What do you think?
Rate this book
Eu te-am făcut, eu te omor
După ce ne-a fermecat cu poezia lui, Iv cel Naiv s-a hotărât să ne umple sufletele cu frumusețea gândurilor sale fără de rimă. Cel de-al doilea roman al lui este o poveste naivă care te va atinge mai mult decât crezi, despre un război în care probabil că lupți deja, fără să vrei sau, poate, cu bună știință.
Eu te-am făcut, eu te omorspune povestea locuitorilor unui orășel în care focul mocnit al conflictului dintre tineri și bătrâni prinde o asemenea putere, încât ajunge să ardă cu flacără, transformându-se într-un adevărat război.
Conflictul dintre generații există și a existat dintotdeauna, sfâșiind cu indiferență ceea ce doar iubirea poate coase la loc. Și doar naivitatea poate cotrobăi prin tragicele sertare ale unui măcel până găsește ceva amuzant. Doar imaginația curioasă și inocentă a unui naiv îți poate scoate războiul din suflet și din minte, proiectându-l pe ecranul fantasticului, în speranța că, astfel, oroarea conflictului dintre generații te va trezi înainte de a fi prea târziu.
Ai în față un roman de război naiv scris pe mai multe voci, pentru că doar ascultând-o cu atenție pe fiecare vei putea distinge și înțelege cât mai mult din cele 360 de grade ale adevărului.
Citindu-l, cea mai mare provocare va fi să nu te așezi în nici una dintre tabere, indiferent dacă te consideri tânăr sau bătrân. Dacă poți.
Eu te-am făcut, eu te omorspune povestea locuitorilor unui orășel în care focul mocnit al conflictului dintre tineri și bătrâni prinde o asemenea putere, încât ajunge să ardă cu flacără, transformându-se într-un adevărat război.
Conflictul dintre generații există și a existat dintotdeauna, sfâșiind cu indiferență ceea ce doar iubirea poate coase la loc. Și doar naivitatea poate cotrobăi prin tragicele sertare ale unui măcel până găsește ceva amuzant. Doar imaginația curioasă și inocentă a unui naiv îți poate scoate războiul din suflet și din minte, proiectându-l pe ecranul fantasticului, în speranța că, astfel, oroarea conflictului dintre generații te va trezi înainte de a fi prea târziu.
Ai în față un roman de război naiv scris pe mai multe voci, pentru că doar ascultând-o cu atenție pe fiecare vei putea distinge și înțelege cât mai mult din cele 360 de grade ale adevărului.
Citindu-l, cea mai mare provocare va fi să nu te așezi în nici una dintre tabere, indiferent dacă te consideri tânăr sau bătrân. Dacă poți.
344 pages, Paperback
Published May 10, 2023
35 people are currently reading
190 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 39 reviews
August 8, 2023
Este una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultimii ani. Atât de complexă, de diferită și de completă. A fost o experiență care nu voiam să se mai termine.
Subiectul(războiul dintre generații) nu este principalul motiv pentru care merită din plin să citiți cartea asta, ci construcția personajelor. Fiecare capitol este dedicat unui caracter atât de bine conturat, încât 100% veți găsi pe cineva cu care vă identificați. O recomand din inimă și, deși nu am mai spus de mult despre o carte asta, presimt că o să am multe momente de cumpănă în care o să mă întorc la ea.
P.S. Dacă se descoperă că Iv cel Naiv este un proiect colaborativ, pot să spun că am avut și eu o bănuială, în timp ce citeam cartea asta care este scrisă în mai multe registre de limbaj decât credeam că există.
Subiectul(războiul dintre generații) nu este principalul motiv pentru care merită din plin să citiți cartea asta, ci construcția personajelor. Fiecare capitol este dedicat unui caracter atât de bine conturat, încât 100% veți găsi pe cineva cu care vă identificați. O recomand din inimă și, deși nu am mai spus de mult despre o carte asta, presimt că o să am multe momente de cumpănă în care o să mă întorc la ea.
P.S. Dacă se descoperă că Iv cel Naiv este un proiect colaborativ, pot să spun că am avut și eu o bănuială, în timp ce citeam cartea asta care este scrisă în mai multe registre de limbaj decât credeam că există.
June 28, 2023
O carte care m-a făcut sa rad, sa oftez și sa plâng. Personajele au fost conturate cu o delicatețe pe care doar un poet ar fi dispus sa o arate, iar tot războiul este privit prin niște ochi naivi, jucăuși, care văd toate valențele conflictului, de la cele tragice la cele comice. Am rămas cu vorbe de aici, iar unele citate îmi sunt întipărite in inima.
Inca o confirmare ca iubirea e soluția.
Voi citi și următoarele romane, dacă au sa vina. Dacă nu, acesta e suficient cât sa-i contureze lui Iv statutul de desăvârșit prozator.
Inca o confirmare ca iubirea e soluția.
Voi citi și următoarele romane, dacă au sa vina. Dacă nu, acesta e suficient cât sa-i contureze lui Iv statutul de desăvârșit prozator.
