What do you think?
Rate this book
Hoinar prin America Latină. 6 luni, 12 țări, 40.141 de kilometri
12 țări. 40 141 de kilometri. Silviu Reuț a pornit, de unul singur, într-o călătorie prin America Latină – un continent deopotrivă fascinant și periculos. Vreme de 6 luni, a străbătut Mexicul, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Costa Rica, Panama, Columbia, Chile, Argentina, Bolivia, Peru și Ecuador. Și-a asumat riscuri, a înfruntat numeroase provocări și s-a lovit, nu de puține ori, de diferențe culturale greu de imaginat. Scrisă cu mult talent, relatarea drumului său se citește pe nerăsuflate și ne poartă pe urmele unui adevărat explorator. Trăim alături de el experiența cu totul inedită a călătorului – în cel mai pur și autentic sens cu putință. Vedem locuri de o frumusețe ireală și le aflăm poveștile. Lumea în care pătrundem pare desprinsă dintr-un film de aventuri, cu personaje și întâmplări pe care nu le vom uita curând.
„Lumea de astăzi este cartografiată în totalitate, dar și dezvrăjită. Nu trăim în epoca marilor descoperiri și taine – a Drumului Mătăsii, a curselor polare, a expediției HMS Beagle, a cuceririi Everestului, a țărilor izolate de restul lumii –, însă magia lumii de demult mai poate fi descoperită acolo unde natura ostilă a conservat-o, ori acolo unde turismul în masă a cruțat-o. Există încă mister și splendoare, chiar dacă acum pornim în căutarea lor cu unelte ca GPS-ul sau smartphone-ul. Trebuie doar să pleci la drum singur, să faci autostopul sau să hoinărești prin zone izolate, dormind sub cerul liber. Nu știi peste ce vei da acolo unde te duci, dar știi că doar ducându-te vei putea da un răspuns tuturor întrebărilor care te macină.“ — SILVIU REUȚ
„Lumea de astăzi este cartografiată în totalitate, dar și dezvrăjită. Nu trăim în epoca marilor descoperiri și taine – a Drumului Mătăsii, a curselor polare, a expediției HMS Beagle, a cuceririi Everestului, a țărilor izolate de restul lumii –, însă magia lumii de demult mai poate fi descoperită acolo unde natura ostilă a conservat-o, ori acolo unde turismul în masă a cruțat-o. Există încă mister și splendoare, chiar dacă acum pornim în căutarea lor cu unelte ca GPS-ul sau smartphone-ul. Trebuie doar să pleci la drum singur, să faci autostopul sau să hoinărești prin zone izolate, dormind sub cerul liber. Nu știi peste ce vei da acolo unde te duci, dar știi că doar ducându-te vei putea da un răspuns tuturor întrebărilor care te macină.“ — SILVIU REUȚ
296 pages, Paperback
First published May 26, 2023
4 people are currently reading
105 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 15 of 15 reviews
July 8, 2023
Sunt călători și călători. Unii se mulțumesc cu rutele mai puțin periculoase, așa cum fac eu an de an încercând să descopăr toată Grecia. Alții merg în zone exotice, dar foarte turistice, așa că nu cunosc aproape deloc locuitorii și felul în care aceștia trăiesc cu adevărat. Și mai există nebuni precum Silviu Reuț (și i-aș adăuga aici și pe Sabina Fati și pe Marius Chivu) care pleacă în zone în care un turist obișnuit n-ar pleca niciodată. Singur, Silviu a luat „la pas” America Latină, călătorind nu numai prin zone sigure, ci și prin orașe sau țări în care era periculos să te plimbi și ziua în amiaza mare, unde puteai fi amenințat cu maceta, mai ales dacă erai străin. O călătorie periculoasă, dar și plină de adrenalină, în care vom călători printr-un teritoriu splendid, în mare parte sărac și nesigur, într-un volum foarte bine scris, antrenant și plin de inedit și de savoare.
Excelentă carte de călătorie!
Excelentă carte de călătorie!
October 21, 2023
Citesc rar cărți despre călătorii și explorări. Nu că nu mi-ar plăcea, ci poate pentru că își fac cu greu loc printre sefeuri, romane semnate de King, istorie, știință etc. și etc. Nu știu cum mi-a atras atenția cartea lui Silviu Reuț, dar am o bănuială că a fost cuvântul "hoinar" de pe copertă. Probabil și misterul Americii Latine, "terra incognita" pentru mulți dintre noi. Ce mi-a plăcut cel mai mult însă a fost curajul lui Silviu, care a lăsat tot pentru o expediție de 6 luni în 12 țări despre care nu știm foarte multe.
"N-am văzut niciodată cerul atât de spectaculos cum arată în această noapte. E pur şi simplu de necrezut. Cosmosul e complet dezgolit, cu fiecare scânteie expusă. Milioane de lumini şi banda perfect definită a galaxiei în care ne ducem viețile. Dacă e ceva după care să plângi, ceva fundamental ce s-a pierdut odată cu civilizația, atunci acel ceva este cerul nocturn. Ar fi fost important ca fiecare noapte să ne reamintească cât de nesemnificativi suntem la scară universală şi nici n-am mai fi avut nevoie de tot felul de retrageri spirituale de comuniune mistică cu natura. Ar fi fost suficient să privim în sus pentru o dovadă factuală că suntem parte din, nu deasupra şi nici în centru."
