Teatru

by Václav Havel

În teatrul absurd, în general, şi în piesele lui Havel, în special, […] există o legătură existenţială strânsă între oameni şi un sentiment de speranţă, în ciuda haosului şi a crizei evidente din jurul nostru. Adevărul este comunicat în situaţii cotidiene, aproape triviale. Personajele nu sunt filozofice nici în mod făţiş, nici intenţionat, ci reuşesc să transmită un mesaj profund prin însăşi banalitatea lor. [...] Piesele sale [...] sunt puternice, pline de spirit şi ironie, în linia lui Cehov, Beckett şi Ionesco, dar neîndoielnic ceheşti în privinţa mentalităţii şi a comportamentului protagoniştilor.„Paradoxurile vor continua. Ca şi până acum, voi continua să mă aşez cu neplăcere în faţa unei foi albe, voi evita în toate felurile să scriu, mă voi îngrozi permanent de primele cuvinte care vor apărea pe hârtie. Voi încerca să-mi adun curajul să scriu, voi fi disperat atunci când nu voi reuşi – şi totuşi până la urmă voi scrie o piesă: demonii misterioşi care au inventat această suferinţă a mea probabil nu se vor linişti niciodată şi până la urmă vor obţine mereu ceea ce doresc. Mă vor enerva ca şi până acum toate speranţele – de multe ori nepotrivite, iar uneori nesăbuite – cu care ceilalţi mă încarcă şi toate rolurile, începând cu cele de reprezentant şi sfârşind cu cele de samaritean, care îmi sunt prestabilite. Ca şi până acum, mă voi revolta împo-triva acestor lucruri şi îmi voi proclama dreptul la linişte – şi până la urmă voi îndeplini toate aceste sarcini cu un sentiment de sinceră bucurie. Ca şi până acum, mă va chinui mereu câte ceva, mă voi teme şi mă voi îngrozi de câte ceva, voi intra în panică, mă voi învinui şi blama, uneori voi cădea pradă disperării – şi, ca şi până acum, vă veţi putea baza pe mine şi întotdeauna voi fi găsit acolo unde îmi este locul.“ Václav Havel

224 pages, Paperback

First published January 1, 2011

About the author

Václav Havel was a Czech playwright, essayist, poet, dissident and politician. He was the tenth and last President of Czechoslovakia (1989–92) and the first President of the Czech Republic (1993–2003). He wrote over twenty plays and numerous non-fiction works, translated internationally. He received the US Presidential Medal of Freedom, the Philadelphia Liberty Medal, the Order of Canada, the freedom medal of the Four Freedoms Award, and the Ambassador of Conscience Award. He was also voted 4th in Prospect Magazine's 2005 global poll of the world's top 100 intellectuals. He was a founding signatory of the Prague Declaration on European Conscience and Communism.

Beginning in the 1960s, his work turned to focus on the politics of Czechoslovakia. After the Prague Spring, he became increasingly active. In 1977, his involvement with the human rights manifesto 'Charter 77' brought him international fame as the leader of the opposition in Czechoslovakia; it also led to his imprisonment. The 1989 "Velvet Revolution" launched Havel into the presidency. In this role he led Czechoslovakia and later the Czech Republic to multi-party democracy. His thirteen years in office saw radical change in his nation, including its split with Slovakia, which Havel opposed, its accession into NATO and start of the negotiations for membership in the European Union, which was attained in 2004.