July 25, 2023
M-a prins cartea. Apoi m-a lăsat. Apoi m-a prins iarăși. Oarecum, aș fi vrut să mențină intensitatea emoțiilor create în primul capitol de-a lungul întregului roman, deși nu e realist din partea mea. Mi-a plăcut capacitatea de introspecție a personajului principal, Brandy; ea a setat tonul romanului și de fiecare dată am așteptat cu nerăbdare un nou capitol din perspectiva acestui personaj. Celelalte personaje au fost și ele interesante. Unele mai mult decât altele.
*spoiler*
Personal, îmi plac revelațiile șocante, cum ar fi povestea unei prostituate care și-a trăit viața încredințată că dacă își oferă trupul bărbaților, își va răscumpăra păcatul de a fi fost violată de tatăl său în copilărie. M-a atins perspectiva atât de familiară a părinților care „și-au pierdut” copilul din cauza propriei posesivități, din cauza incapacității de a-l înțelege și a de a-l lăsa să fie propria persoană în loc să fie așa cum societatea îl vrea. Cred că e o poveste despre abuzul domestic cu care suntem toți familiari. Heartbreaking.
Nu cred însă că autorul a reușit să empatizeze la fel de bine cu toate personajele. De exemplu perspectiva Maunei K, care nu are nicio calitate umană, mi s-a părut un pic artificială. Orice persoană, oricât de superficială și ahitiată după putere ar fi, are o latură umană. Mi-aș fi dorit să o văd. La fel pot spune și despre preotul Makalu sau Ben Nevis. Mi-ar fi plăcut să pot înțelege mai bine de ce aceștia au devenit ceea ce au devenit, la fel cum am înțeles în cazul Yolandei sau al lui Andrew.
Din acest motiv, mi s-a părut că prezentarea războiului n-a fost tocmai imparțială - poate nici nu s-a dorit așa. Poate că totuși Iv cel Naiv e mai sensibil față de cauza taberei tinerilor. Ceea ce e ok, dar atunci de ce am trecut prin perspectivele tuturor personajelor, dacă nu pentru a empatiza cu toate unghiurile din care poate fi văzut conflictul?
Sfârșitul mi s-a părut potrivit, cu toate că mi-a strivit așa, un colț de speranță în suflet. M-a surprins plăcut perspectiva ultimului personaj, care a tras concluzia că nu-i decât un ciclu care are să se perpetue la nesfârșit, războiul ăsta între generații. Pentru că, gen, așa e :) Că doar nu Socrate a zis fraza aia acum 2400 de ani care începe cu „Tinerii din ziua de azi...”?
Pe Iv cel Naiv îl știam pentru poeziile lui, care au creat niște așteptări înalte și pentru proză. M-a fascinat cartea încă de dinainte să o cumpăr, când am participat la lansarea ei mai neobișnuită în cadrul Bookfest. (Eu și încă vreo trei persoane, că toți ceilalți fani Humanitas obosiseră după ce au stat la rând 3 ore să ia autografele lui Pleșu sau Gabriel Liiceanu pe cărți care au să adune praful în bibliotecă.) E adevărat că fascinația e amplificată de anonimitatea autorului. În plus, nu e de ici de colo să-ți publice tocmai Humanitas al doilea roman, așa că felicitări și aștept cu sufletul la gură următoarele volume.
Edit: corecție: nu primul roman, ci al doilea.
*spoiler*
Personal, îmi plac revelațiile șocante, cum ar fi povestea unei prostituate care și-a trăit viața încredințată că dacă își oferă trupul bărbaților, își va răscumpăra păcatul de a fi fost violată de tatăl său în copilărie. M-a atins perspectiva atât de familiară a părinților care „și-au pierdut” copilul din cauza propriei posesivități, din cauza incapacității de a-l înțelege și a de a-l lăsa să fie propria persoană în loc să fie așa cum societatea îl vrea. Cred că e o poveste despre abuzul domestic cu care suntem toți familiari. Heartbreaking.
Nu cred însă că autorul a reușit să empatizeze la fel de bine cu toate personajele. De exemplu perspectiva Maunei K, care nu are nicio calitate umană, mi s-a părut un pic artificială. Orice persoană, oricât de superficială și ahitiată după putere ar fi, are o latură umană. Mi-aș fi dorit să o văd. La fel pot spune și despre preotul Makalu sau Ben Nevis. Mi-ar fi plăcut să pot înțelege mai bine de ce aceștia au devenit ceea ce au devenit, la fel cum am înțeles în cazul Yolandei sau al lui Andrew.
Din acest motiv, mi s-a părut că prezentarea războiului n-a fost tocmai imparțială - poate nici nu s-a dorit așa. Poate că totuși Iv cel Naiv e mai sensibil față de cauza taberei tinerilor. Ceea ce e ok, dar atunci de ce am trecut prin perspectivele tuturor personajelor, dacă nu pentru a empatiza cu toate unghiurile din care poate fi văzut conflictul?
Sfârșitul mi s-a părut potrivit, cu toate că mi-a strivit așa, un colț de speranță în suflet. M-a surprins plăcut perspectiva ultimului personaj, care a tras concluzia că nu-i decât un ciclu care are să se perpetue la nesfârșit, războiul ăsta între generații. Pentru că, gen, așa e :) Că doar nu Socrate a zis fraza aia acum 2400 de ani care începe cu „Tinerii din ziua de azi...”?
