Biserica Neagră. Echinoxul nebunilor și alte povestiri

by Anatol E. Baconsky

Farmecul si singularitatea povestirilor raman intacte la schimbarea perspectivei de lectura de dupa 1989, dar la prima publicare in Romania, in 1990, a Bisercii negre aceasta carte-mit, cu puternicul ei mesaj subversiv, e recuperata ca document al unei realitati presupus defuncte, ca reper absolut in istoria unui gen literar la noi – utopia neagra – si abia apoi ii sunt evaluate implinirile sau ratarile estetice. Cu o „melancolie exasperata“ ori doar cu rece inteligenta detectivistica, cititorul postdecembrist poate stabili analogiile: puzderia dulapurilor rosii face trimitere la culoarea partidului unic, limbajul cersetorilor e facut din stereotipiile imbracate in haina pretiozitatii, care au a asfi xiat relatiile umane cateva decenii, cartea mica de buzunar pe care oamenii sunt fortati sa o accepte nu prea ascunde carnetul de partid, mizeria vestimentara si alimentele pe care groparii le aduc de-acasa, „felii mari de mamaliga rece cu marmelada de dovleac“, vorbesc despre o lume careia i-a fost furata demnitatea, „bustul unui batran cu mustati enorme“, adulat in cele mai desantate forme, n-are cum sa nu aminteasca de cultul lui Stalin, fi nalul, ce pare al unui Caragiale tragic – modificare care fara sa se schimbe nimic –, nu poate sa nu evoce schimbul generatiilor comuniste Dej-Ceausescu.

Genres: Romanian Literature, Classics, Fiction

282 pages, Hardcover

Published April 13, 2011

About the author

Anatol E. Baconsky, also known as A. E. Bakonsky, Baconschi or Baconski, was a Romanian modernist poet, essayist, translator, novelist, publisher, literary and art critic. Praised for his late approach to poetry and prose, which transgresses the genres and introduces an aestheticized, original and progressively dark perspective to Romanian literature, he was also criticized for his early commitment to Socialist Realism and communism. Much of his work belongs to the field of travel literature, recording his experiences in the Eastern Bloc, the Far East and Soviet Union, and finally Central Europe. He was also a critically acclaimed translator of foreign works, including the Mahābhārata and poems by Jorge Semprún, Artur Lundkvist and others, the author of world literature anthologies, and the editor of monographs on Romanian and foreign painters.

Reviews

[ema ౨ৎ · Rating 5 out of 5]

“Eram și nu eram strein. Mă întorsesem numai pe jumătate în orașul părinților și al străbunilor mei, care dormeau subt lespezi albe și negre pe țărmul acela sortit să existe din amintiri… amintiri trecute sau viitoare, amintiri de ieri, de mâine, de niciodată.”

Mi-am dorit să citesc ceva de Anatol Baconsky de mult timp, din momentul în care am terminat un roman de Leonida Neamțu, în care cel din urmă povestește în ce hal își batea joc Baconsky de toti cei implicați in redacția almanahului (se lua de hainele/comportamentul/poeziile lor, ii dadea afara fara motiv etc). Acum mi se pare interesant faptul ca am gasit atatea similarități intre modul in care a scris Neamțu cartea respectiva si felul in care scria Baconsky.
Îmi place mult vocabularul “neobișnuit” folosit de autor (mulți termeni pe care i-am gasit in dex la catagoria “rar” sau “livresc”), ales cu atenție pentru a crea acea atmosfera apăsătoare şi întunecată ce il chinuie si pe narator. Pasajele descriptive sunt foarte dese și foarte dubios construite. Cu toate acestea, “Biserica neagra” se parcurge destul de usor - am citit romanul in viteza si nu am putut sa-l las din mana 3 zile, pana l-am terminat.
Cred că nu am prins exact toate referintele la adresa comunismului ce sunt prezente in carte, dar mi-a placut partea de “suprafața” a povestii oricum. Zăpadă, întuneric, mare, cimitir, vânt, ger, iar mare şi iar vânt. Sunt folosite extrem de mult, dar nu este nicio problemă, nu prea poți să dai greş cu astea. Mereu sunt de efect.

[Laly Todor · Rating 4 out of 5]

4.5/5 Suprarealismul lui Baconsky, după spusele multor oameni, este asemănător cu cel al lui Kafka. Sunt total de acord cu această părere a pseudo-criticilor de pe internet. Se aseamănă acești doi suprarealiști prin stilul lor mai sumbru, mai "întunecat". Spre deosebire de Gellu Naum și chiar și de Max Blecher, Baconsky ne-a arătat mult mai bine ce este suprarealismul în adevăratul sens al cuvântului. Pe Anatol Baconsky l-am ales, practic, cu "ochii inchisi" nemaiauzind de el absolut deloc, știind despre el doar ca e un scriitor român. Din scrierile sale nu-mi pot forma un portret asupra sa, nu prea îmi pot da seama ce fel de om a fost, ce anume l-a împins să scrie în acest fel, în acest hal... însă sunt mai mult ca sigur că acesta adora marea, vânturile, singurătatea și iarna. Toate aceste 4 "elemente" se regăsesc, mai mult sau mai puțin, în Biserica neagră și în Echinoxul nebunilor și alte povestiri. O recomand doar celor ce doresc să citească ceva ce să-i pună puțin pe gânduri, celor ce adoră să citească atunci când afară plouă, iar dacă nu plouă, credeți-mă că Biserica neagră, cel puțin, va face cumva să aducă o ploaie torențială asupra voastră.

