Monstrul fericit

by Radu Vancu

" Poezia lui Radu Vancu nu seamana cu nimic din ce se scrie in prezent in literatura romana. Este un virtuos de tipul lui Malmsteen, in solurile sale de Chitara, incercand a forta cu toate mijloacele limitele tehnice ale artei, dar are in acelasi timp rafinamente demoniac-senzuale ale unui Steve Vai, exercitind o atractie comparabila cu a unor veritabile concerte rock din anii '80-'90".
Dragos Varga

Genres: Poetry, Romanian Literature

76 pages, Paperback

First published January 1, 2009

About the author

Radu Vancu (n. 1978, Sibiu) este lector universitar la Facultatea de Litere din Sibiu. Lucrarea sa de doctorat a devenit una dintre exegezele critice esențiale asupra operei lui Mircea Ivănescu: Mircea Ivănescu. Poezia discreției absolute (2007). A publicat volumele de poezie: Epistole pentru Camelia (2002), Biographia litteraria (2006), Monstrul fericit (2009), Sebastian în vis (2010) și Amintiri pentru tatăl meu (2010). Este, de asemenea, autorul volumului Eminescu. Trei eseuri (2011) și coautor al antologiilor Cele mai frumoase poeme din 2010 (2011) și Cele mai frumoase poeme din 2011 (2012).

Reviews

[Daniel · Rating 4 out of 5]

Minunată poezia lui Vancu. Acest volum tratează un subiect serios așa cum consider că trebuie tratate toate subiectele serioase: cu puțin umor. Poate fi considerat, după unele mențiuni sau titluri de poezii, o „summa ethilica” sau chiar un „tractatus ethilico-philosophicus”.

Citit în ediția nouă publicată la Tracus Arte în 2023.

[anda · Rating 5 out of 5]

4.5

"Aubade

Când zori bat cu degete trandafirii în termopanul alb
al mansardei, să te gândești la mine.
Când mergi pe jos spre școală, să te gândești la mine.
Dacă mergi cu taxiul, să te gândești la mine.
Dacă migrena face să-ți plesnească tâmplele de durere
și aștepți pauza, cu nervii întinși la maxim,
să te gândești plină de iubire la mine.
Când ți se pare că ai luat de la mama ta tot ce urai,
când vezi că eu am devenit taică-meu,
când nu mai poți suporta să te gândești la mine
gândește-te la mine,
dorește-ți din toată inima să faci dragoste cu mine,
fii sigură că mă adori.
Când viața noastră poate fi rezumată în două propoziții simple
(Radu e rău. Nu sunt fericită),
când viitorul arată ca un șomer alcoolic de 49 de ani
gata să-și pună ața de gât,
când începi să pierzi sistematic în cearta cu lucrurile,
gândește-te la mine.
Când lumea arată așa pentru mine,
mă gândesc la tine și-mi trece."

[Ramona Boldizsar · Rating 5 out of 5]

Am scris aici despre ea: https://revistapsyche.ro/2024/01/08/r...

O carte de poezie apărută inițial în 2009 și reeditată în 2023. Cred că am ajuns la momentul cel mai potrivit la ea —vorbește despre pierderea tatălui, despre iubire, dar și despre dependența de alcool, romantizarea băuturii în conexiune cu munca de scriitor/poet. Cum, să zicem, băutura te face mai interesant, lipsa ei mai plictisitor. Este sau nu este așa? E o carte teribilă și frumoasă și, până acum, preferata mea de Radu Vancu (încă nu am citit Kaddish, ultima carte pe care a publicat-o, dar o am în bibliotecă, înțeleg că e minunată).

[Levi Czentye · Rating 4 out of 5]

1.
Așa-i cu Cami:
când e supărată și se uită la mine,
mi se fac mațele ghem.
Și când e bucuroasă și se uită la mine,
tot ghem se fac, nu pare mare diferență,
dar cine are o Cami a lui înțelege ce vreau să zic.
2.
Când s-a spânzurat [...] i-am făcut respirație artificială [...] și viața plutea în jur și moartea plutea în jur [...] și aerul lui era aerul meu și eu n-am murit încă, și surd am auzit paramedicii zicând: e mort. Amintirile te fac fericit.
3.
Tu, numai tu, trăind cu bravă răutate de parcă nimic n-ar fi.
4.
Atâta tot: fericirea există și e adusă de bani.
[...]
Oricât de mult și-ar dori veleitarul din mine
să avem o iubire tragică, suntem fericiți.
Înțelepciunea presupune să preferi să nu fii poet.
5.
Excelent e, în general, să nu trăiești.
6.
Numai fără să gândești se poate trăi.
7.
pentru că am ajuns să îmi doresc
să fii un om bun, nu unul interesant.
8.
bă fra, revino la realitate, lumea există - uite-o acolo, te așteaptă, tira și trăiește! [...] Nimic nu-i adevărat, totul e o farsă, cară-te cât mai poți. [...] Beam pentru că numai așa lumea mi se părea reală.
9. [Despre sinucidere]
Dar, fără să fie un păcat capital, era totuși o trișerie, o modalitate de a da escape înainte de finalul jocului, o reacție de copil bosumflat care își ia mingea și pleacă în toiul meciului pentru că nu îi convine scorul. Iar eu voiam să joc meciul până la capăt, chiar dacă nu mai puteam spera să-l câștig.
10.
Cine știe să bea trebuie să știe și să iubească.

