Cronica de familie - vol. 1

by Petru Dumitriu

După ’90, Petru Dumitriu a fost, în mod obsesiv, întrebat de ce şi cum a devenit un reprezentant al realismului socialist. Spre cinstea sa, scriitorul nu dă, post festum, explicaţii „eroice” şi sofisticate, ci unele reale şi extrem de terestre: protejarea părinţilor săi arestaţi şi anchetaţi şi încercarea lui disperată de-a supravieţui: „Efectiv, eu am început crăpînd, pur şi simplu, de foame (s.a.). Eram slab, eram aproape un schelet. De nemâncat ce eram” sau „Eram un schelet. Şi mă gândeam: mor de foame, mor de pneumonie, mor de tristeţe. Ce mă fac? Hai să încercăm cu ăştia!” Şi, prin urmare, „s-a făcut frate cu dracul până trece puntea”. Dar, ceea ce e decisiv pentru onoarea scriitorului nu e faptul că el recunoaşte acum că a semnat pactul cu diavolul, ci că el mărturisea adevărul chiar atunci, în momentul când făcea acest pact, adică în anii ’50. Capitularea scriitorului şi semnalarea ei se află înregistrate în ultima parte, a XXIV-a, a Cronicii de familie, dedicată Tinereţii lui Pius Dabija, adică artistului tânăr din perioada obsedantului deceniu (iniţialele personajului, P.D., sunt chiar cele ale prozatorului). - ION VARTIC

Genres: Romanian Literature, Fiction

528 pages, Hardcover

First published January 1, 1957

About the author

Prozator, dramaturg şi eseist, membru de onoare al Academiei Române.
De-a lungul timpului i-au fost decernate mai multe premii: Premiul de Stat (1950; 1954), Premiul Vikings (1968), Premiul ''Charles Oulmont'' (1990) din partea Fondation de la France.
A fost căsătorit între 1952-1957 cu Henriette Yvonne Stahl.
Intre 1958-1987 a fost casatorit cu Irina Medrea, cu care a avut două fete: Irina-Ileana născută în 1959 în România și Carolina născută în 1961, la Frankfurt.


Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

Reviews

[Ralu · Rating 3 out of 5]

3.5

Am început în forța și apoi s-a mai tot diminuat entuziasmul pe parcursul lecturii. Greu de urmărit firul narativ, familia anunțată în titlu e numeroasă tare, iar membrii ei dispar de la un capitol la altul, pentru ca unii să reapară la distanță de 400 de pg. Dă-i și derulează, nene, înapoi si scotocește prin toate cotloanele minții ca sa vezi cine și cui îi e frate, sot sau cumnat. Citesc (pe wikipedia) că unele capitole au fost publicate înainte de apariția trilogiei, iar asta imi confirma impresia avuta, cea de compilare a unor fragmente individuale.

În plus, descrierile balzaciene invocate in toate referatele școlare, admirabile în felul lor, îngreunează si mai mult lectura. Și mai in plus de atât, personajele sunt foarte schematice, lipsite de trăsături individuale, pliandu-se perfect pe rețetarul tipologic al realism-socialismului. Altfel, o operă grandioasă, iar Dumitriu un prozator foarte bun. Voi continua lectura seriei (după pauză).

[Mircea Poeana · Rating 5 out of 5]

Poate cel mai bun roman romanesc.

[carpe diem · Rating 4 out of 5]

Vorba populara "banii n-aduc fericirea" este stereotipizata la nivel de clasa aristocratica in acest prim volum al "Cronicii de familie". Cuvantul "iubire" lipseste din dictionarul protagonistilor. Cuvantul "ideal" se afla pe o pagina de dictionar care sta sa se desprinda, si cunoscut numai unor reprezentanti visatori ai paturii (financiare) de jos a aristocratiei. Disocierea intre patura aristocratica si cea taraneasca nu vine neaparat din ura, ci din incapacitatea de compasiune. Cum, insa, poate sa iti pese de altii daca nu te iubesti nici macar pe sine? Copiii sunt ca niste papupsi cu care te joci ocazional, iar partenerul de viata este o investitie - nu intotdeauna favorabila.

Pana si trasaturile fizice ale personajelor sunt marcate de aceasta alienare generalizata: in putinele instante in care au trasaturi placute, barbatii sunt fanti, iar femeile nu sunt frumoase, ci apetisante, atatatoare de pasiuni grotesti.

Personajele se plictisesc, dramele lor se invart in jurul acumularii de si mai mult capital. Pasiunile care ii bantuie nu depasesc planul carnal sau cel megalomanic. Toata scoala si cultura pompate in creierele lor nu se solutioneaza cu rumegarea vreunor idei profunde ci este irosita in fandoseli de salon. Iar la sfarsitul vizitelor, concertelor, soirée-urilor, etc raman imprejmuiti de peretii locuintelor bogate in care realizeaza cat de singuri sunt.

