Volumul reuneste texte despre film semnate de Alex. Leo Serban, publicate in ultimii 16 ani in diverse reviste culturale. Articolele au in comun pasiunea pentru arta cinematografica si o suma de conceptii personale privind locul si rolul vizualitatii in cultura actuala. Ele lanseaza o polemica – implicita sau nu – cu cei pentru care Filmul este o „fetita cu chibrituri” abandonata in afara canonului cultural. In acelasi timp, cartea aduce un omagiu maestrilor cinematografiei (Hitchcock, Bergman, Godard, Pasolini, Paradjanov, Greenaway, Haneke, Tarantino, Wong Kar-wai... ) si pune in discutie citeva fenomene cinematografice (Titanic, Stapinul inelelor... ) in lipsa carora Hollywoodul nu ar fi fost decit un cartier ca oricare altul al Los Angelesului.
Alex. Leo Șerban (n. 28 iunie 1959, București - d. 8 aprilie 2011, București) a fost un critic de film român, eseist, prozator, traducător și artist vizual, senior editor la revista Dilema veche. Alex. Leo Șerban a absolvit Facultatea de limbi și literaturi străine din cadrul Universității din București în 1983, a fost bursier al Ministerului Culturii franceze (1992), "International Visitor" în SUA (1996) și bursier GE/NEC (2003-2004). A predat un curs pentru masteranzi la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii.
Debutează în 1976 cu un poem în Chicago Review, SUA.
Alex. Leo Șerban, 2009 Începând cu 1982 este prezent (cu eseuri, poezie, proză, traduceri) în majoritatea publicațiilor culturale românești (Secolul 20, România literară, Luceafărul, Contrapunct, Litere, Arte & Idei, Lettre internationale, Idea etc.) și în câteva străine (Cahiers du cinema, Cover Magazine, Film Comment). Colaborează la Elle, Idei în dialog, Libertatea, Observator cultural, Suplimentul de cultură, Ziarul de duminică.
A fost singurul critic român invitat în emisiunea Double Je a lui Bernard Pivot (2004).[1]
Realizator și moderator al emisiunii Fotograme de pe TVR Cultural (2005-2006).
Conferențiar la Lincoln Center, la Universitățile Umea, Humboldt, Pittsburgh și la Teatrul Național din București.
A prezentat Retrospectiva Lucian Pintilie de la Londra (2004), curatoriat și prezentat Festivalul de film românesc Romanian Cinema: A Journey organizat de ICR Londra (2007) și retrospectiva Shining Through a Long, Dark Night de la Lincoln Center (2008).
A fost membru în boarduri (Centrul Soros Bucuresti, Consiliul Europei Strasbourg, Fundatia ProHelvetia, EuroArt etc.) și în juriile mai multor festivaluri de film (FIPRESCI: Londra, Lisabona, Salonic; TIFF, DaKINO, Alter/Native, Anonimul; președinte al juriului la Festivalul de film experimental de la Baia Mare etc.), iar în perioada 2007-2010 a fost consilierul de selecție al Festivalului Filmului European.
În ianuarie 2008 a fost ales – în urma unui sondaj pe site-ul www.cinemagia.ro – "Criticul de film preferat al cinefililor români".
A fost primul beneficiar al Marelui Premiu pentru Jurnalism cultural acordat de Fundația "Timpul" (2008).[1]
A fost lector universitar la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București (UNATC). În 2000 s-a autoexclus din Uniunea Cineaștilor din România (UCIN) și din Asociația Criticilor de Film Români.[2]
În 2009 a emigrat în Argentina.[3]
A murit la 8 aprilie 2011, suferind de o boală incurabilă.[4][5]
Aici, Alex. Leo Șerban apare nu doar ca un critic „cu fler” - așa cum s-a dovedit în intervențiile cu privire la filmul românesc -, nu doar ca un gânditor, ci ca un reflexiv, adică un gânditor care nu gândește doar asupra lucrului, ci asupra manierei însăși de a gândi. Un compendiu care alternează cronicile accesibile cu eseurile de mare finețe, alcătuit ca un muzeu din care să nu lipsească niciun favorit personal. M-am întrebat dacă spiritul eclectic al cărții rimează cu rigurozitatea-i; în final, înclin să cred că da: acribia va fi oricând solidară cu fervoarea acaparantă. Așa că nu mă pot abține acum ca, de câte ori văd un film (bun) post-2011, să mă gândesc: ce mișto ar fi fost să îl vadă și Leo. 4,5/6
O carte pe care dupa ce o citesti, fara sa vrei, iti schmbi perceptia asupra celor sapte arte si intersectia lor. M-am lasat dus in filmul lui Leo Serban si pot spune ca e unul al naibii de complex, dar delicios de decriptat. Lectura placuta!