Pe Iv cel Naiv îl știam pentru poeziile lui, care au creat niște așteptări înalte și pentru proză. M-a fascinat cartea încă de dinainte să o cumpăr, când am participat la lansarea ei mai neobișnuită în cadrul Bookfest. (Eu și încă vreo trei persoane, că toți ceilalți fani Humanitas obosiseră după ce au stat la rând 3 ore să ia autografele lui Pleșu sau Gabriel Liiceanu pe cărți care au să adune praful în bibliotecă.) E adevărat că fascinația e amplificată de anonimitatea autorului. În plus, nu e de ici de colo să-ți publice tocmai Humanitas al doilea roman, așa că felicitări și aștept cu sufletul la gură următoarele volume.
Edit: corecție: nu primul roman, ci al doilea.
June 6, 2023
Incredibilă capacitatea lui Iv de a se strecura și potrivi perfect in pielea personajelor, de a susține un discurs tulburător (monolog? dialog interior?), la persoana intâi, cu stilul caracteristic fiecărui personaj, dar și de a creiona cadre diferite ale aceleiași povești, inspământător de asemănătoare cu realitatea României cotidiene. Răvășitor. Aștept deja următoarele romane.
July 8, 2023
Câteva pasaje interesante, chiar bune de five stars. Dar și pasaje, prea multe, triviale, fără valoare. (O carte bună de citit pe plajă sau în autobuz; având același limbaj, realitatea se îmbină cu povestirea!)
January 4, 2024
O carte cu și despre generații... Scriitura a fost excelenta și surpriza de a intra în mintea fiecărui personaj prin limbajul pe care îl are, de fapt, a fost de excepție. La început, nota lui Iv cel Naiv se simțea, aceeași notă din poezie, aceeași sonoritate a cuvântului, însă parcurgând cartea, am trecut de la ideea de a citi ce a scris autorul, la ideea de a citi gândurile unor personaje conturate mai șters sau mai complex, dar complet. Fluiditatea limbajului, a cuvântului m-au surprins foarte plăcut, pentru că cred cu tărie că utilizarea vocabularului specific fiecărei categorii sociale a reușit să mă facă să trăiesc și mai intens scopul fiecărui personaj. Mai mult, ideea centrală a cărții nu am mai văzut-o abordată în felul acesta niciodată și chiar a fost o gură de aer proaspăt într-un peisaj creionat liric.
June 10, 2024
E cartea perfectă pentru an de alegeri. Deși vorbește în mare despre un război între tineri și bătrâni și consecințele lui, undeva într-un tărâm imaginar, aproape fiecare discurs al personajelor diverse din carte se regăsește în realitate.
Candidații, luptătorii, privitorii, cam toți se regăsesc în capitolele care seamănă mai degrabă cu esee despre politică, societate, religie, cultura corporatistă. Cartea conține mai multă utilizare de engleză și romgleza decât o conversație cu verii din America sau colegii de corporație, iar unele capitole mi-au fost greu de parcurs.
Ah nici din mâini park n-aş mai da. S-a rupt elasticul de tot. Yolanda du-te fata mea. Intr-un fel poate e mai bine aşa. Bine măkr k n-ai avut copii.
E admirabilă schimbarea de scris de la voce la voce, de la inculți la filosofi. Prima și a doua voce spun ceva par a începe ceva, dar vocile 3 si 4 par povești scurte aduse din alt film.
"După ce s-a dus, în semn de respect, a fost pus la răcoare alături de îngrijitoarea dumnealui. Fiindcă n-am avut morgă aicea, am pus morţii la păstrare, i-am frigogenizat pentru pururea. Haştag respect."
Un capitol poezie (serios, nu o zic figurat), altul ironie, altul un mesaj text nesfârșit. Cam așa se scrie cartea, ce păstrează în aceste esee despre iubire, creștere, educație, abandon, familie și diviziune socială, firul comun al războiului care merge spre un final previzibil:
"Abia acu' m-am prins că aşa-i de când lumea. Acelaşi bullshit care se tot repetă, On and on! Şi noi, ca proștii credem că suntem altfel decât ăia de dinaintea noastră."
Așadar, citește despre politică, alegeri și prăpastia tineri-batrani dezbătută sub formă de poveste de război într-un oraș inventat, de 33000 oameni, dintre care câțiva ne spun cum e cu viața.
Candidații, luptătorii, privitorii, cam toți se regăsesc în capitolele care seamănă mai degrabă cu esee despre politică, societate, religie, cultura corporatistă. Cartea conține mai multă utilizare de engleză și romgleza decât o conversație cu verii din America sau colegii de corporație, iar unele capitole mi-au fost greu de parcurs.
Ah nici din mâini park n-aş mai da. S-a rupt elasticul de tot. Yolanda du-te fata mea. Intr-un fel poate e mai bine aşa. Bine măkr k n-ai avut copii.
E admirabilă schimbarea de scris de la voce la voce, de la inculți la filosofi. Prima și a doua voce spun ceva par a începe ceva, dar vocile 3 si 4 par povești scurte aduse din alt film.
