Ştiu că multor cititori nu le convine cât de simplă şi lipsită de discursuri moralizatoare la adesa antisemitismului este această carte. Îi deranjează faptul că Iţic este un om normal, cam tăcut care nu îi stă în caracter să scrie epopee despre nedreptăţile lumii. El e prea ocupat încercând să le ofere familiei lui o viaţă bună, să-şi facă o carieră şi, când germanii invadează Franţa, încearcă să fie puternic pentru familia lui.
Acestă carte prezintă portretului unui om simplu, evreu care rareori apare ca protagonist în romane. Vorbesc foarte serios când zic că nu e erou dramatic, care trăieşte pentru a lua în piept sistemul pentru binele societăţii. Iţic este omul obişnuit care nu avea de ce să moară într-o Europă care vorbea în continuu de „liberté, égalité, fraternité”. Iar el a crezut până când i s-a demonstrate contrariul.
Pot să recomand această carte tuturor, este foarte uşor de citit, dar cred că vor beneficia adolescenţii cel mai mult de pe urma ei. Această carte nu îţi spune cum trebuie să reacţionezi când se întâmplă o atrocitate, nu îţi oferă răspunsuri uşoare, te obligă să te gândeşti pe cont propriu.
“Povestea lui Ițoc nu se poate încheia. Rămâne intre celelalte, luminoasă, așteptându-și rândul, între cele care nu și-au cunoscut propria lor moarte, propriul lor sfârșit, si care zilnic încă îngrașă cămpul vieții de apoi. Rămâne între celelalte, deasupra capetelor noastre de oameni care merg, oameni care se trezesc, se culcă, se trezesc, deschisă, ca o rană ce nu se poate închide.”
O poveste emoționantă despre ororile lagărelor de concentrare. Prea scurtă această carte. Inima mea nu e împăcată cu faptul că Ițic piere la Auschwitz. Dureros, dar atât de bine scris și povestit totul.
This entire review has been hidden because of spoilers.