[Adrian Manea · Rating 5 out of 5]

Nu încetează să mă uimească poezia lui Radu Vancu (să mă terciuiască, îi folosesc mereu cuvîntul), hemografia lui, scrierea cu sine însuși.

Iar pentru acest volum, nichitismul hemografie e cu siguranță foarte potrivit, ca și titlul primei părți a volumului, Etilografii.

[Ada · Rating 4 out of 5]

etilism poetic

[Dimitri Mănescu · Rating 3 out of 5]

La un moment dat Cioran își amintea de admirația pe care o avea pentru bețivii satului, în special față de unul clasic, adică beat zilnic, care umbla însoțit de un violonist în timp ce restul munceau. Era un om “care a priceput, care și-a dat seama”. Volumul de față adresează problema romantizării alcoolismului într-un mod transparent, intim și semi-ironic. Stimulează alcoolul creativitatea? Încețoșează sau edifică realitatea? Cine poartă consecințele? Întrebări la care bețivul metafizic încearcă să își răspundă.

“Să nu-ți urăști & să nu-ți iubești amintirile -

cum vezi că prinde vreuna să se apropie
de lumina călâie dinăuntrul minții, zdrobește-o
ca pe o năpârcă. Fără ură, doar din rațiuni
de supraviețuire. Cum ai apăsa pe Delete
la o greșeală de scriere
Imediat după aia fugi în bucătărie,

la frigider, scoate sticla, du-te la dulap
după pahar, soarbe abrupt & scurt,
tot din rațiuni de supraviețuire
și tot cum ai apăsa încă o dată pe Delete,
iar apoi admiră-te pe îndelete: glorie ție,
ești pe cale să devii fericit.”

Să nu uităm de teoria catalizei alcoolice care stabilește o legătură între caracterul individului și preferințele spirtoase. “Exemplul favorit era cel al vodcii lui Stalin contrapusă whisky-ului lui Churchill; în cazul celui dintâi, caracterul violent și demonic al omului alesese catalizatorul etilic cel mai eficient al violenței și al demonicului, pe când cel de-al doilea, deși preferase tot o băutură spirtoasă tare, se orientase spre una cu o față mult mai umană, îmblânzită până la a fi integrată chiar unui ritual social”.

Sau poate te încadrezi în categoria curajoșilor:
“Când ai curaj să nu mai bei, s-a terminat
Ai ajuns la capăt, la borna de unde nici o cantitate
nu se mai poate transforma în calitate.
Ești deja, după toate probabilitățile, un mistic desăvârșit”

[Cristina Boncea · Rating 5 out of 5]

Umor, referințe filosofice – mitologice și religioase, claritatea verbală pe care cred sincer că doar dependenții o pot atinge (fiindcă învață acel limbaj universal după ce sunt extrași cu totul din ei înșiși pe termen nedeterminat, pătrund cu un vârf de deget în rai și li se revelează totul pentru a fi uitat a doua zi), acest volum complet & complex îmi arată clar de ce Vancu este unul dintre cele mai consacrate nume ale literaturii contemporane. Very inspiring.

Recenzie completă: https://cristinaboncea.com/2025/06/29...

[Cornelia Florea · Rating 5 out of 5]

Emoții din sinceritate (pură)...

[Fală Victor · Rating 4 out of 5]

„Fericit monstrul care-și poate privi amintirile fără dezgust & ură” 🙂

Minunat.

[Camelia · Rating 5 out of 5]

Așa-i cu Cami:
când e supărată și se uită la mine,
mi se fac mațele ghem.
Și când e bucuroasă și se uită la mine
tot ghem se fac, nu pare mare diferență,
dar cine are o Cami a lui înțelege ce vreau să zic.