"După ce s-a dus, în semn de respect, a fost pus la răcoare alături de îngrijitoarea dumnealui. Fiindcă n-am avut morgă aicea, am pus morţii la păstrare, i-am frigogenizat pentru pururea. Haştag respect."
Un capitol poezie (serios, nu o zic figurat), altul ironie, altul un mesaj text nesfârșit. Cam așa se scrie cartea, ce păstrează în aceste esee despre iubire, creștere, educație, abandon, familie și diviziune socială, firul comun al războiului care merge spre un final previzibil:
"Abia acu' m-am prins că aşa-i de când lumea. Acelaşi bullshit care se tot repetă, On and on! Şi noi, ca proștii credem că suntem altfel decât ăia de dinaintea noastră."
Așadar, citește despre politică, alegeri și prăpastia tineri-batrani dezbătută sub formă de poveste de război într-un oraș inventat, de 33000 oameni, dintre care câțiva ne spun cum e cu viața.
September 18, 2023
Onorata instanta,
marturisesc cu mana pe inima, sunt fan Iv Cel Naiv chiar de la prima descoperire a lui, in ipostaza de poet anonim. De aceea, e foarte posibil ca recomandarea aceasta sa fie impregnata de subiectivitate, dar fara a dauna grav perspectivei de ansamblu asupra romanului.
Trebuie sa recunosc ca titlul nu m-a cucerit si nici nu mi-a starnit dorinta de a descoperi cine pe cine a facut sau vrea sa omoare. Dar auzisem, din interviurile autorului, care era tema si am inteles ulterior ca titlul e ca o oglinda in care nu vrei sa privesti fiindca stii ca vei afla despre tine acele lucruri care nu iti plac si le-ai dori tainuite pe vecie.
Totusi, Iv cel Naiv este acel scriitor contemporan imposibil de ignorat, caci a gasit piatra filozofala a ideii de Creatie (de orice natura ar fi ea): Naivitatea. Inocenta. Cea care te ajuta sa re-Inventenzi Lumea in cel mai autentic mod. De aceea am citit si acest al doilea roman al lui. Si a reusit sa ma fure, sa ma faca sa nu las cartea din mana, ceea ce pentru mine este primul indiciu de roman bun.
Ideea romanului, cea a eternului conflict intre generatii, extrem de ofertanta ca sursa de exploatat, se traduce intr-un veritabil razboi, ce-si dezvaluie continuu absurditatea, intr-un caleidoscop de Voci narative, cu o amprenta distincta, conturand o lume care, nici macar dincolo de moarte, nu intelege de ce se anuleaza pe sine. Am ras si m-am intristat la prea transparenta realitate a prezentului nostru, am rezonat cu viziunea profunda a autorului, dar cel mai mult mi-a placut sa-l regasesc in carte pe Iv poetul, pe Iv cel Inventiv, care ascunde in detalii aparent nesemnficative (fiti atenti la numele deloc intamplatoare ale personajelor) chei de lectura pe care doar un mare scriitor le poate mesteri. Cartea te tulbura, te rascoleste, te emotioneaza, te intriga, dar, cu certitudine, nu te va lasa indiferent, caci Iv cel Narativ chiar are ceva de spus in literatura contemporana.
marturisesc cu mana pe inima, sunt fan Iv Cel Naiv chiar de la prima descoperire a lui, in ipostaza de poet anonim. De aceea, e foarte posibil ca recomandarea aceasta sa fie impregnata de subiectivitate, dar fara a dauna grav perspectivei de ansamblu asupra romanului.
Trebuie sa recunosc ca titlul nu m-a cucerit si nici nu mi-a starnit dorinta de a descoperi cine pe cine a facut sau vrea sa omoare. Dar auzisem, din interviurile autorului, care era tema si am inteles ulterior ca titlul e ca o oglinda in care nu vrei sa privesti fiindca stii ca vei afla despre tine acele lucruri care nu iti plac si le-ai dori tainuite pe vecie.
Totusi, Iv cel Naiv este acel scriitor contemporan imposibil de ignorat, caci a gasit piatra filozofala a ideii de Creatie (de orice natura ar fi ea): Naivitatea. Inocenta. Cea care te ajuta sa re-Inventenzi Lumea in cel mai autentic mod. De aceea am citit si acest al doilea roman al lui. Si a reusit sa ma fure, sa ma faca sa nu las cartea din mana, ceea ce pentru mine este primul indiciu de roman bun.
Ideea romanului, cea a eternului conflict intre generatii, extrem de ofertanta ca sursa de exploatat, se traduce intr-un veritabil razboi, ce-si dezvaluie continuu absurditatea, intr-un caleidoscop de Voci narative, cu o amprenta distincta, conturand o lume care, nici macar dincolo de moarte, nu intelege de ce se anuleaza pe sine. Am ras si m-am intristat la prea transparenta realitate a prezentului nostru, am rezonat cu viziunea profunda a autorului, dar cel mai mult mi-a placut sa-l regasesc in carte pe Iv poetul, pe Iv cel Inventiv, care ascunde in detalii aparent nesemnficative (fiti atenti la numele deloc intamplatoare ale personajelor) chei de lectura pe care doar un mare scriitor le poate mesteri. Cartea te tulbura, te rascoleste, te emotioneaza, te intriga, dar, cu certitudine, nu te va lasa indiferent, caci Iv cel Narativ chiar are ceva de spus in literatura contemporana.
