Am simțit nevoia să citesc ceva mai ușor, relaxant și mai de vară, aflându-ne la sfârșitul verii. Recunosc că "Prințesa statornică" de Philippa Gregory a fost o lectură foarte frumoasă, dar cum am mai spus, am vrut să citesc și ceva ușor ca să închei vara frumos. Alegerea mea a fost inspirată, sărindu-mi în ochi "Ce avem și ce uităm" de Maria Duenas. A fost într-adevăr o lectură de vară, cu toate că la început am crezut că va fi ușor de citit, dar pe parcurs am pătruns în uși nedeschise și intrigi adânc tăinuite, conferindu-i romanului aspect de complexitate și lungi meditații. De asemenea, a fost adăugat și misterul, parcă să facă cititorul mai atent la ce lecturează. Este prima mea carte citită de la Maria Duenas și mi-a plăcut foarte mult! Am văzut că mai are încă două romane traduse: "Iubirile croitoresei" și "Cumpătarea", alte două opere, cred eu, bune. Pe cea din urmă o are fratele meu Robert, iar pe prima încă nu o avem. Poate fac cumva și ajung și în posesia ei.
Maria Duenas aduce în acest roman un personaj feminin puternic și frumos creionat. Este vorba despre profesoara Blanca Perea din Madrid care, după ce soțul ei a părăsit-o, iar copiii au devenit adulți și își văd singuri de viețile lor de acum înainte, a decis să plece în Santa Cecilia din California pentru a întreprinde un proiect academic, distanțându- se astfel de frumoasa sa familie. A considerat că din moment ce Alberto, soțul său, a abandonat-o să-și acorde câteva luni în care să dea uitării totul, aflând chiar că noua sa iubită, Eva, este însărcinată cu un băiat. Acest lucru a determinat plecarea Blancăi Perea mai repede decât și-a propus în California. Cu toții avem momente în viață în care dorim "să evadăm", să fim singuri sau să plecăm din respectivul loc. Vrem să punem viața "pe pauză" pentru puțin timp sau pentru o perioadă mai îndelungată cu scopul de a lăsa trecutul în urmă și a privi cu speranță și încredere în prezent și, de ce nu, în viitor. Tind să înclin că Blanca, în vârstă de patruzeci și șase de ani, a crezut că este mai bine să treacă peste momentul despărțirii de Alberto mergând în Santa Cecilia și luând parte la o cercetare amănunțită a legatului (un fel de moștenire, dar în carte este cu sensul de lucrări, notițe și însemnări despre o veche misiune a călugărilor franciscani din anul 1827 și nu numai) profesorului Andres Fontana. În clipa în care am aflat că asist la o cercetare detectivicească am spus că romanul deja m-a atras!
Povestea prinde contur atunci când în munca profesoarei de a pune ordine în legatul lui Andres apare un fost student foarte apropiat de Fontana care îi relatează aspecte foarte importante despre defunctul profesor și despre niște informații notate de acesta cu privire la California, în care a venit să predea, plecând din Spania ca urmare a unei clauze din testamentul nașei sale Manolita care spunea clar că Andres Fontana trebuie să studieze mai departe, primul pas fiind intrarea la facultate. Deoarece s-a remarcat în activitatea pe care a desfășurat-o la facultate a ajuns să fie profesor universitar la Universitatea din Santa Cecilia, California. Trebuie să ținem cont și de cele trei planuri narative pe care se desfășoară acțiunea: primul care relatează povestea profesoarei Blanca Perea, al doilea ne istorisește copilăria și ascensiunea în învățământ a lui Andres, iar ultimul spune viața studentului Daniel Carter. Al doilea plan, cel al profesorului Fontana se va interesecta cu cel al studentului Daniel Carter, devenind astfel un singur plan. Deci, au mai rămas doar două de urmărit: cel al profesoarei Perea, părăsită de soț și care cercetează legatul emeritului profesor Andres Fontana și cel de-al doilea plan, al fostului student Daniel Carter, apropiatul lui Andres, presărat uneori și de intervenția lui Fontana. Poate pentru unii va fi greu de urmărit două planuri narative, dar se vor obișnui ei pe parcurs, convingându-se că citesc o frumoasă poveste alcătuită din iubiri, conflicte, intrigi, dar și mister.
M-am cam depărtat puțin de subiectul romanului, dar a trebuit să îmi pun ordine în gândurile abia răsărite după fiecare pagină pe care o dădeam. Complexitatea cărții o impun faptele numeroase, personajele multe, lecțiile de literatură, istorie și geografie, cât și descrierile minunate pe care Maria Duenas ni le oferă. Situația ia o întorsătură neașteptată în momentul în care Blanca, după îndelungate cercetări referitoare la legatul domnului profesor Andres Fontana, reușește să pună lucrurile în ordine lucrurile în ordine. Astfel aflăm că Fontana a lăsat drept moștenire bani Aurorei Carter, soția lui Daniel Carter, deoarece se vedeau foarte des și el s-a îndrăgostit de ea, lui Fanny și Darlei Stern, fata și fosta lui secretară și locuința sa Universității din Santa Cecilia care a devenit o parte din vastul domeniu al ei. De asemenea, studiile sale referitoare la California de care s-a îndrăgostit, eseurile, ce să mai zicem, toate lucrările și hârtiile au revenit universității. Blanca a descoperit că firma care a angajat-o nu există, iar în spatele ei stă Daniel. A aflat sunând la numărul "firmei" la care a răspuns el. S-a simțit folosită, furioasă, dar, cu toate acestea munca ei de trei luni a avut roade: a făcut ordine în legatul profesorului, a adus în fața oamenilor care aproape că-l uitase pe acesta amintirea sa și, cel mai important, nu s-a dat bătută în ciuda greutăților pe care le-a întâmpinat în cercetarea efectuată de ea.
Romanul a avut o tentă foarte literară, menționând diverși scriitori celebri la vremea lor, operele lor și parcursul literaturii spaniole după cel de-Al Doilea Război Mondial. În aceeași categorie, îi pomenim pe Ramon Jose Sender cu una din operele lui, "Orden publico (Novela de la carcel)" - Ordine publică. Roman al experienței carcelare din 1931, Benito Perez Galdos, Elena Poniatowska, Pedro Salinas și mulți alții. În carte au apărut și aspecte ale facultăților, universităților din Spania cât și din California, despre viața studenților, examenele, cursurile și binecunoscutele lor iubiri ca cea dintre Daniel Carter și Aurora Carranza.
Un roman bun de citit, complex și bogat în literatură, istorie și mister.
"Pentru întâia oară în viață, am fost conștientă de cât de fragile sunt de fapt lucrurile pe care le considerăm permanente, de ușurința cu care se năruie tot ce-i stabil, așa încât realitatea poate fi luată de o adiere de vânt intrată pe fereastră."
"-Pentru că trebuie să pui punct lucrurilor, Blanca, oricât de dureros ar fi. Nu e bine să lași răni deschise. Timpul vindecă totul, dar mai înainte fiecare trebuie să se reconcilieze cu ceea ce lasă în urmă."