O tinara europeana si un musulman sunnit din Magreb se indragostesc fulgerator si compun o intensa, dar scurta poveste de dragoste, pe fundalul saturat de culori si miresme al unei lumi stravechi aflate in plina transformare. Darrielle si Mehria se cauta unul pe celalalt, dar fiecare greseste directia de mers. Barbatul traieste in utopia unei lumi cuprinse de agitatie si dominate de tehnologie si de progres, pe cind femeia are nostalgia oazelor cu palmieri, in care timpul pare ca sta pe loc. Departe de a fi o idila, romanul, cu accente ironice si parodice, este vizual ca un film si incitant ca orice poveste de viata spusa cu naturalete, dar si cu ardoarea indragostitului.
„Romanul poate fi considerat o replica feminina si postmoderna a lui Maitreyi si este foarte probabil ca va deveni, pentru multa vreme, asemenea romanului lui Mircea Eliade, un bestseller. Ca si in Maitreyi, exotismul este resorbit integral in poveste, ni se infatiseaza doar ca o fosforescenta a ei, se confunda cu misterul insusi al dragostei. Descrierea stilului de viata propriu societatii tunisiene, a spatiului mediteraneean, a intinderii desertului se realizeaza firesc, fara acea emfaza turistica pe care o detectam la alti autori.” (Alex. Stefanescu)
Daniela Zeca-Buzura este absolventa a Facultatii de Litere din Bucuresti, a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii si a unui masterat in stiintele comunicarii. Din anul 2001 este doctor in filologie al Universitatii din Bucuresti si lector la catedra de presa a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din cadrul aceleiasi universitati. La sfirsitul anului 2006 a primit distinctia „Personalitatea europeana a anului pentru Romania” - sectiunea televiziune, acordata de Fundatia Eurolink si Comisia Europeana. Din martie 2003 a fost redactor-sef al redactiei Literatura Arte, iar in perioada 2004-2012, directorul canalului de televiziune TVR Cultural. A mai publicat volumele: Orfeea (poezie, Viitorul Romanesc, 1994), Ingeri pe carosabil (proza, Coresi, 2000), Melonul domnului comisar (critica literara, Curtea Veche, 2005), Jurnalismul de televiziune (Polirom, 2005), Totul la vedere. Televiziunea dupa Big Brother (Polirom, 2007), Veridic. Virtual. Ludic. Efectul de real al televiziunii (Polirom, 2009; Premiul pentru eseu al Asociatiei Nationale a Profesionistilor de Televiziune din Romania), Istoria romantata a unui safari (roman, Polirom, 2009, 2011; Premiul revistei Convorbiri literare), Demonii vintului (roman, Polirom, 2010, 2013), Zece zile sub val / Ten Days Under the Veil (jurnal de calatorie, Litera, 2011) si Omar cel orb (roman, Polirom, 2012; Premiul Cea mai indragita carte a anului). In prezent este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania, producator si moderator al mai multor emisiuni de pe canalul TVR2 al serviciului public de televiziune.
„Istoria romanțată a unui safari” este o poveste amăruie despre doi oameni care rămân, în ciuda iubirii pe care și-o poartă, enigme în fața celorlalți, în fața lor, dar și în oglindă. Daniela Zeca vorbește despre o dragoste amestecată cu nisip, cuvinte într-o limbă ciudată, miros de pâine coaptă cu fistic și nuci și tăcere, un pic prea multă tăcere.
Cartea m-a impresionat intr-un mod placut, prin stilul literar usor de abordat, care curge si te invaluie in poveste. Pe langa frumoasele descrieri ale mediului si ale culturii, cu bucatele parca lasand in urma lor mirosuri si arome delirante, mi-a placut foarte mult povestea, desi personajul pricipal feminin, Darielle mi se pare putin cam bizar. Dragostea dintre ea si Mehria mi se pare imposibila, nu atat diferentelor de cultura, de carcter, cat, mai ales, a faptului ca, desi amandoi isi doresc, niciunul nu comunica cu adevarat cu celalalt, este un continuu joc al seductiei, al vanatorului si al vanatului, in care, cei doi, isi schimba rolurile continuu. Sincera sa fiu, am citit cartea deoarece povestea este imaginata intr-un mediu drag inimii mele si nu regret nicio clipa alegerea facuta, intrucat este o carte bine scrisa.
O carte care te poarta in lumea simțurilor; mirosuri, gusturi, senzații, mângâieri care par ale începutului lumii și de care parca am uitat. M-a bucurat viziunea aceata a cuvintelor și acțiunilor putine dar pe care se grefează un univers infinit se sensuri și semnificații.
Cartea nu este despre o idilă, ci despre lumea arabă în sine. Idila funcționează mai degrabă ca un pretext pentru construirea unui fir narativ. Stilul este unul descriptiv și, pe alocuri, mi s-a părut greoi: nu „vedeam” imediat imaginile sugerate, chiar dacă am căutat orașele, moscheile și monumentele romane menționate. În schimb, anumite descrieri sunt foarte sugestive, cum este cea a mirosului de neroli în perioada înfloririi, a ritmului vieții din casa în care Dariella locuiește sau a emoției din comunitate atunci când cineva moare. Mi-a plăcut să citesc cartea, mi-ar plăcea să trăiesc „pe pielea mea” lumea arabă așa cum o face Darielle, nu doar ca turist, ci ca membru al unei familii autohtone din Tunisia. Mi-a plăcut și „Neroli Plein Sud”, parfumul recomandat de Daniela ca fiind cel mai apropiat de mirosul Tunisiei.
E un roman așa drăguț care se citește ușor și rămâi cu dorința de a găti cu multe multe mirodenii, de a merge într-un safari și a sta în liniștea deșertului privind cu ochii minții spre fata morgana.
Ca într-o vânătoare veritabilă, câteodată nu știi cine este prada și cine este vânătorul. Darielle pășește fascinată într-o lume misterioasă a unor ritualuri imposibile de înțeles pentru un european. Dar la fel ca în Maitreyi, povestea e sortită eșecului... Atmosfera plină de mister, cât și personajele creionate iscusit te fac să vrei să cunoști această lume, fără a intra în ea-doar să arunci un ochi și apoi să revii în confortul casei tale.
O carte frumoasă, fără prea multa acțiune. Mi-a plăcut pentru ca descrie o alta lume, alta civilizație și alte obiceiuri. Cred ca mi-ar plăcea sa merg în Tunisia, precum Darrielle. Cartea a fost drăguță dar mi-ar fi plăcut sa fie mai multa acțiune. Îmi pare rău că Darrielle nu a rămas cu Mehria. 😭
This entire review has been hidden because of spoilers.