Buchiniști și anticariate, parfumuri și vinuri fine, sofisticate târguri de vechituri, fierberi politice și sociale, istorie și artă la fiecare colț de stradă, iar printre toate, Sena șerpuind largă și strălucitoare. Pe scurt, Parisul povestit de Adrian Cioroianu.
Adrian Mihai Cioroianu (n. 5 ianuarie 1967, Craiova) este un autor, istoric, jurnalist, eseist și om politic român, care a îndeplinit funcția de ministru al afacerilor externe în cabinetul Tăriceanu (în perioada 5 aprilie 2007 - 15 aprilie 2008).
Conferențiar universitar la Facultatea de Istorie de la Universitatea București, el este autorul mai multor cărți de istorie a României (și în special de istorie a României comuniste). El este cunoscut și în calitate de coautor de manuale de liceu.
Membru al Grupului de Dialog Social, el s-a alăturat Partidului Național Liberal și a fost ales în Senatul României pentru județul Timiș în anul 2004. După aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, el a îndeplinit funcția de europarlamentar, membru în Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE) și vicepreședinte al Grupului ALDE din Parlamentul European. La data de 5 aprilie 2007, Cioroianu a devenit ministru al afacerilor externe în guvernul Tăriceanu remaniat.
Sunt bucuroasă să fiu contemporană cu oameni de cultură precum Adrian Cioroianu. Cu atât mai mult m-a bucurat să citesc memoriile domniei sale din timpul cât a locuit la Paris, în calitate de ambasador UNESCO din partea României.
Cartea descrie atmosfera din Paris în perioada 2015-2020, cât a durat mandatul său, dar ne prezintă și unele insight-uri din ceea ce presupune viața unui ambasador cultural - de la întâlniri protocolare până la confruntarea cu birocrația.
Probabil cea mai interesantă parte este cea despre perioada pandemică, care surprinde impresiile istoricului Adrian Cioroianu, dincolo de cele ale ambasadorului.
Multe bârfe socio-culturale și politice, multe abțineri de la comentariu, cu promisiunea(sau nu) de a discuta despre ele în alta parte, multe informații mai mult sau mai puțin complete, din diverse domenii, dar cu ancoră Franța, mult self awareness deghizat in modestie. Adrian Cioroianu nu este Neagu Djuvara, chit ca are ambiția nerostita de a fi. Cartea în sine este un titbits, sau un almanah similar cu cel din anii 70-80cu tema Franța, ca tot ii place domnului Cioroianu sa aminteasca de copilăria lui. Pentru mine a fost un enjoyable beach reading pe coastele toscan, dar nimic spectaculos.
Dacă în perioada pandemiei te aflai în fața televizorului pentru știri legate despre orice altceva decât contextul covidului, e posibil să fii la curent cu tot ce se discută despre Franța. Ceea ce e ciudat că încă țin minte acele știri, și nu ce se dicută acum.