What do you think?
Hoțul din Curtea Miracolelor
ADRIAN MAJURU (n. 19 decembrie 1968, București), istoric și antropolog, a scris numeroase studii și cărți, printre care Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență (2003), Bucureștiul subteran. Cerșetorie, delincvență, vagabondaj (2005), Copilăria la români (2006). A debutat în ficțiune cu volumul de povestiri Șapte variațiuni pentru flautul fermecat (2010). Este directorul Muzeului Municipiului București.
Hoțul din Curtea Miracolelor are la bază o biografie reală, ficționalizată în linia teoriilor și viziunilor de antropolog ale autorului, referitoare la periferie și la destinul celui născut la marginea urbei.
„Scris cu pasiune, romanul aduce un stil fermecător și o construcție inteligentă.” DOINA RUȘTI
„Adrian Majuru e un autor foarte special care construiește un mod convingător de a citi istoria și orașul.” CĂTĂLIN D. CONSTANTIN
Hoțul din Curtea Miracolelor are la bază o biografie reală, ficționalizată în linia teoriilor și viziunilor de antropolog ale autorului, referitoare la periferie și la destinul celui născut la marginea urbei.
„Scris cu pasiune, romanul aduce un stil fermecător și o construcție inteligentă.” DOINA RUȘTI
„Adrian Majuru e un autor foarte special care construiește un mod convingător de a citi istoria și orașul.” CĂTĂLIN D. CONSTANTIN
- GenresRomanian Literature
192 pages, Paperback
Published April 1, 2023
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 11 of 11 reviews
September 28, 2023
Prima oară când îl citesc pe Adrian Majuru. Poate nu trebuia să încep cu o carte de ficțiune, însă, de fapt, nici nu contează. Mi-a plăcut, mă tot gândeam pe parcursul lecturii la cum autorul ar fi simțit nevoia să iasă din limitele rigide ale antropologiei și să ofere o voce clară unor oameni, ale căror cazuri le-a studiat atent. Să descoperi astfel de perspective, mai ales ale unora care nu prea reușesc să-și spună ei povestea și să-i facă pe alții să îi asculte cu adevărat, mi se pare folositor și emoționant. Și mi-a plăcut și faptul că aventura lui Tata Moșu nu pare a fi atât de verosimilă, m-am bucurat și mai mult de tot ce se întâmpla
July 27, 2025
28 iulie 2025
Adrian Majuru-"Hoțul din Curtea Miracolelor"
Editura Litera
Aseară am terminat o carte pe care de mult timp mi-am dorit să o citesc și care mi-a plăcut prin faptul că a scotocit, așa cum a făcut și istoricul și scriitorul Adrian Majuru, prin periferiile unui București interbelic, plin de personaje diverse.
Cartea are la bază un personaj real, care a existat la marginea Bucureștiului , la periferie, Ion Șerbănescu , zis Tata Moșu, zugrav de meserie și hoț , cu școală pentru acea vreme. Terminase Liceul Lazăr.
Povestea lui începe la marginea Bucureștiului , într-o familie disfuncțională care alege despărțirea și astfel, băiatul rămas în grija mamei sale și a bunicilor materni își începe periplul prin cartierele rău famate ale orașului.
" Furam ca să trăiesc, furam de mizerie, pentru că nu aveam ce să mănânc, eu și ai mei.Și apoi, nu poți să furi așa, la întâmplare. Dar eu nu iau pâinea de la gura cuiva, cum fac atâția hoți, pe care-i tolerează și-i preamărește societatea. Eu nu fur decât din furtul altora."
Mi-a plăcut mult descrierea cartierului mărginaș Curtea Miracolelor, în care și-a început cariera de hoț Tata Moșu,o mahala sărăcăcioasă în care se retrăgeau respinșii societății bucureștene. O lume tristă, dar unică în felul ei.
Latura umană este mult scoasă în evidență, chiar la cei de la periferia societății, cum de altfel acest hoț o are din plin.
