"Scene dintr o casnicie" a fost scrisa de Ingmar Bergman in 1973 si tot atunci a fost regizata in 6 epsioade pentru micul ecran, avandu-i drept protagonisti pe Erland Josephson si pe muza si iubita autorului, Liv Ulmann.
Cartea pe care am citit-o, este aparuta la Polirom si cuprinde o interesanta introducere, de aproximativ 30 de pagini, despre regizor, ceea ce m-a bucurat, pentru ca stiam foarte putine despre el, o piesa scurta “ Dupa repetitie “ si piesa de rezistenta “ Scene dintr-o casnicie “.
“Dupa repetitie” reda o discutie despre teatru, iubire si dorinta intre un regizor trecut de floarea varstei, personajul principal al noii piese , Anna - noul obiect al dorintei si o actrita, fosta iubita a regizorului, acum in declin profesional, fizic si emotional. Mi-a placut si aceasta poveste, dar vreau sa ma concentrez pe “ Scene “ pentru a nu lungi prea mult recenzia.
Voi incepe prin a spune ca este cea mai buna povestire /carte pe care am citit-o anul acesta, si va ajunge intre preferatele mele. “ Scene dintr-o casnicie “ este cea mai buna radiografie a intimitatii, in care Bergman, el insusi un maestru al explorarii ( a fost casatorit de 5 ori, a avut numeroase amante, si 9 copii ) incearca se raspunda la intrebarea : care sunt elementele care fac dragostea pe termen lung sustenabila?
Marianne – 35 de ani, avocata specializata in divorturi. Johan – 42 de ani, conferentiar universitar.
Fac marte din clasa de mijloc suedeza, sunt casatoriti de 10 ani, au impreuna doua fetite, apartament de locuit, case de vacanta, si cate o masina. S-au cunoscut de mult, si inca se iubesc, se trateaza cu respect si nu se cearta niciodata. Ei discuta. Orice. Obiectiv. Rational, cu multa consideratie reciproca.
Si totusi, pagina dupa pagina, prin introducerea altor cateva personaje, Ingmar Bergman expune intr-un fel nemaiintalnit de mine dinamica relatiilor dintre sexe, tema copiilor,a contraceptiei, a rolului de parinte , dar si de iubit, si cum poate sau nu poate o casnicie sa supravietuiasca. Stim cand incepe aceasta relatie , dar nu neaparat cum si cand apar fisurile, pe care de cele mai multe ori alegem sa le ignoram. Ce suntem dispusi sa facem si sa acceptam din iubire.
Redau o parte din interviul din deschiderea cartii, dintre Marianne si o doamna de la o revista pentru femei :
“ Doamna Palmer : Cum ai defini cuvantul fericire?
Marianne: Fericirea inseamna probabil sa fii multumit.Nu-mi lipsese nimic. In afara de venirea verii, bineinteles. Imi doresc sa fie mereu asa.Ca nimic sa nu se schimbe.
P: Ce ai de spus despre fidelitate?
………………………………….
…………………………………….
M : Ma intreb daca fidelitatea poate exista altfel decat ca un lucru de la sine inteles. Fidelitatea nu poate fi niciodata o constrangere sau o decizie ferma. Nu poti promite niciodata fidelitate. Ori exista, ori nu exista. Mie imi place sa-i fiu fidela lui Johan, de aceea sunt fidela. Fireste ca nu stiu cum o sa fie maine sau saptamana viitoare.”
…………………..
………………….
P: Ce ai de spus despre iubire?
……………………………..
M : Nimeni nu mi-a explicat ce este iubirea.Si nici macar nu sunt sigura ca este necesar sa stiu asta. Daca vrei sa ai o descriere amanuntita, poti sa te uiti in Biblie, acolo Pavel a descris iubirea. Singura problema e ca definitia ne aplatizeaza. Daca iubirea e ceea ce spune Pavel ca e, atunci e atat de rara, ca abia daca a trait-o vreun om. Dar cand e citit cu voce tare la nunti ai alte ocazii festive, acel pasaj e destul de eficient. Eu consider ca e suficient sa fii dragut cu cel cu care traiesti. Tandretea e si ea buna. Umorul si camaraderia si toleranta. Ambii moderate in ceea ce-l priveste pe celalalt. Dara putem livra acele ingrediente, atunci...Atunci iubirea nu e asa importanta.”
P : De ce esti asa indignata?
Marianne : In meseria mea intalnesc tot timpul oameni care s-au prabusit sub niste pretentii de neinteles de manifestare a sentimentelor. E barbar.”
"Scene dintr-o casnicie " - noua mea carte favorita !