Sinistra doamnă

by Fahri Balliu

„În întunecata galerie a soţiilor de tirani, Peninsula noastră Balcanică are două modele: Elena Ceauşescu, în România, şi Nexhmije Hoxha, în Albania. Prima a devenit un model de ignoranţă şi îngustime la minte, obsedată de ideea de a primi titluri ştiinţifice – iar cu cât avea mai multe, cu atât se acoperea mai tare de ridicol. Cea de a doua s-a remarcat printr-o înclinaţie spre trivialitate şi printr-o cruzime fără egal, ceea ce i-a făcut pe albanezi să o poreclească «Pantera neagră».“ (Ismail KADARE)

„Atmosfera de la curtea «sultanului» Enver Hoxha a fost impregnată de minciună, delir encomiastic, sadism şi vendete tribale. Membră a CC, controlând accesul la dictator, influenţându-i deciziile, Nexhmije a fost principala sa complice. Ceea ce nu se spunea în plenare ori în şedinţele de Birou Politic se şoptea seara acasă, la masă ori în timpul plimbărilor prin parcul rezidenţial păzit de Sigurimi. Prezenta monografie reprezintă o investigaţie deopotrivă captivantă şi terifiantă a unui univers politic lugubru, bântuit de uri, vendete şi invidii viscerale. Nu e lumea intrigilor florentine, ci aceea a patimilor de clan deghizate în verbiaj dialectic.“ (Vladimir TISMĂNEANU)

Genres: Nonfiction, History

240 pages, Paperback

First published January 1, 2005

Reviews

[Horia Bura · Rating 3 out of 5]

A good historical and biographical study about arguably the most sinister - as the title says - wife of a European communist dictator, namely Nexhmije Hoxha.

Although objectivity is utterly lacking in this book, the study is a welcome opportunity for the non-Albanian reader to find out interesting facts about the almost half-of-century communist rule over the most isolated and poor European communist country, in a long history of crimes and top-level power games.

[Iulia Vucmanovici · Rating 1 out of 5]

O carte care nu m-a convins. Dacă așa stau lucrurile, în Balcani, acolo unde dictatorii, atunci când apar, își asociază la domnie tot felul de megere și de vrăjitoare sabatice, este pentru că societatea întreagă, cu involuția ei lașă, îi ajută în acest sens. Cartea este un rechizitoriu similar celui pe care i-l face, lui Ceaușescu, propriul avocat, la procesul de la Târgoviște. Este mai degrabă o răbufnire, decât un document. Se presupune că, pe calea filelor ei, ar fi înfierate activitățile triviale ale soției dictatorului, dar demascarea acestora se face tot pe bază de bârfe și invective, dintre cele mai nedemne ("femelă"). Practic, cartea e un document mai josnic decât personajul denunțat, în sine.
Se insinuează că animozitatea față de Tito ar fi fost de fațadă. Tito intră la categoria "sârbi", popor cu care Albania trebuie musai să întrețină raporturi antagonice. Hoxja ar fi sacrificat Kosovo pe altarul fraternității lui ascunse cu sârbii lui Tito, atitudine de care soția lui ar fi fost chiar mai vinovată decât soțul dictator - nu am mai avut răbdare să deslușesc fundamentul sulfuros al acestei aberații, legat de locul nașterii ei, din Macedonia de Nord. De studiat dacă, într-adevăr, Kosovo a rămas în mod programatic în afara granițelor albaneze, prin politicile lui Hoxja, sau a fost doar un accident pe care -cel puțin de la un punct încolo- provincia a căutat să și-l conserve, spre binele ei, pentru a nu încăpea în tentaculele delirantei ideologii enveriste.
Dezgustul provocat de această maculatură, publicată de Humanitas (fără lectură prealabilă și/sau discernământ cultural), culminează cu triumful autorului față de răul care s-a abătut asupra fostei Iugoslavii, în anii '90. Autorul nu se sfiește să își manifeste satisfacția pentru războiul interetnic. Nu ne spune ce simte față de purificarea etnică din 1998-1999, întreprinsă de sârbi față de kosovari, cartea putându-se referi și la acest aspect, urmare a apariției sale în 2005, după independența Kosovo. Nu m-ar mira să îl anime aceeași frustrare macabră și față de suferința confraților, care, aflu acum, nu își doresc un drum comun cu Albania, mult prea nostalgică după comunism.
Am reținut prefața corectă și echilibrată, semnată de Vladimir Tismăneanu, ca și sintagma de "sultanism totalitar", propusă de autorul prefeței, în legătură cu esența regimului leninist albanez, prin inspirație de la politologii Juan Linz și Alfred Stepan.
În rest, cazul soțiilor de dictatori este cel, clasic, al tentațiilor puterii absolute. Probabil că doar antropologic se poate explica modul în care, cu cât mai involuate sunt ființele, cu atât mai grotești devin expresiile parvenitismului social, politic, ideologic sau cultural al acestora.

[Sam · Rating 3 out of 5]

I found this in a bookshop in Tirana, Albania. It is the first book I have seen about the wife of Enver Hoxha, leader of Albania 1944-1985.

I was hoping for a balanced, factual look at Nexhmije's life. Instead, the book is more of a refutation of her memoirs. Not having read her memoirs, it left me a bit confused at times.

Much of the book is consumed with anti-communist, anti-Serbian, and pro- Greater Albania rhetoric. In style, format, and typeset, this book published by <<55>> Publishing House reminds me of the pro-communist literature of the <<8 Nëntori >> Publishing House of Tirana during the 1970's and 1980's.

Hopefully there will be a book published in future that is a factual and balanced biography of this powerful woman. In the meantime, there is this book to try to glean fragments from; a book that is truly only of interest to those who have an intense interest in Albanian politics.

[Eva Charvátová · Rating 3 out of 5]

Po knížce jsem sáhla proto, že se jedná o jednu z mála knih s českým překladem, pojednávající o období komunismu v albánském prostředí. Jak už napovídá název, kniha rozebírá život a zločiny Nedžmije Hodžové ale celkem detailně se věnuje i obrazu jejího manžela. Bohužel jak zde již padlo, jedná se především o odezvu na Nedžmijiny memoáry, které přečtené nemám ani o tomto období tolik nevím, takže můžu ztěží posoudit, na kolik je kniha věrohodná, nicméně Nedžmije je v zde převážně vykreslena v negativním světle. Takže pokud očekáváte neutrální a nezaujatou biografii, ve které autor pouze konstatuje fakta a nesoudí, tak doporučuji přečíst si něco jiného. V knize padá také velká spousta jmen, v nichž jsem měla po většinu času problém se zorientovat, na druhé straně vzhledem k výběru (knih na dané téma v ČJ) jde určitě o cenný vhled do této temné doby. Hodně zajímavého jsem se zde také dozvěděla i o Hodžově nástupci Ramizi Aliovi.