Intră prin efracție într-o casă nelocuită, a unui aristocrat al vremii și locuiește singur o perioadă, încercând să își depășească limitele cu privire la educația primită.
Ajută o violoncelistă să își recupereze instrumentul distrus de o șleahtă de derbedei, împreună cu o familie de evrei excluși din societate. Se împrietenește cu acești oameni abandonați de o politică criminală și este descoperit de fratele proprietarului casei, care îi acceptă în continuare jocul de a se da drept cine nu este, în numele unor fapte bune.
" Eu sunt Leon Romano. Desigur, nu fac parte din lumea ta. Dar sunt foarte dornic să o cunosc. O lume cu mult mai vie decât a mea. Știu că acest fel de a fi viu înseamnă și lipsuri, și suferință. În fond viața se hrănește cu ele mai des decât cu preaplinul și confortul care aduc plictiseală și ramolire deplină, apoi anarhie și moarte."
Cartea este într-un fel o cercetare antropologică referitoare la soarta celor născuți la marginea orașelor, la cât influențează mediul educația și formarea unui individ și la cât de importantă este într-un final umanitatea fiecăruia, rege sau cerșetor.
O lume subterană, fragilă, cu un echilibru precar și cu o graniță extrem de subțire cu lumea așa zis educată.
Recomand cartea. E o părticică din istoria unui oraș supranumit într-o vreme "Micul Paris".
Adrian Majuru-"Hoțul din Curtea Miracolelor"
Editura Litera
Aseară am terminat o carte pe care de mult timp mi-am dorit să o citesc și care mi-a plăcut prin faptul că a scotocit, așa cum a făcut și istoricul și scriitorul Adrian Majuru, prin periferiile unui București interbelic, plin de personaje diverse.
Cartea are la bază un personaj real, care a existat la marginea Bucureștiului , la periferie, Ion Șerbănescu , zis Tata Moșu, zugrav de meserie și hoț , cu școală pentru acea vreme. Terminase Liceul Lazăr.
Povestea lui începe la marginea Bucureștiului , într-o familie disfuncțională care alege despărțirea și astfel, băiatul rămas în grija mamei sale și a bunicilor materni își începe periplul prin cartierele rău famate ale orașului.
" Furam ca să trăiesc, furam de mizerie, pentru că nu aveam ce să mănânc, eu și ai mei.Și apoi, nu poți să furi așa, la întâmplare. Dar eu nu iau pâinea de la gura cuiva, cum fac atâția hoți, pe care-i tolerează și-i preamărește societatea. Eu nu fur decât din furtul altora."
Mi-a plăcut mult descrierea cartierului mărginaș Curtea Miracolelor, în care și-a început cariera de hoț Tata Moșu,o mahala sărăcăcioasă în care se retrăgeau respinșii societății bucureștene. O lume tristă, dar unică în felul ei.
Latura umană este mult scoasă în evidență, chiar la cei de la periferia societății, cum de altfel acest hoț o are din plin.
Intră prin efracție într-o casă nelocuită, a unui aristocrat al vremii și locuiește singur o perioadă, încercând să își depășească limitele cu privire la educația primită.
Ajută o violoncelistă să își recupereze instrumentul distrus de o șleahtă de derbedei, împreună cu o familie de evrei excluși din societate. Se împrietenește cu acești oameni abandonați de o politică criminală și este descoperit de fratele proprietarului casei, care îi acceptă în continuare jocul de a se da drept cine nu este, în numele unor fapte bune.
" Eu sunt Leon Romano. Desigur, nu fac parte din lumea ta. Dar sunt foarte dornic să o cunosc. O lume cu mult mai vie decât a mea. Știu că acest fel de a fi viu înseamnă și lipsuri, și suferință. În fond viața se hrănește cu ele mai des decât cu preaplinul și confortul care aduc plictiseală și ramolire deplină, apoi anarhie și moarte."
Cartea este într-un fel o cercetare antropologică referitoare la soarta celor născuți la marginea orașelor, la cât influențează mediul educația și formarea unui individ și la cât de importantă este într-un final umanitatea fiecăruia, rege sau cerșetor.