[Ciresica · Rating 5 out of 5]

Baconsky este o himeră literară, căci opera sa îmbină elemente care amintesc de Kafka, Poe si Bacovia. Povestirile au un ton romantic, gotic, fantastic, mistic și chiar absurd ori grotesc. Estetica răului respectiv a urâtului este și ea prezentă.

"Biserica neagra" este echivalentul baconskyan a unor capodopere precum "1984" sau "Brave new world". Antiutopia sumbră este o critică poetică la adresa comunismului.

Sunt foarte impresionată și pot doar să recomand această carte!

[Bogdan · Rating 3 out of 5]

It is clear from the first page that this novel and short stories are written by a poet, as Baconski merges the prose with poetical language. Together with the gloomy atmosphere and dark/obscure events, he makes a good prose for the purpose of showing the oppressive communist societies in the 50s and 60s. Also it shows the deceit of leadership changes at the head of Romanian Communist Party from late 60s.

Set on this background, the premise is Kafkian: humans living in such societies loose their personality and even their humanity. The alternative is death as the entire society is transformed by the new ideology. Flight, despite being an actual viable alternative, is dismissed in here. The protagonist is unable to flee and perhaps this was the case of the author. I believe this premise is true and it is also delivered pretty well. This is why I will give it a 4.

The form is fitting pretty well the premise and enhance it. Poetic language, with a lot of stylistic elements, and the dark, gloomy atmosphere works to create a great frame for this book. I am not a huge fan of this kind of writing style and after the first 5o pages or so, it become increasingly difficult for me to follow the stories. All due this form. This is why I will give it a 2 for form.

In terms of originality, I would say it is somewhere in the middle. In European literature, Kafka wrote novels on similar topics, even if the context was pretty different. In Romanian literature, there are other writers that wrote using a similar style. The one that came into my mind pretty early after starting this book was the poet Bacovia. I will give it a 3 for the level of originality of this book.

The characters are few and the accent is mostly put on the narrator. As it is written at first person with the purpose of making it more authentic, to look like a memoir/biography, this accent on the main character is somewhat justified. Still, the other characters are pretty much ignored and also sometimes there are important elements missing from the main character that could justify some actions. It is clear that this was not intended to be the strong point of this book, so I will rate it with a 1.

Regarding the complexity and difficulty, the censorship from the communist regime forced the author to encrypt the book message under complex literary structures. Language also is pretty much complex to help with this task. I assume this was difficult to accomplish. But despite this, the novel was banned from publishing in Romania before 1989. It was pretty much difficult writing it, So I will rate it with a 5 for complexity and difficulty.

In terms of credibility, we have also documented proofs from many people that lived during those times that there is no exaggeration in this book. Other fiction works from the same period are also keeping the same line. My rating for credibility is therefor 5.

The last criteria is edition. The quality of the paper is in line with the edition, part of a collection distributed with newspapers at a bargain price. The only quality I can find to it is the fact that it is hardcover. Due to this, I will rate it with a 1.

To summarize, I liked this book in the beginning but I grew tired of it as it continued. All in all, my final rating for this collection is 3, which requires no rounding on Goodreads system.

+--------------------------+-----------------+
| Criteria | Rating |
+--------------------------+-----------------+
|Premise | 4 |
+--------------------------+-----------------+
|Form | 2 |
+--------------------------+-----------------+
|Originality | 3 |
+--------------------------+-----------------+
|Characters | 1 |
+--------------------------+-----------------+
|Difficulty/Complexity | 5 |
+--------------------------+-----------------+
|Credibility | 5 |
+--------------------------+-----------------+
|Edition | 1 |
+--------------------------+-----------------+
|Total | 3.00 |
+--------------------------+-----------------+

For more details on how I rated and reviewed this novel, please read these guidelines.

[Andrei Faur · Rating 2 out of 5]

O combinație între Kafka și Bacovia, asta a fost impresia pe care am avut-o pe parcursul tuturor povestirilor, dar mai ales în timp ce citeam Biserica Neagră. O analiză a câmpului lexical/semantic al acestor lucrări sigur ar evidenția cuvinte alese în așa fel încât să sublinieze atmosfera apăsătoare, închisă și gri, disperarea, bizareria, neputința; aceste cuvinte regăsindu-se în fiecare povestire din această carte.