July 1, 2023
Nu cred că se poate scrie mai bine în limba română.
Nu cred că literatura română să fi avut un stilist mai complet decât Iv, Iv cel naiv. (Da, acea literatură cu toate icoanele ei de neclintit)
Nu cred că literatura română să fi avut un stilist mai complet decât Iv, Iv cel naiv. (Da, acea literatură cu toate icoanele ei de neclintit)
March 11, 2024
Insomnia mea nu a fost vreo revoltă. Nici un fel de a mă pedepsi. Pe mine nu somnul în sine mă îndepărta de somn, ci drumul până acolo. Toate acele stări de veghe care mă făceau să-mi pun o mulțime de întrebări, să ma simt vulnerabilă. Toate acele ore în care gândurile îmi răsunau asurzitor în cutia craniană, inima îmi bubuia în timpane și simțeam că trupul meu nu-mi aparține. Fiecare secundă îmbrăcată în negru, ca un torționar răbdător, nemilos, care imi întorcea lampa în ochi. Insomnia mea era fear,just pure fear.
August 30, 2023
O carte absolut superbă.
September 3, 2023
bellum omnium contra omnes, or how to start a good book.
i don't even know why i liked this book so much, in the first place, to be totally honest.
maybe because it's honest, and it does not try to be more than it actually is.
is this a book about war? maybe. about humanity? maybe. but it's totally a book with humans, and the charming way in which mr. Naiv created his characters made it a good book.
it's a very warming book, even tho the subject is not so warm.
not the most mind blowing read ever, but an honest book, with an honest message. that's a actually a really good read, a really pleasant read.
the type of book i'd recommend to anyone who passes the door into the bookstore i work, looking for a recommendation. literally. anyone.
i don't even know why i liked this book so much, in the first place, to be totally honest.
maybe because it's honest, and it does not try to be more than it actually is.
is this a book about war? maybe. about humanity? maybe. but it's totally a book with humans, and the charming way in which mr. Naiv created his characters made it a good book.
it's a very warming book, even tho the subject is not so warm.
not the most mind blowing read ever, but an honest book, with an honest message. that's a actually a really good read, a really pleasant read.
the type of book i'd recommend to anyone who passes the door into the bookstore i work, looking for a recommendation. literally. anyone.
September 6, 2023
Inceputul a mers mai greoi, nereusind sa-mi conturez in imaginatie “lumea aceea izolata de lume”, insa treptat personajele m-au cucerit.
Am descoperit nu neaparat conflictul intre generatii (razboiul, o scuza pentru firul rosu), cat conflictul intre om si om. Atatea tipuri de oameni. Tipologii pitoresti, exagerate pe alocuri, dar atat de reale, pe cat de teatrale. Parca am redescoperit un Caragiale modern.
Iar cuvintele… maiastre! Marca lui Iv!
De citit si recitit!
Am descoperit nu neaparat conflictul intre generatii (razboiul, o scuza pentru firul rosu), cat conflictul intre om si om. Atatea tipuri de oameni. Tipologii pitoresti, exagerate pe alocuri, dar atat de reale, pe cat de teatrale. Parca am redescoperit un Caragiale modern.
Iar cuvintele… maiastre! Marca lui Iv!
De citit si recitit!
August 14, 2023
Imaginația lui Iv cel Naiv nu dezamăgește nici în proză, precum nici în poezie.
January 19, 2024
O carte pe limba tuturor, cred ca asta a vrut sa fie si i-a iesit. Ca fan declarat al distopiilor, pot spune ca am fost de-a dreptul incantata! Sunt inca trista ca s-a terminat…
October 8, 2023
Mille-feuille romanesc, atât de multe straturi am găsi in aceste pagini.
June 3, 2024
Spre deosebire de poezia care curge usor, natural, proza lui Iv Cel Naiv pare elaborata cu efort, impinsa cumva. Am avut senzatia ca creativitatea mai mult incurca decat sa ajute.
Conflictul intre generatii este dus la extrem si izolat intr-o societate de incubator. Eu nu am rezonat nici cu stilul, nici cu povestea! Dar, ma rog, e o chestie de gust...
Conflictul intre generatii este dus la extrem si izolat intr-o societate de incubator. Eu nu am rezonat nici cu stilul, nici cu povestea! Dar, ma rog, e o chestie de gust...
January 17, 2024
E prima carte citită de acest autor. Mi-a plăcut, am râs, mi-am trezit întrebări existențiale și mi-am confirmat unele păreri sau intuiții. Cred că unele personaje (Hugo, Mauna K, Denali) ar fi putut fi mai bine construite și undeva mi s-a părut că este o eroare în cronologia faptelor (nu intru în detalii, să nu dau spoilere - e posibil și să nu fi înțeles eu). O carte pe care aș recomanda-o oricărei persoane indiferent de vârstă, dar pe care mă tem că nu toți o vor primi cu brațele și mintea deschise.
August 7, 2023
Se califica pe lista scurta pentru titlul de cartea mea favorita din toate timpurile. Imi place pentru ca mereu apare ceva surprinzator, un cuvant inventat, o expresie mai fara perdea sau ceva (aproape) socant.