O lume subterană, fragilă, cu un echilibru precar și cu o graniță extrem de subțire cu lumea așa zis educată.
Recomand cartea. E o părticică din istoria unui oraș supranumit într-o vreme "Micul Paris".
November 2, 2024
M-a surprins plăcut acest roman. O radiografie subtilă a unei perioade dificile, spusă din perspectiva celor cărora nu li se dă cuvântul, cei aflați la marginea societății. Frumos!
February 9, 2024
Foarte imersiva povestea, cel putin pentru copilul din mine. Vorbind din perspectiva criticului, imi permit sa ma aplec asupra detaliilor superficiale de genul limbajul si judecata limpede si complexa a lui Tata Mosu, pentru genul de viata pe care o duce. De asemenea, sunt foarte multe intamplari putin probabile, care totusi il fac pe Tat Mosu sa para supranatural, probabil i se trage de la Curtea Miracolelor.
July 4, 2023
best historially inspired book i have written in a looong time
September 21, 2023
După nenumărate cărți „serioase”, Adrian Majuru, reputat istoric, antropolog, scriitor și un excelent povestitor, își încearcă mâna la un roman, într-o epocă pe care o știe bine și cu un personaj fascinant, băiatul rău da'bun, poreclit Tata Moșu, zugrav și hoț de meserie, așa cum se prezintă singur, pe care l-a descoperit în lucrarea medicului Ion Stănescu, despre lumea insalubră de la periferia Bucureștiului interbelic. Deși provine dintr-o mahala, Tata Moșu a făcut liceul Lazăr și, dacă e să dăm crezare felului în care îl prezintă autorul, acest hoț de buzunare are o exprimare aleasă, poate trece drept un domn elegant care ia parte la dineuri și alte evenimente ale protipendadei bucureștene.
Îndemn cititorul să aibă răbdare cu prima parte, când Tata Moșu îi povestește viața de borfaș medicului Stănescu, care era genuin interesat să înțeleagă tipologia acestuia, felul în care mediul de viață l-a determinat să ajungă un escroc.
A doua parte a cărții e romanul propriu-zis, o ficțiune decentă cu povești dramatice, de dragoste și de război, salvări spectaculoase de la deportare a unor evrei, despărțiri, arestări, evadări, regăsiri, un furt de identitate pentru o cauză nobilă, pe fundalul istoric al dispariției lumii boeme a aristocraților și zorii construirii epocii noi a comunismului.
O carte pe care nu o lași din mână, tot dai pagina ca să vezi deznodământul. Oare soarta lui Tata Moșu se va schimba? Va reuși să-și depășească condiția umilă?
A existat și o încercare de film cu acest personaj, care ar trebui reluată la un moment dat, subiectul constituie o filieră neexploatată la noi, care cred că s-ar bucura de succes.
„Există probabil undeva un prag pe care-l trecem numai în mintea noastră și ne dorim atât de mult lumea la care visăm. Toate celelalte însă, rămân cu un pas în urmă.”
„Cerșetorilor nu le era îngăduit să întindă mâna de două ori, căci asta însemna hoție. După ce-și primea pomana, milogul trebuia să plece din fața bisericii, să lase locul altuia. Nu avea voie să-și scociorească rănile, căci asta este înșelăciune. În sfârșit, cei care se luau la ceartă în fața bisericilor, erau șterși de pe lista adevăraților cerșetori, ținută la zi de staroste pentru cutia milei de la Mitropolie. Trăiau și din mila domnească: vistieria le plătea un ban pe zi și o dată pe an le dădea îmbrăcăminte și încălțăminte. Existau legi ale cartierului pentru orice, inclusiv pentru bunurile calicului decedat, cocioaba, zdrențele rămase de la el. Și vai de acel membru al breseli, care s-ar fi încumetat să fure de la un coleg: era bătut cu vergile în fața întregii comunități și alungat pentru totdeauna.”