[Andrei · Rating 3 out of 5]

Criticii literari au avut dreptate, stilul este apropiat de Balzac, cu miriade personaje carora la un moment dat le pierzi sirul, cu descrieri de interioare, portrete cu asemanari din regnul animal si multe multe intrigi. Este o carte agreabila, dar nu o capodopera, dupa parerea mea. unul dintre motive este tocmai cel mai sus mentionat, celalalt este legat de concesiile facute regimului de catre autor, care infatiseaza aristocratia ca fiind corupta, destrabalata si imorala. Nu gasim nici macar un personaj pozitiv intre toti cei descrisi. personal mi-a placut cel mai mult portretele facute lui Bonifaciu Cozianu, Serban Vogoride si in final Lascar Lascari.

[Iosiv Basarab · Rating 4 out of 5]

interesting and well-written saga of a Romanian rich family

[Cris · Rating 5 out of 5]

Volumul I: "Davida", "Copilării", "Poziția astrelor la 19 iulie", "Viața lui Bonifaciu Cozianu", "O călătorie de plăcere", "Bijuterii de familie"

Nu obișnuiesc să notez separat volumele unei cărți mari, dar din critica de specialitate, am înțeles că aceste nuvele/părți, pe care le-am înșiruit mai sus, se pot citi individual, în orice ordine. Personal, nu aș recomanda asta, pentru ca există o cronologie și legături edificatoare.

Încep prin a spune că recunosc când descopăr o capodoperă literară, chiar dacă nu îmi place, dar cea de față mi-a dezvăluit un scriitor de o forță narativă extraordinară, chiar dacă e asemănat cu Balzac, pe care nu-l agreez. Personajele lui Dumitruu sunt extrem de complexe, cadrele prezentate sunt pline de detalii, iar realismul social prezentat este șocant.

Cartea mi s-a părut o satiră a clasei burgheze din Bucureștiul fanariot, cu superficialitatea doamnelor și grotescul politicienilor acelor vremuri. Volumul se încheie cu Răscoala țăranilor din 1907, cu personajul colectiv al acestora pe care l-am mai întâlnit și la Tolstoi, în "Război și pace".

În prim plan se găsește familia Cozianu, cu moștenitorii ei: Davida Lascari, cea nefericită, Bonifaciu cel arogant, Eustațiu cel distrat, iar spre final, fetele Davidei și ale lui Lascari: Eleonora și Elena, care se războiesc toată viața pentru averea bunicii lor, Sofia Cozianu.

Sper să reușesc să mai citesc anul acesta și celelalte două volume, pentru că deși mi-a plăcut foarte mult, trebuie să recunosc că stilul este extrem de greoi și mi-a consumat multă energie.

[Matei · Rating 1 out of 5]

Mi-e greu sa-mi amintesc un roman mai prost decat asta. E pur si simplu o insiruire de ilustrari multiple ale tuturor cliseelor comuniste legate de aristocratia de inainte de razboi: lacoma, depravat, fara valori morale, lipsita de sentimente.
Personajele nu au nici o dimensiune psihologica reala, si sunt schimbate aproape total cam la 150 de pagini. De inteles, avand in vedere faptul ca singurul lor rol este acela de a participa la scenele care ilustreaza cliseele mai sus amintite.
Cele principale se pot imparti in categorii.
Femeile sunt impartite in 2. Prima e cea a lacomelor adultere, a doua a celor care se marita fortate si mor tinere din cauza blazarii si a lipsei de sens al vietii.
La barbati e mai simplu, toti sunt avari,adulteri si doritori de putere.
(sa nu va imaginati cine stie ce jocuri ale seductiei totusi, totul se petrece pe reteta: “Culca-te cu mine, ca imi datorezi asta [pentru un castig material]!” iar raspunsul ei e: “Bine, cand?”)
Pe alocuri, cartea devine comica, ca atunci cand sunt descrisi copiii unei familii, iar cea mai simpatica si vioaie fetita are ca scop sa obtina papusa surorii mai mari, impotriva vointei ei si chiar cu forta. Un fel de “Vedeti, tovarasi, cum era cu boierii astia? De mici tot ce era vroiau sa puna mana pe ce nu e al lor! Chiar si prin violenta!”
Ceea ce e uimitor e ratingul acestei carti, nu reusesc sa inteleg cum e posibil ca aceasta porcarie sa fie aiba un rating mai mare decat al unor romane ca "Patul lui Procust", "Cel mai iubit dintre pamanteni" sau "Padurea spanzuratilor".

[Irina Sava · Rating 5 out of 5]

Mi-a plăcut, deși nu mă așteptam. Sunt într-adevăr multe personaje în această carte, dar cele din familia descrisă sunt bine conturate. Ce mi-a plăcut au mai fost descrierile (deși in mod normal ma plictisesc), atât cele ale personajelor, cat si cele de alta natura.

Sunt curioasa ce mai aduc și celelalte doua volume.

[laurentiu]

0

[Sorana Molnar · Rating 5 out of 5]

Cea mai frumoasa carte. As reciti-o de 100 de ori

[Darianne · Rating 4 out of 5]

un fel de game of thrones romanesc cu upper class-ul din prima jumatate a secolului XX