August 24, 2024
(dau două stele în loc de una că observ că autorul are tendința de a comenta la review-urile cititorilor - ce tehnică de patron afacere pe google - așa că dau o stea extra pentru efortul de a scrie o carte)
Ca și cu cartea precedentă, am fost curioasă și aproape entuziasmată la început, subiectul părea curios, autorul din ce îmi închipuiam talentat.
A început să mă agaseze repejor, din motive nici mie clare conștient. Mediul, personajele, intriga mi se păreau forțate și neintegrate într-un curent anume (și acest aspect amintește de romanul precedent): Pe de o parte referințele culturale și mentalitatea aduc mult a România (wow, Arret e inversul la Terra și Etram inversul la Marte), în schimb prenumele sunt haotice, iar personajele par desprinse de timp și de o cultură anume. Mi-a fost imposibil să rezonez cu intriga centrală din carte din moment ce totul îmi părea puțin plauzibil: ca într-un oraș de 35000 locuitori să existe o universitate, un azil de bătrâni, mai multe canale de știri, atâta angajament politic de la fiecare locuitor etc.
Așa că mi-am propus să rămân fidelă unei decizii luate cu vârsta de a nu continua o carte dacă primele 10% nu mă conving. Însă puținele păreri pe goodreads ale acestui roman păreau pozitive, faptul că urma să se schimbe naratorii m-a intrigat, așa că am continuat să o răsfoiesc până la capăt.
Ce să și zic. Naratorii s-au schimbat, dar mai mult din punct de vedere al stilului verbal și nu al esenței (pentru ca un personaj să pară realmente tânăr, e nevoie de un pic mai mult decât de a utiliza argou și ortografie anarhică). Senzația că în spatele naratorilor se află un bărbat un pic prea flatat pentru talentul lui mi-a rămas.
Mi s-au părut redundante (puțin spus) referințele la alcool făcute de unul dintre personaje. E alcoolic, we get it, îi place să bea, we get it. A menționa trei nume de băuturi alcoolice pe pagină nu numai că nu cere foarte multă imaginație (și nici nu contribuie cu ceva la poveste), dar este lipsit de considerație față de potențialii cititori cu probleme de alcool care încearcă să se trateze sau sevreze. Nu zic că nu trebuie abordat subiectul, dar personal mi s-a părut excesiv și chiar dăunător.
În al doilea rând, dude, ce-s cu referințele astea de sexualizare a copilului? O femeie inhibată de micimea sânilor ei (I know ladies, right, is it a man writing this) precizează: "sânii mei tot mici rămân. Ca de fetiță. Cu sfârcuri micuțe, maronii." Doamnelor, domnilor, dacă niște sâni mici de *femeie* vă duc cu gândul la o *fetiță*, vă recomand să căutați ajutor specializat. Există un cuvânt pentru asta. (doar ca să precizez, nu am auzit-o pe niciuna dintre femeile cu sâni mici pe care le cunosc comparându-și sânii cu cei ai unui copil)
Termin aici.
Ca și cu cartea precedentă, am fost curioasă și aproape entuziasmată la început, subiectul părea curios, autorul din ce îmi închipuiam talentat.
A început să mă agaseze repejor, din motive nici mie clare conștient. Mediul, personajele, intriga mi se păreau forțate și neintegrate într-un curent anume (și acest aspect amintește de romanul precedent): Pe de o parte referințele culturale și mentalitatea aduc mult a România (wow, Arret e inversul la Terra și Etram inversul la Marte), în schimb prenumele sunt haotice, iar personajele par desprinse de timp și de o cultură anume. Mi-a fost imposibil să rezonez cu intriga centrală din carte din moment ce totul îmi părea puțin plauzibil: ca într-un oraș de 35000 locuitori să existe o universitate, un azil de bătrâni, mai multe canale de știri, atâta angajament politic de la fiecare locuitor etc.
Așa că mi-am propus să rămân fidelă unei decizii luate cu vârsta de a nu continua o carte dacă primele 10% nu mă conving. Însă puținele păreri pe goodreads ale acestui roman păreau pozitive, faptul că urma să se schimbe naratorii m-a intrigat, așa că am continuat să o răsfoiesc până la capăt.
Ce să și zic. Naratorii s-au schimbat, dar mai mult din punct de vedere al stilului verbal și nu al esenței (pentru ca un personaj să pară realmente tânăr, e nevoie de un pic mai mult decât de a utiliza argou și ortografie anarhică). Senzația că în spatele naratorilor se află un bărbat un pic prea flatat pentru talentul lui mi-a rămas.
Mi s-au părut redundante (puțin spus) referințele la alcool făcute de unul dintre personaje. E alcoolic, we get it, îi place să bea, we get it. A menționa trei nume de băuturi alcoolice pe pagină nu numai că nu cere foarte multă imaginație (și nici nu contribuie cu ceva la poveste), dar este lipsit de considerație față de potențialii cititori cu probleme de alcool care încearcă să se trateze sau sevreze. Nu zic că nu trebuie abordat subiectul, dar personal mi s-a părut excesiv și chiar dăunător.