„Fiecare pierdem câte ceva, a continuat Leon, lumea mea pierde empatia, sinceritatea, lumina din priviri. Totul se întunecă din dorința câștigului, cât mai facil cu putință, totul devine tranzacție. Prieteniile, banala captare a bunăvoinței, capătă un rost mercantil, nemaivorbind de alegerea partenerului de viață. În lumea voastră, rămâne speranța unei lumini care, deși v-a lăsat sentimentul apropierii, vine de la distanțe nebănuit de mari și o urmăriți întreaga viață. Chiar dacă pentru unii se întâmplă să ajungă mai aproape de căldura ei, tocmai atunci ea pare că se îndepărtează tot mai mult. Echilibrul se frânge undeva la primii pași făcuți, deși nu sunt ai noștri neapărat.”
„În opinia mea, la scară istorică, diurnul este o imagine deformată a nocturnului. La lumina zilei, întâmplările sunt așa cum dorim să le vedem, să le simțim, să le-nțelegem. Nocturnul refuză un asemenea compromis pentru liniștea mulțimilor. El se află în preajma noastră din zorii istoriei, iar oamenii l-au ocolit, alungându-l în superstiție, l-au circumscris tabuurilor, interdicțiilor, construindu-i o imagine de mundus inversus. Numai că această lume aparent inversată este tocmai aceea care hrănește pe negândite valorile care se manifestă diurn. Nocturnul respiră cu fiecare dintre noi. Frontiera dintre diurn și nocturn este fragilă și flexibilă. Oscilăm adesea de o parte și de alta a barierei, fără curajul unei alegeri.”
Îndemn cititorul să aibă răbdare cu prima parte, când Tata Moșu îi povestește viața de borfaș medicului Stănescu, care era genuin interesat să înțeleagă tipologia acestuia, felul în care mediul de viață l-a determinat să ajungă un escroc.
A doua parte a cărții e romanul propriu-zis, o ficțiune decentă cu povești dramatice, de dragoste și de război, salvări spectaculoase de la deportare a unor evrei, despărțiri, arestări, evadări, regăsiri, un furt de identitate pentru o cauză nobilă, pe fundalul istoric al dispariției lumii boeme a aristocraților și zorii construirii epocii noi a comunismului.
O carte pe care nu o lași din mână, tot dai pagina ca să vezi deznodământul. Oare soarta lui Tata Moșu se va schimba? Va reuși să-și depășească condiția umilă?
A existat și o încercare de film cu acest personaj, care ar trebui reluată la un moment dat, subiectul constituie o filieră neexploatată la noi, care cred că s-ar bucura de succes.
„Există probabil undeva un prag pe care-l trecem numai în mintea noastră și ne dorim atât de mult lumea la care visăm. Toate celelalte însă, rămân cu un pas în urmă.”
„Cerșetorilor nu le era îngăduit să întindă mâna de două ori, căci asta însemna hoție. După ce-și primea pomana, milogul trebuia să plece din fața bisericii, să lase locul altuia. Nu avea voie să-și scociorească rănile, căci asta este înșelăciune. În sfârșit, cei care se luau la ceartă în fața bisericilor, erau șterși de pe lista adevăraților cerșetori, ținută la zi de staroste pentru cutia milei de la Mitropolie. Trăiau și din mila domnească: vistieria le plătea un ban pe zi și o dată pe an le dădea îmbrăcăminte și încălțăminte. Existau legi ale cartierului pentru orice, inclusiv pentru bunurile calicului decedat, cocioaba, zdrențele rămase de la el. Și vai de acel membru al breseli, care s-ar fi încumetat să fure de la un coleg: era bătut cu vergile în fața întregii comunități și alungat pentru totdeauna.”