- Marea pare să fie un element comun, motivul se repetă în toate lucrările și este într-un fel "zidul invizibl" ce limitează și formează universul lor.
- Se fac referințe dese la "alte orașe, din alte vremuri" însă protagoniștii de fiecare dată fise se întorc în universul lor limitat, fie sunt prizoneri ai acestuia.
- Unele povestiri au un mic "twist" la final
- Dacă ar fi transpuse pe marele ecran, în mintea mea ar fi pelicule asemănătoare cu The Lighthouse (2019) din punct de vedere cinematografic

Aș acorda cinci stele acestei cărți dacă ar fi să o judec numai prin prisma modului în care este scrisă, prin prisma atmosferei create, a limbajului aproape poetic și a sentimentului ciudat pe care îl ai când o citești. Dar simt că nu rămân cu nimic după aceasta, originalitatea nefiind acolo și lipsindu-i caracterul universal. În mod cert o carte ce se pretează analizei literare dar nu una care să îmi lase un mesaj la care să mă gândesc în viitor.

[Stefannnn · Rating 5 out of 5]

Baconsky are un stil stereotipic: orasul abandonat de orice mizericordie divina, aflat pe malul marii; locuitorii insipizi sau pe cale de plecare, redusi la mutism; zodii maligne; nimfe; protagonist-narator care se afunda din ce in ce mai profund intr-un labirint suprarealist, suprimat de problema constiintei, identitatii, destinului; premise fantastice; expuneri lovecraftiene; un limbaj poetic inconfundabil, care distinge eminamente un manuscris de celalalt; critica asupra comunismului prin care a prosperat intotdeauna suprarealismul romanesc.
In ciuda acestui amalgam, as fi absurd sa nu recunosc ca operele lui Baconsky mi-au ingaduit una dintre cele mai placute experiente din literatura romana de care am avut parte pana acum.
Continuturi preferate: "Biserica neagra", "Farul", "Echinoxul nebunilor", "Ultimul rol", "Cimitirul piratilor"(un recviem provocator si hieratic pentru colectia in cauza) .

[Bianca · Rating 3 out of 5]

Multă lirică şi foarte puţin conţinut pentru povestiri de mică întindere. În rest, aceeaşi atmosferă melancolică, pe alocuri sumbră chiar.

[Bogdan Corduneanu · Rating 5 out of 5]

Suprarealismul din Biserica Neagra aduce a Kafka

[Gabrielle Danoux · Rating 5 out of 5]

Sur L'église noire traduite en français :
C’est un roman rédigé « vraisemblablement vers 1970 », refusé par la censure en Roumanie et publié pour la première fois en allemand en 1976. J’ouvre une parenthèse ici pour citer deux autres romans roumains qui sont d’abord parus à l’étranger : il s’agit d’« Un sosie en cavale » de Oana Orlea et de « Le Second messager » de Bujor Nedelcovici, tous les deux parus d’abord en France. L’église noire fut lue sur Radio Free Europe dans le cadre de l’émission hebdomadaire de Virgil Ierunca « Pages oubliées, pages censurées, pages exilées ». Le roman ne fut publié en Roumanie qu’en 1990. On a ici une brillante traduction en français signé d’un certain Samuel Richard.

Comme l’indique si bien Alexandru Calinescu, dans sa préface : « c’est un univers qui rappelle à la fois Kafka et Buñuel, le Buñuel de Viridiana, George Orwell et Evgueni Zamiatine ». Il s’agit d’un roman allégorique, d’une utopie politique. Dans une ville isolée du monde, une ligue de mendiants instaure un régime dictatorial corrompu et bestial, fondé sur l’idéologie de l’humiliation comme discipline intérieure. L’on reconnaît aisément la dictature communiste.
L’auteur cultive une atmosphère surchargée en effets poétiques. Est-ce un défaut de ce roman ? Au lecteur d’en juger.

[A. R. Tivadar · Rating 4 out of 5]

The writing is very beautiful and ornate, and there is some very good surreal imagery. It does tend to swing too far into surrealism and mystery, to the point I could not comprehend anymore what was going on. The purple prose can also be exhausting at times.

[Andreea Bugnar · Rating 3 out of 5]

“Toate lucrurile îți pot fi indiferente, cât timp te consolează sentimentul că ești în afara lor, că vei fi întotdeauna, că nu te vor atinge, ca epidemia de care te apără o imunitate axiomatică. Poate de aceea și moartea te găsește dezarmat, pentru că fusese întotdeauna a altora.”

Superb.

[Catrinel Caitanovici · Rating 5 out of 5]

Asta mi-aș fi dorit s-o am în programă la română, nu s-o citesc pe sub bancă la orele de geografie, când eram scutită, că dădeam bacul la logică.

De la subtilitățile ideologiei comuniste, reprezentate simbolic, la alte mici povestioare ale umbrelor conștiinței, este o lectură delicioasă.

[Alex.Rosetti · Rating 4 out of 5]

Distilat (nu pastișă) de misticism slav, Kafka și nostalgia mării

[Siver · Rating 5 out of 5]

Alongside with Max Blecher and Gellu Naum, Anatol Backonsky is our greatest surrealistic writer. The Blach Church is more or less a masterpiece within the surrealistic litterature. The book is written like journal so other caracthers won´t fit the subject but as a narrative storyteller goes. That path to an identity justifies his willing to find himself on this planet.

His search for an identity is pretty much the reason why he writes in a surrealstic manners. Same thing with other great masters like Max Blecher and Gellu Naum. Romanian masters who enrich our lifes with great fierce of literally skills.