În al doilea rând, dude, ce-s cu referințele astea de sexualizare a copilului? O femeie inhibată de micimea sânilor ei (I know ladies, right, is it a man writing this) precizează: "sânii mei tot mici rămân. Ca de fetiță. Cu sfârcuri micuțe, maronii." Doamnelor, domnilor, dacă niște sâni mici de *femeie* vă duc cu gândul la o *fetiță*, vă recomand să căutați ajutor specializat. Există un cuvânt pentru asta. (doar ca să precizez, nu am auzit-o pe niciuna dintre femeile cu sâni mici pe care le cunosc comparându-și sânii cu cei ai unui copil)
Termin aici.
July 25, 2023
"Eu te-am făcut, eu te omor" este o carte profundă și tulburătoare, scrisă de Iv cel Naiv, care explorează natura umană într-un context în care conflictul dintre tineri și bătrâni dintr-un mic orășel se transformă într-un război cu adevărat devastator. Cartea impresionează prin paragrafele sale puternice și provocatoare, prin care autorul pune sub lupă latura întunecată a omenirii.
Cartea subliniază că pacea este o stare iluzorie în lumea noastră. Confruntările, războaiele și luptele pentru resurse sunt intrinseci naturii umane, iar pacea este doar o pauză temporară între astfel de confruntări. Această perspectivă provocatoare sugerează că natura noastră profundă este marcată de dorința de putere, de posesie și de control, alimentate de frică.
Un alt aspect interesant abordat de carte este relația complexă dintre viață și moarte. Autorul propune o perspectivă neconvențională asupra acestor concepte, considerând că ele nu sunt opuse, ci sunt interconectate într-un mod misterios. Cartea ne îndeamnă să ne confruntăm cu fragilitatea existenței și să înțelegem că viața și moartea fac parte din același ciclu nesfârșit.
De asemenea, cartea sugerează că frica domină lumea noastră. Prin paragrafele privind frica ca fiind elementul principal al naturii umane, autorul ne provoacă să reflectăm asupra impactului pe care această emoție o are asupra fiecăruia dintre noi și asupra societății în ansamblu. Ideea că suntem alcătuiți în mare parte din frică, subliniază vulnerabilitatea umană și modul în care traumele și temerile transmise din generație în generație ne modelează existența.
Cartea "Eu te-am făcut, eu te omor" ne provoacă să ne privim cu sinceritate propria natură și să analizăm relațiile noastre cu ceilalți și cu noi înșine. Cititorul este invitat să exploreze întrebări profunde despre existență, controlul asupra vieții și impactul acțiunilor noastre într-o lume plină de conflicte și frământări interioare.
Pe lângă poveștile locuitorilor din micul orășel, cartea are o dimensiune filosofică și psihologică care își propune să determine cititorul să se angajeze într-un proces de auto-reflecție și introspecție. În ansamblu, "Eu te-am făcut, eu te omor" este o lectură provocatoare și captivantă, care lasă o amprentă puternică asupra cititorilor săi.
Recomand cu caldură!
Cartea subliniază că pacea este o stare iluzorie în lumea noastră. Confruntările, războaiele și luptele pentru resurse sunt intrinseci naturii umane, iar pacea este doar o pauză temporară între astfel de confruntări. Această perspectivă provocatoare sugerează că natura noastră profundă este marcată de dorința de putere, de posesie și de control, alimentate de frică.
Un alt aspect interesant abordat de carte este relația complexă dintre viață și moarte. Autorul propune o perspectivă neconvențională asupra acestor concepte, considerând că ele nu sunt opuse, ci sunt interconectate într-un mod misterios. Cartea ne îndeamnă să ne confruntăm cu fragilitatea existenței și să înțelegem că viața și moartea fac parte din același ciclu nesfârșit.
De asemenea, cartea sugerează că frica domină lumea noastră. Prin paragrafele privind frica ca fiind elementul principal al naturii umane, autorul ne provoacă să reflectăm asupra impactului pe care această emoție o are asupra fiecăruia dintre noi și asupra societății în ansamblu. Ideea că suntem alcătuiți în mare parte din frică, subliniază vulnerabilitatea umană și modul în care traumele și temerile transmise din generație în generație ne modelează existența.
Cartea "Eu te-am făcut, eu te omor" ne provoacă să ne privim cu sinceritate propria natură și să analizăm relațiile noastre cu ceilalți și cu noi înșine. Cititorul este invitat să exploreze întrebări profunde despre existență, controlul asupra vieții și impactul acțiunilor noastre într-o lume plină de conflicte și frământări interioare.
Pe lângă poveștile locuitorilor din micul orășel, cartea are o dimensiune filosofică și psihologică care își propune să determine cititorul să se angajeze într-un proces de auto-reflecție și introspecție. În ansamblu, "Eu te-am făcut, eu te omor" este o lectură provocatoare și captivantă, care lasă o amprentă puternică asupra cititorilor săi.
Recomand cu caldură!
September 4, 2023
Iv cel Naiv este unul dintre autorii care m-a surprins anul acesta și care m-a cucerit prin intermediul unuia dintre cele mai bune romane pe care am avut ocazia să le citesc.