„Fiecare pierdem câte ceva, a continuat Leon, lumea mea pierde empatia, sinceritatea, lumina din priviri. Totul se întunecă din dorința câștigului, cât mai facil cu putință, totul devine tranzacție. Prieteniile, banala captare a bunăvoinței, capătă un rost mercantil, nemaivorbind de alegerea partenerului de viață. În lumea voastră, rămâne speranța unei lumini care, deși v-a lăsat sentimentul apropierii, vine de la distanțe nebănuit de mari și o urmăriți întreaga viață. Chiar dacă pentru unii se întâmplă să ajungă mai aproape de căldura ei, tocmai atunci ea pare că se îndepărtează tot mai mult. Echilibrul se frânge undeva la primii pași făcuți, deși nu sunt ai noștri neapărat.”
„În opinia mea, la scară istorică, diurnul este o imagine deformată a nocturnului. La lumina zilei, întâmplările sunt așa cum dorim să le vedem, să le simțim, să le-nțelegem. Nocturnul refuză un asemenea compromis pentru liniștea mulțimilor. El se află în preajma noastră din zorii istoriei, iar oamenii l-au ocolit, alungându-l în superstiție, l-au circumscris tabuurilor, interdicțiilor, construindu-i o imagine de mundus inversus. Numai că această lume aparent inversată este tocmai aceea care hrănește pe negândite valorile care se manifestă diurn. Nocturnul respiră cu fiecare dintre noi. Frontiera dintre diurn și nocturn este fragilă și flexibilă. Oscilăm adesea de o parte și de alta a barierei, fără curajul unei alegeri.”
August 10, 2023
Adrian Majuru e un bun istoric, dar e un slab povestitor. Prima jumătate a cărții este un interviu între un psihiatru și Tata Moșu, hoț.
Tata Moșu își spune povestea într-un stil foarte cult, ceea ce mai pot accepta, dar ajunge la un moment dat să povestească și despre legile legate de cerșetorie de pe vremea domnitorilor ălora vechi (suntem în 1928, totuși), ceea ce mi se pare un pic incredibil. În fine, copilărie grea, sărăcie multă, posibilitate de școală puțină - Tata Moșu se vede împins de societate să ia calea hoției, iar când încearcă să-și refacă viața pe cărări cinstite se trezești iar împins de soartă înapoi în hazna, când ucide un om în legitimă apărare, dar e închis din cauza antecedentelor.
Ce se întâmplă apoi e însă mai puțin credibil. După o evadare, Tata Moșu își reclădește viața furând identitatea unui avocat, fratele avocatului îl iartă și cei doi se împrietenesc la cataramă (și pentru că avocatul a vrut mereu să scape de așteptările care-l apăsau și să intre în rândurile societății mai sărace, fiind deci o oglindă a lui Tata Moșu), dar până la urmă îl dă pe mâna legii pentru furt de identitate atunci când avocatul moare în Elveția, iar Tata Moșu e salvat de foștii colegi de bandă și trecut în rândurile comuniștilor, de unde îl salvează pe fratele avocatului de la lagărele de muncă forțată. Iar romanul, normal, se încheie Hollywoodian cu o evadare de comuniști în ultima clipă și cu Tata Moșu reflectând asupra faptului că lumea se va duce naibii sub comuniști.
Stilul în prima jumătate e atât de sec încât Tata Moșu pare să-și dea licența în istorie și susține proba orală în fața comisiei - iar versiunea audio a cărții, narată de Ștefan Apostol care pare mai degrabă pregătit să citească indicațiile rutiere într-un GPS, reușește să o sece și mai puternic de orice viață și să-i scoată în evidență părțile slabe.
Eh, ce-am avut și ce-am pierdut.
Tata Moșu își spune povestea într-un stil foarte cult, ceea ce mai pot accepta, dar ajunge la un moment dat să povestească și despre legile legate de cerșetorie de pe vremea domnitorilor ălora vechi (suntem în 1928, totuși), ceea ce mi se pare un pic incredibil. În fine, copilărie grea, sărăcie multă, posibilitate de școală puțină - Tata Moșu se vede împins de societate să ia calea hoției, iar când încearcă să-și refacă viața pe cărări cinstite se trezești iar împins de soartă înapoi în hazna, când ucide un om în legitimă apărare, dar e închis din cauza antecedentelor.
