„Aventurile lui Sherlock Holmes” de Sir Artur Conan Doyle
5/5 ⭐
Cu siguranță, majoritatea, dacă nu toți, ați auzit de Sherlock Holmes. Da, el este renumitul detectiv căruia nu-i scapă nimic. Are mereu un as în mâinecă, iar până a-ți explica calea deducțiilor sale, ți se pare că e un magician, ca în final să realizezi cât de simplu de tot.
Cele patru volume se citesc ușor, sunt captivante și au de toate: crime (nu e chiar ca în cărțile Agathei Christie, în care cineva neapărat moare, nu. Aici nu moare cineva absolut în fiecare povestire), umor, suspans, aventuri, prietenie. Povestea este relatată din perspectiva lui John Watson — un fost medic militar care, cu timpul, ajunge să se căsătorească și să își deschidă un cabinet privat. Dar sunt și două povestiri relatate de Sherlock, în care recunoaște meritele lui Watson de a face povestea mai emotivă, mai captivantă. Mi-a plăcut mintea sclipitoare a detectivului, dar și prietenia dintre cei doi. Povestirile sunt expuse într-un libaj accesibil tuturor. Preferatele mele sunt: din primul volum - „Un studiu în roșu”, „Cei cinci sâmburi de portocală”, tevatura din „Aventura rubinului albastru”; vol 2 - „Semnul celor patru”; vol 3 - „Omuleții dansatori”, „Biciclistul singuratic”, „Cei șase Napoleoni”, „Câinele din Baskerville”, vol 4 - „Cum a dispărut Lady Frances Crfax”, „Copita dracului”.
Recomand cu mare drag, mai cu seamă celor pasionați de romane polițiste/ detective și aventură!
P.S. Pentru cei care ați citit cărțile în cauză, dar și detective ale Agathei Christie, cum vi s-au părut, prin comparație. Eu aici am văzut genul ăla de detectiv care îi displace lui Poirot și Miss Marple (care umblă ca un ogar în patrulabe și caută urmele), dar și un amestec, oarecare, Sherlock fiind și el un maiestru în psihologia umană, deși nu pune accent pe acest lucru, că mai mult pe observație.