What do you think?
Rate this book
Iubim #1-3
Iubim
812 pages, Paperback
First published January 1, 1970
6 people are currently reading
65 people want to read
About the author
Octav Dessila
17 books3 followersOctav Dessila (1895 - 1976) a fost ofițer de carieră, ofițer de cavalerie, din promoția 1915 a școlii militare Dealul, supranumit eroul de la Oituz, deoarece în seara de 29 iulie 1917, împreună cu Marcel M. Olteanu, un alt ofițer de cavalerie, au oprit înaintarea nemților în poarta Oituzului.
După primul război mondial a deținut funcții importante. A fost atașat militar la Legația Română din Viena și șef de cabinet la Președinția Consiliului de Miniștri.
Octav Dessila a debutat in literatură în anul 1927 cu romanul Dragomir Valahul. În 1935 a obținut Premiul Societății Scriitorilor Români, iar în 1936 Premiul Al. Brătescu-Voinești al Academiei Române.
La Teatrul Național din Iași i s-a jucat piesa "Un om care dă palme vieții", dramatizare a romanului "Neastâmpăr", publicată cu titul "Nu poți înfrânge viața".
(Sursa: Ro Wikipedia)
După primul război mondial a deținut funcții importante. A fost atașat militar la Legația Română din Viena și șef de cabinet la Președinția Consiliului de Miniștri.
Octav Dessila a debutat in literatură în anul 1927 cu romanul Dragomir Valahul. În 1935 a obținut Premiul Societății Scriitorilor Români, iar în 1936 Premiul Al. Brătescu-Voinești al Academiei Române.
La Teatrul Național din Iași i s-a jucat piesa "Un om care dă palme vieții", dramatizare a romanului "Neastâmpăr", publicată cu titul "Nu poți înfrânge viața".
(Sursa: Ro Wikipedia)
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
January 30, 2019
Dacă nu ați vizitat niciodată Iașul și nu-i cunoașteți istoria, această carte vă va îndruma cu răbdare pe drumurile cele mai vechi ale „Ieșului”. Avem de-a face cu o carte în care descrierile lungi și complexe ale mediului înconjurător sunt prezente pe fiecare pagină și întregesc tabloul poveștii de dragoste dintre marele scriitor Neculai Brateș și... muza lui, Dana.
Un început de viață, un sfârșit de viață... și apoi uităm totul, poate mult prea repede. O înșiruire de acțiuni care te ține cu sfletul la gură și-ți răpește atenția pe parcursul celor trei romane.
Un început de viață, un sfârșit de viață... și apoi uităm totul, poate mult prea repede. O înșiruire de acțiuni care te ține cu sfletul la gură și-ți răpește atenția pe parcursul celor trei romane.
July 30, 2021
— Ţi-ai revăzut taşca, Dana?
Ai pus toate cele în ea?
Era întrebarea de fiecare dimineaţă a zilelor de şcoală, cu care Roxana încheia pregătirile ameţite de somn ale Danei.
— Iarăşi taşcă, Mica? Când ai să te hotărăşti pentru servietă? Taşcă au numai poştaşii.
— Şi servietă – numai perceptorii. Eu cu taşca m-am dus la şcoală şi ţin ca şi tu să te duci tot cu taşca…
— Da, da' matale ai uitat ceva, Mica. Sunt ani de atunci. Pe vremea taşcăi matale se spunea şi colţuni şi prostire, şi astăzi, slavă Domnului! nici mata nu mai spui la ciorapi colţuni şi la cearşaf prostire!
— Mă împotrivesc şi eu pe cât pot.
— Limba unui popor evoluează, Mica. Şi a noastră, mai mult ca oricare, are nevoie de pieptănat, declară cu ifos de catedră, înghesuind în taşca Micăi, fără de milă, nişte caiete.
— Numai că o pieptănaţi cu evoluează, servietă, mersi şi bonjur!
— Uf, Mica! oftă Dana cu dezmierd, a prefăcută disperare. Toate zilele mele de şcoală încep cu ora de filologie a doamnei profesoare Roxana Boian. Invariabilul plictiseşte, Mica. Vezi, de aceea te sărut eu numai sâmbăta dimineaţa şi pe papa numai joia. Aşa, cel puţin, în una din zilele săptămânii îşi poate da seama de trei. Fiindcă numai din trei zile se compune săptămâna lui papa. Joia, când îl sărut şi când, în fine, poate socoti şi el că înainte de ea a fost miercuri şi după ea vine vineri. Nu e aşa, Mica?
În ochii Danei, cucoana Roxana descoperi arcuindu-se un şir nesfârşit de semne de întrebare. Şi, deşi tăcute erau întrebările din ochii Danei, glasul lor răsuna undeva. Pentru că fiece mişcare a Danei vorbea. Vorbea cu tremurul buzelor Dana, cu clipătul genelor, cu răsuflul adânc al pieptului, cu bătăile nervoase ale picioarelor şi cu tot ce era supus vieţii ei.
Ai pus toate cele în ea?
Era întrebarea de fiecare dimineaţă a zilelor de şcoală, cu care Roxana încheia pregătirile ameţite de somn ale Danei.
— Iarăşi taşcă, Mica? Când ai să te hotărăşti pentru servietă? Taşcă au numai poştaşii.
— Şi servietă – numai perceptorii. Eu cu taşca m-am dus la şcoală şi ţin ca şi tu să te duci tot cu taşca…
— Da, da' matale ai uitat ceva, Mica. Sunt ani de atunci. Pe vremea taşcăi matale se spunea şi colţuni şi prostire, şi astăzi, slavă Domnului! nici mata nu mai spui la ciorapi colţuni şi la cearşaf prostire!
— Mă împotrivesc şi eu pe cât pot.
— Limba unui popor evoluează, Mica. Şi a noastră, mai mult ca oricare, are nevoie de pieptănat, declară cu ifos de catedră, înghesuind în taşca Micăi, fără de milă, nişte caiete.
— Numai că o pieptănaţi cu evoluează, servietă, mersi şi bonjur!
— Uf, Mica! oftă Dana cu dezmierd, a prefăcută disperare. Toate zilele mele de şcoală încep cu ora de filologie a doamnei profesoare Roxana Boian. Invariabilul plictiseşte, Mica. Vezi, de aceea te sărut eu numai sâmbăta dimineaţa şi pe papa numai joia. Aşa, cel puţin, în una din zilele săptămânii îşi poate da seama de trei. Fiindcă numai din trei zile se compune săptămâna lui papa. Joia, când îl sărut şi când, în fine, poate socoti şi el că înainte de ea a fost miercuri şi după ea vine vineri. Nu e aşa, Mica?
În ochii Danei, cucoana Roxana descoperi arcuindu-se un şir nesfârşit de semne de întrebare. Şi, deşi tăcute erau întrebările din ochii Danei, glasul lor răsuna undeva. Pentru că fiece mişcare a Danei vorbea. Vorbea cu tremurul buzelor Dana, cu clipătul genelor, cu răsuflul adânc al pieptului, cu bătăile nervoase ale picioarelor şi cu tot ce era supus vieţii ei.
May 8, 2017
Povești frumoase. Stil comercial. Scrisă destul de prost.
February 24, 2017
Awesome :)
Displaying 1 - 4 of 4 reviews