"Turma pleacă la drum. Am dat peste ei prin oraş, în timp ce mă îndreptam spre Basílica del Voto Nacional. Stăteau claie peste grămadă pe trotuar, căscând gura la ce li se spusese să caşte gura și așteptând porunca de a se deplasa către următorul loc de pe listă, unde să caşte iarăşi gura. Poate că sunt nedrept, dar nu reușesc să pricep de ce n-ai vrea să explorezi singur, în ritmul tău, oprindu-te unde vrei şi cât vrei, în loc de a-ți ceda inițiativa altcuiva. De ce trebuie ca totul să fie doar un alt produs de cumpărat? Doar pentru că e mai simplu? De ce a trebuit ca acel dulce sentiment al unei plimbări lejere printr-un oraş nou, pe cont propriu, alegând străzile la nimereală, să se transforme într-un serviciu a cărui lesă ne-o punem fără reținere? De ce nu mai hoinărim şi doar ,,călătorim"? Lumea contemporană a amanetat aventura. Acum, oricine poate urca şi poate muri pe Everest. Singura condiție este să dispună de zecile de mii de dolari necesare pentru a-şi plăti expediția."
Fragmentele astea două mi-au plăcut tare mult. Sunt întru totul de acord cu Silviu, chiar dacă spune că e nedrept. Poate e nedrept și un pic cam dur în al doilea paragraf, dar asta înseamnă să călătorești. Să descoperi, să explorezi, să simți adrenalina aventurii și a imprevizibilului. Să faci tu o cărare în loc să mergi pe una deja bătătorită. Să vezi prin proprii ochi lumea, să cunoști oameni, culturi diferite, uneori de neînțeles, obiceiuri ce nouă ni se par ciudate. Să vezi peisaje spectaculoase. Să-ți testezi limitele. Asta face Silviu Reuț în cartea lui, pe lângă că ne dezvăluie o parte din necunoscutul de la zeci de mii de kilometri distanță, la care vom ajunge sau nu.
Mi-a plăcut și felul în care e scrisă. "Hoinar prin America Latină" e foarte autentică și sinceră. Și trebuie să fiu și eu sincer când spun că sunt invidios pe Silviu, referitor la curajul de care spuneam la început. Cartea lui poate fi luată și ca un îndemn, o sursă de inspirație. Probabil că mulți, inclusiv eu, ne dorim să facem ce a făcut el. Unii poate o vom face, alții ne vom lovi de bariere, autoimpuse sau nu, care ne vor opri. Însă cred că putem încerca.
"N-am văzut niciodată cerul atât de spectaculos cum arată în această noapte. E pur şi simplu de necrezut. Cosmosul e complet dezgolit, cu fiecare scânteie expusă. Milioane de lumini şi banda perfect definită a galaxiei în care ne ducem viețile. Dacă e ceva după care să plângi, ceva fundamental ce s-a pierdut odată cu civilizația, atunci acel ceva este cerul nocturn. Ar fi fost important ca fiecare noapte să ne reamintească cât de nesemnificativi suntem la scară universală şi nici n-am mai fi avut nevoie de tot felul de retrageri spirituale de comuniune mistică cu natura. Ar fi fost suficient să privim în sus pentru o dovadă factuală că suntem parte din, nu deasupra şi nici în centru."
"Turma pleacă la drum. Am dat peste ei prin oraş, în timp ce mă îndreptam spre Basílica del Voto Nacional. Stăteau claie peste grămadă pe trotuar, căscând gura la ce li se spusese să caşte gura și așteptând porunca de a se deplasa către următorul loc de pe listă, unde să caşte iarăşi gura. Poate că sunt nedrept, dar nu reușesc să pricep de ce n-ai vrea să explorezi singur, în ritmul tău, oprindu-te unde vrei şi cât vrei, în loc de a-ți ceda inițiativa altcuiva. De ce trebuie ca totul să fie doar un alt produs de cumpărat? Doar pentru că e mai simplu? De ce a trebuit ca acel dulce sentiment al unei plimbări lejere printr-un oraş nou, pe cont propriu, alegând străzile la nimereală, să se transforme într-un serviciu a cărui lesă ne-o punem fără reținere? De ce nu mai hoinărim şi doar ,,călătorim"? Lumea contemporană a amanetat aventura. Acum, oricine poate urca şi poate muri pe Everest. Singura condiție este să dispună de zecile de mii de dolari necesare pentru a-şi plăti expediția."
