poate lua un împrumut fără îndrumarea unui bărbat în O casă cu păpuși.

Criticii fură polarizați un secol întreg după publicare și nu-i judec, poți citi piesa în două feluri: ori Anca are justiție în inimă și este o Victoria Lipan cu niscai răbdare, ori Anca este o Erinie, un spirit hărțuitor întrupată sau o nălucă de-a lui Dragomir. Altfel spus, ori justiție, ori răzbunare - doar că ambele le găsesc fascinante - și frișca pe tort este suferință și un comentariu asupra religiei și al psihicului țărănesc în societatea modernă. Vă încurajez să vă uitați la teme și motive pe pagina de Wiki unde e mai în detaliu.

Piesa e ușor de citit și plăcută, dar nici Caragiale, nici cum-îl-cheamă-de-o-scris-Baltagul, nu par să surprindă acea vâltoarea sufletească care la anglo-saxoni îți încheie Midsommer-ul ordonat și elegant cu câte-o confesiune. În schimb Marele Motiv an Thrillerului Românesc e un trivial deus ex machina: o ducea bine, da' l-o cuprins nebunia și-o dat cu mucii-n fasole.

[Mihai Stefan · Rating 4 out of 5]

Recitită în singurătate, cu analiză pe cuvintele şi stările personajelor, mi-a plăcut extraodinar de mult. Dramă în tot sensul cucântului. Recomand.

[Botezatu Mihaela Alexandra · Rating 4 out of 5]

Cum săptămâna viitoare merg la teatru cu prietena mea sa vedem Năpasta de Caragiale, ce am citit eu? Năpasta lui Caragiale, desigur. Din start vă spun că mi-a plăcut mult! Am descoperit un Caragiale diferit. Avem o dramă și nici pe departe binecunoscutul comic al marelui dramaturg. Ne îndepărtăm de lumea burgheză și plină de boacăne a orașului și ajungem la sat unde ni se prezintă o crimă. Da, ați auzit bine.

Personajul feminin Anca este puternic și joacă rolul unui iscusit detectiv deși este o simplă soție de cârciumar pe nume Dragomir. Primul ei soț, Dumitru a fost ucis iar pentru moartea lui altcineva a dat socoteală și nu adevăratul vinovat. Anca îl deconspiră pe adevăratul făptaș și-l face sa plătească într-un mare fel. Ca personaje îi mai avem pe Gheorghe, învățătorul satului și pe Ion, un ocnaș. Acțiunea curge rapid și încă de la primul act, scena I, ni se pun pe masă "durerile" personajelor.

Drama este împărțită în două acte pline de suspans, îmbogățite de o scriitură arhaică și plăcută. Chiar m-an bucurat să-l citesc pe Caragiale și într-o astfel de operă.

[Daniela Simion · Rating 3 out of 5]

Destul de interesantă drama, dar nu e printre preferatele mele, cu siguranță. Citeam şi mă gândeam cum unii oameni pot recurge la fărădelegi, cum Dragomir îl omoară pe Dumitru Cirezarul, ,,în numele dragostei", ca să poată fi cu soția lui, Anca; furtul obiectelor răsposatului, săvârşit de către Ion. Mă miră stoicismul şi răbdarea Ancăi, atâția ani să stai lângă un criminal, pentru a demonstra vinovăția lui.
Într-adevăr, toate personajele sunt năpăstuite şi, cu toate că sunt pedepsite pentru ce-au făcut, problemele nu s-au rezolvat, în fond. Tot o soartă tristă rămâne şi cine ştie dacă oamenii vor încerca să trăiască în normele moralității...
📌 Printre motivele atestate sunt: răzbunarea, suferința, remuşcarea, justiția, familia.
📌 Cred că trasmite următorul mesaj: oamenii care comit crime/ fac rău vor trăi în dezechilibru mental/emoțional şi într-un mare zbucium sufletesc.
📌 Nu sunt adepta unei asemenea afirmații, dar adesori se întâmplă aşa în viață: ,,...pentru faptă răsplată şi năpastă pentru năpastă!" (replică rostită de Anca, către Dragomir).

[天 · Rating 5 out of 5]

“Din ziua întâia a cununiei și până astăzi, o dată n-am văzut-o zâmbind; de atunci și până astăzi cu trupul e aicea pe lumea asta și cu gândul e la Dumitru pe lumea ailaltă”

[マテユ · Rating 4 out of 5]

Absolute cinema replica finala 🙌
O sa o folosesc cand ma bat cu fratemio

[Rianna Dumitrescu · Rating 4 out of 5]

🧑🏻‍💼👩‍❤️‍👨👒👗🪭🌫️🎆🌃🗾🎐🪻🌷💮🌸🦋📒📔📘📗📕📖📑🧧🔖🧋☕🍹🧁🍰

[Razvan Banciu · Rating 3 out of 5]

Mulți cititori de ocazie îl asociază pe Caragiale DOAR cu registrul vesel, critic la modul lejer și oarecum detașat în care sunt scrise Momente și Schițe.
Și totuși, maestrul de la Haimanale a fost un scriitor mult mai profund, cu un spirit de observație ascuțit, cu o pronunțată apetență spre criticism și cu o percepție deosebită asupra psihologiei umane.
Năpasta este singura dramă scrisă de autor. Subiectul este unul dur, Anca, protagonista, fiind de aproape zece ani nevasta unui om, Dragomir, care i-a ucis primul bărbat. Iar de aici nu poate pleca nimic bun...

PS: Interesant este și faptul că piesa, jucată pentru prima dată în 1890, a fost primită la modul elogios de un tânăr critic literar, debutant la 19 ani. Numele său: Nicolae Iorga.