Universul pe care îl conturează pentru mica și năzdrăvana comunitate care ajunge să se războiască este unul dintre cele mai fantastice, dar și cele mai ancorate în realitatea de zi cu zi.
Tema unei lupte intre generații, în care fiecare parte a conflictului crede că are dreptate, și care uită cât de multe lucruri îi unesc și îi fac asemănători, face ca romanul să fie și o temă de gândire, nu numai o lectură plăcută.
Parcursul pe care îl urmezi este acela de a trece de la un personaj la altul, în fiecare capitol, și de a-i cunoaște pe aceștia, și partea lor în conflict, prin intermediul unor monologuri deosebite. Astfel, fiecare își presară ce are mai pregnant la nivel de personalitate și gândire.
Tot în acest sens întâlnim tiparele clasice precum politicianul avid de afirmare, preotul corupt, artistul neobosit de faimă, părinții toxici, tinerii rebeli, chiar și bețivul orașului (care mi-a amintit un pic de cetățeanul turmentat, din O scrisoare pierdută, mai ales la finalul romanului).
Evenimentele respectă într-o oarecare măsură parcursul clasic al unui război, dar sunt stilizate prin numeroase jocuri de situație, arme fantastice, ironii și trimiteri către evenimente din cotidian.
Este o poveste mult prea adevărată, prea bine gândită, prea frumos surprinsă prin intermediul tuturor personajelor și a întâmplărilor care te țin cu sufletul la gură până la ultima pagină. Poate abia atunci, când unul dintre personaje oferă o ultima doză de înțelepciune, poți să te gândești dacă noi, ca generații, suntem chiar atât de diferite sau dacă putem să trecem peste orice credem că reprezintă un impediment.
Universul pe care îl conturează pentru mica și năzdrăvana comunitate care ajunge să se războiască este unul dintre cele mai fantastice, dar și cele mai ancorate în realitatea de zi cu zi.
Tema unei lupte intre generații, în care fiecare parte a conflictului crede că are dreptate, și care uită cât de multe lucruri îi unesc și îi fac asemănători, face ca romanul să fie și o temă de gândire, nu numai o lectură plăcută.
Parcursul pe care îl urmezi este acela de a trece de la un personaj la altul, în fiecare capitol, și de a-i cunoaște pe aceștia, și partea lor în conflict, prin intermediul unor monologuri deosebite. Astfel, fiecare își presară ce are mai pregnant la nivel de personalitate și gândire.
Tot în acest sens întâlnim tiparele clasice precum politicianul avid de afirmare, preotul corupt, artistul neobosit de faimă, părinții toxici, tinerii rebeli, chiar și bețivul orașului (care mi-a amintit un pic de cetățeanul turmentat, din O scrisoare pierdută, mai ales la finalul romanului).
Evenimentele respectă într-o oarecare măsură parcursul clasic al unui război, dar sunt stilizate prin numeroase jocuri de situație, arme fantastice, ironii și trimiteri către evenimente din cotidian.
Este o poveste mult prea adevărată, prea bine gândită, prea frumos surprinsă prin intermediul tuturor personajelor și a întâmplărilor care te țin cu sufletul la gură până la ultima pagină. Poate abia atunci, când unul dintre personaje oferă o ultima doză de înțelepciune, poți să te gândești dacă noi, ca generații, suntem chiar atât de diferite sau dacă putem să trecem peste orice credem că reprezintă un impediment.
September 7, 2023
Neașteptat pentru mine vibe-ul acestui roman. Până acum nu dădeam greș cu cărțile tale de poezii, ori de câte ori trebuia să fac un cadou cuiva (și să-l impresionez cumva...) și am început să citesc ”Eu te-am făcut, eu te omor” cu așteptarea să fiu dată pe spate cel puțin la fel. Încă stau ”dată pe spate” 🙃Plăcut! (nu știu de ce, după primele 100 de pagini a început să-mi ”miroasă” a Chuck Palahniuk și m-a câștigat cartea și mai mult). Acum am o singură dilema: cui o fac eu cadou? (că nu-i de capu' orișicui)🤟
p.s.: îți scriu dintr-o stație de autobuz, de lângă două persoane conduse de bastoane, și mărturisesc că nu mă pot ridica să le cedez locul niciuneia... cartea ta'i de vină, clar! 😂
p.p.s: ..și ca să vezi, romanul l-am primit cadou de ziua mea
p.s.: îți scriu dintr-o stație de autobuz, de lângă două persoane conduse de bastoane, și mărturisesc că nu mă pot ridica să le cedez locul niciuneia... cartea ta'i de vină, clar! 😂
p.p.s: ..și ca să vezi, romanul l-am primit cadou de ziua mea
June 26, 2023
Mi-a placut mult de tot!
May 14, 2024
L-am abandonat. O sa il reiau dar nu acum. E o satira buna dar cere starea necesara.
October 30, 2025
Spre final s a cam repetat si m a plictisit un pic, dar ar fi singurul minus. E o carte foarte buna!!
May 10, 2025
Tocmai ce am terminat de citit cartea, doar că nu știu cine (sau ce) este doamna Kibo. Mă poate ajuta cineva cu această lămurire? Mulțumesc anticipat 🤗
Displaying 1 - 30 of 39 reviews