Ce se întâmplă apoi e însă mai puțin credibil. După o evadare, Tata Moșu își reclădește viața furând identitatea unui avocat, fratele avocatului îl iartă și cei doi se împrietenesc la cataramă (și pentru că avocatul a vrut mereu să scape de așteptările care-l apăsau și să intre în rândurile societății mai sărace, fiind deci o oglindă a lui Tata Moșu), dar până la urmă îl dă pe mâna legii pentru furt de identitate atunci când avocatul moare în Elveția, iar Tata Moșu e salvat de foștii colegi de bandă și trecut în rândurile comuniștilor, de unde îl salvează pe fratele avocatului de la lagărele de muncă forțată. Iar romanul, normal, se încheie Hollywoodian cu o evadare de comuniști în ultima clipă și cu Tata Moșu reflectând asupra faptului că lumea se va duce naibii sub comuniști.
Stilul în prima jumătate e atât de sec încât Tata Moșu pare să-și dea licența în istorie și susține proba orală în fața comisiei - iar versiunea audio a cărții, narată de Ștefan Apostol care pare mai degrabă pregătit să citească indicațiile rutiere într-un GPS, reușește să o sece și mai puternic de orice viață și să-i scoată în evidență părțile slabe.
Eh, ce-am avut și ce-am pierdut.
April 18, 2025
Chiar nu știu de ce m-am oprit la patru stele, de obicei nu sunt așa generos, iar experiențele mele vechi cu dl. Majuru n-au fost chiar nemaipomenite.
Și totuși, subiectul este tentant, abordarea empatică, există un anumit gen de naivitate în sensul cel bun, cartea se citește ușor, plus că oferă și ceva informații, chiar dacă mai puține decât m-aș fi așteptat.
Iată pasajul ce mi s-a părut cel mai interesant, referitor la normele impuse cerșetorilor de către Mitropolie: "Cerșetorilor nu le era îngăduit să întindă mâna de două ori, căci asta însemna hoție. După ce-și primea pomana, milogul trebuia să plece din fața bisericii, să lase locul altcuiva. Nu avea voie să-și scociorască rănile, căci aceasta este înșeăciune; în sfârșit, cei care se luau la ceartă în fața bisericilor erau șterși de pe lista adevăraților cerșetori, ținută la zi de staroste, pentru cutia milei de la Mitropolie".
Și totuși, subiectul este tentant, abordarea empatică, există un anumit gen de naivitate în sensul cel bun, cartea se citește ușor, plus că oferă și ceva informații, chiar dacă mai puține decât m-aș fi așteptat.
Iată pasajul ce mi s-a părut cel mai interesant, referitor la normele impuse cerșetorilor de către Mitropolie: "Cerșetorilor nu le era îngăduit să întindă mâna de două ori, căci asta însemna hoție. După ce-și primea pomana, milogul trebuia să plece din fața bisericii, să lase locul altcuiva. Nu avea voie să-și scociorască rănile, căci aceasta este înșeăciune; în sfârșit, cei care se luau la ceartă în fața bisericilor erau șterși de pe lista adevăraților cerșetori, ținută la zi de staroste, pentru cutia milei de la Mitropolie".
July 2, 2026
O carte scrisă bine, printre puținele care relatează istoria celor mai puțin norocoși din perioada interbelică, mai ales sub o formă ingenioasă de semi-ficțiune. Din păcate anticomunismul de la final a venit brusc, încercând să concluzioneze toată povestea printr-o gimnastică mentală care făcea fix apologia celor față de care Tata Moșu nu simțea resentiment atunci când îi tâlhărea (povestit explicit de către personaj pe parcursul cărții) - doar ca să vedem cum dintr-o dată se poziționează de partea lor, în mod complet nenatural.
This entire review has been hidden because of spoilers.
July 17, 2023
Excelent roman!
O cronica, in curand.
O cronica, in curand.
Displaying 1 - 11 of 11 reviews