Scriitura frusta, lucida si lipsita de sentimentalism, dar nu si de sensibilitate, din romanele Anisoarei Odeanu i-a adus autoarei elogiile colegilor contemporani de breasla si aprecierea publicului. Generatii de cititori s-au identificat cu personajele ei feminine -nelinistite, singuratice, vitale, aflate mereu in cautarea noului si a emotillor. Dany Penzza, eroina din Intr-un camin de domnisoare, si Olga din Calator din noaptea de Ajun sunt tinere studente cultivate, curioase, boeme, dar care par sa astepte tot timpul, mai mult sau mai putin constient, ivirea dragostei. Sentimentele si experientele lor amoroase vin si trec, notate de cele doua fete cu minutie si cu un soi de detasare impartiala care ascunde, de fapt, nostalgia unei mari iubiri. Ar putea aceasta sa fie Peter, neamtul care apare in ambele romane, personaj capricios ce pare sa-si puna amprenta definitiva asupra iubitelor sale? Jurnale ale trairilor sufletesti, romanele Anisoarei Odeanu sunt un omagiu adus tineretii mereu surprinzatoare, libere si dezinvolte.
Anișoara Odeanu (n. Doina Stella Grațiana Peteanu, 28 mai 1912, Pădureni, județul Timiș – d. 1 septembrie 1972, Lugoj, județul Timiș) a fost o poetă, prozatoare și jurnalistă română.
S-a născut în familia profesorului Aurel Peteanu, profesor de română și latină, publicist, animator cultural în perioada interbelică, al Lugojului și a Vioricăi (născută Bujigan). Urmează școala elementară la Lugoj și studiile liceale, între anii 1922 și 1929, la Liceul de fete din Timișoara. Urmează cursuri la facultatea de Litere din București între 1929 și 1933. În 1930 și 1931 urmează cursuri de limbă franceză la Dijon și Grenoble. Studiază dreptul la Universitatea din București începând în 1933 și își ia licența în anul 1936.
La vârsta de 9 ani, în 1922, îi apare poezia După mure în revista Lumea copiilor.
Debutează literar în anul 1934 cu romanul Într-un cămin de domnișoare, care este primit favorabil de critică. George Călinescu numind-o „întâia ingenuă a literaturii române feminine”
A făcut parte din redacțiile Adevărul literar și artistic (1929 - 1934), Universul literar (1937 - 1940), Viața (1940 - 1943). A colaborat și la Revista Fundațiilor Regale, România literară, Viața românească și pentru câteva publicații bănățene, Semenicul, Banatul, semnând recenzii, reportaje, interviuri, articole de opinie.
Deoarece în timpul războiului a scris articole antisovietice și chiar o broșură pro-legionară comandată de Ministerul Propagandei, după război este nevoită să se retragă din activitatea literară și se refugiază împreună cu soțul său, doctorul Dan Crivetz, la Vărădia, apoi la Anina, iar, în final, la Lugoj.
Este reabilitată de autoritățile comuniste după anul 1965 și începe să publice, din nou.
Se sinucide în anul 1972. După decesul soțului, scriitoarea s-a îngrijit de toate formalitățile necesare înmormântării, după care s-a închis în propriul dormitor, iar a doua zi, trupul i-a fost găsit fără suflare.
În drum spre casă mi-am cumpărat ”Întoarcerea din rai” şi am citit-o până înspre ziuă. Acolo era o fată, Gigi, părăsită. Tot aşa gândea cum am gândit eu ieri seară. Numai atât s-ar putea scoate într-un roman din toată viaţa mea. Chiar dacă am să mă sinucid, n-am să fac cine ştie ce. Sunt iremediabil mediocră. Asta m-a supărat şi mi-a alungat puţin gustul de deznodăminte patetice.”
Desuet, dar cu atât mai înduioșător pentru anul 2020, nu-i așa?
Asa cum se intelege din titlu, este prezentata viata riguroasa dintr-un camin de studente neprihanite din Bucurestiul ocupatiei germane. Ar trebui sa ne fie prezentata o poveste de dragoste, asa cum scrie pe coperta, dar aici am descoperit o relatie mai platonica decat orice am citit, cu replici puerile si neinteresante.
Daca aveti rabdare sa cititi 200 pagini in care se perinda 15 fete invidioase, uracioase, fara ca niciuna sa o intreaca pe aroganta protagonista - Dany Penzza, dar lipsita de sens si extrem de plictisitoare, atunci incercati-o.
Nota 2 pentru personajul antipatic si scriitura banala.
Doua povesti romantate despre vremuri in care domnisoarele isi puneau parul pe moate si mancau socolata, cand regulamentul caminului de domnisoare studente interzicea cu desavarsire fardul, cand fetele erau chemate la parloir, cand domnisoarele isi omorau timpul cu ghicitul in carti si cafea si ceaiuri dansante. Povesti despre idile la sosea,capricii feminine si frivolitate. Povesti despre vremuri apuse cand barbatii aveau curajul sa scrie astfel de scrisori “in loc sa stau acum langa cea mai frumoasa femeie din lume, prefer sa stau singur acasa si sa-ti scriu tie. Si tu, nu stii sa-mi scrii decat scrisori triste. Eu te iubesc foarte mult, dar sa stii ca barbatilor nu le plac femeile bolnave”.
Review pentru "Intr-un camin de domnisoare": M-a atras scriitura și personalitatea lui Dany, dar m-am așteptat la mai multă acțiune, mai multă introspecție, mai puțină superficialitate. E amuzantă, se citeste ușor, bine scrisă, dar nu trece de statutul de carte simpla, de lasat pentru un weekend.