Fragmentele astea două mi-au plăcut tare mult. Sunt întru totul de acord cu Silviu, chiar dacă spune că e nedrept. Poate e nedrept și un pic cam dur în al doilea paragraf, dar asta înseamnă să călătorești. Să descoperi, să explorezi, să simți adrenalina aventurii și a imprevizibilului. Să faci tu o cărare în loc să mergi pe una deja bătătorită. Să vezi prin proprii ochi lumea, să cunoști oameni, culturi diferite, uneori de neînțeles, obiceiuri ce nouă ni se par ciudate. Să vezi peisaje spectaculoase. Să-ți testezi limitele. Asta face Silviu Reuț în cartea lui, pe lângă că ne dezvăluie o parte din necunoscutul de la zeci de mii de kilometri distanță, la care vom ajunge sau nu.
Mi-a plăcut și felul în care e scrisă. "Hoinar prin America Latină" e foarte autentică și sinceră. Și trebuie să fiu și eu sincer când spun că sunt invidios pe Silviu, referitor la curajul de care spuneam la început. Cartea lui poate fi luată și ca un îndemn, o sursă de inspirație. Probabil că mulți, inclusiv eu, ne dorim să facem ce a făcut el. Unii poate o vom face, alții ne vom lovi de bariere, autoimpuse sau nu, care ne vor opri. Însă cred că putem încerca.
December 4, 2023
Dacă unele dintre întâmplările notate în acest jurnal de călătorie sunt interesante și pot să aibă valoare reală pentru oameni care intenționează să refacă o parte din călătoria prin America Centrală și de Sud, sentimentul pe care l-am simțit citind-o, poate influențat mult de perioada în care a fost redactată (în plină pandemie Covid-19), a fost că stau la masă cu o persoană greu agreabilă. Călătorii sau turiștii care nu duc exact stilul de viață al autorului greșesc profund, oamenii pe care-i întâlnește personajul nostru în drumul său inițiatic sunt plictisitori și nu suficient de elevați intelectual (cu câteva excepții), iar opiniile considerate general corecte sunt exclusiv cele enunțate de călătorul nostru central al cărții. Ecologie și sustenabilitate, călătorii, sănătate, droguri, economie - în toate și multe altele pare că deține adevărul absolut și de necontrazis.
Despre calitatea scrisului n-aș vrea să menționez prea multe, pentru că n-am privit-o în totalitate ca pe literatură, cât mai mult ca pe un documentar. Totuși n-am putut să nu remarc cu iritare vizuală și ușor amuzament formulările repetitive gen „narcotraficanți”, „arhitectură colonială” etc, care revin și revin la infinit. Dacă e o tehnică voită prin care se subliniază caracterul liniar al orașelor, oamenilor, clădirilor din americi, atunci e o reușită cu brio. Iar vocabularul cărții e ușor limitat, în ciuda vastelor referiri la literatură pe care autorul insistă să ni le tot ofere, probabil într-un avânt de a demonstra volumul de cărți citite de acesta - și cu asta ne întoarcem din nou la primul paragraf al recenziei mele, care ne plasează la o bere cu un om cu povești de viață interesante, destul de plin de el, cu păreri ferme și o nevoie interioară de a-și demonstra și a ne demonstra că e altceva decât e de fapt.
În carte e nevoia de a fi considerat de-al locului și nu un „gringo”, în ciuda conștienței felului diferit de al localnicilor de a se purta/îmbrăca/vorbi. În viața reală a autorului nu știu care-i încercarea și nevoia de a demonstra, dar eu am simțit un pic neadevăr în relația cu sinele, în spatele rândurilor.
Despre calitatea scrisului n-aș vrea să menționez prea multe, pentru că n-am privit-o în totalitate ca pe literatură, cât mai mult ca pe un documentar. Totuși n-am putut să nu remarc cu iritare vizuală și ușor amuzament formulările repetitive gen „narcotraficanți”, „arhitectură colonială” etc, care revin și revin la infinit. Dacă e o tehnică voită prin care se subliniază caracterul liniar al orașelor, oamenilor, clădirilor din americi, atunci e o reușită cu brio. Iar vocabularul cărții e ușor limitat, în ciuda vastelor referiri la literatură pe care autorul insistă să ni le tot ofere, probabil într-un avânt de a demonstra volumul de cărți citite de acesta - și cu asta ne întoarcem din nou la primul paragraf al recenziei mele, care ne plasează la o bere cu un om cu povești de viață interesante, destul de plin de el, cu păreri ferme și o nevoie interioară de a-și demonstra și a ne demonstra că e altceva decât e de fapt.
În carte e nevoia de a fi considerat de-al locului și nu un „gringo”, în ciuda conștienței felului diferit de al localnicilor de a se purta/îmbrăca/vorbi. În viața reală a autorului nu știu care-i încercarea și nevoia de a demonstra, dar eu am simțit un pic neadevăr în relația cu sinele, în spatele rândurilor.
February 22, 2025
DNF dupa 50 de pagini din cauza atitudinii atotstiutoare a autorului. In plus, descrierile mi s-au parut sarace, nu am ramas cu nimic valoros din locurile respective, care par doar o insiruire de locuri si nume.
October 8, 2023
O experiență interesantă și relevantă pentru cei care plănuiesc expediții în America de Sud, din perspectiva călătorului pasionat de explorare și cunoaștere nemijlocite de ghizii și agențiile turismului de masă care (con)duc mereu, contra cost, pe cărările bătătorite ale destinațiilor la modă.
Mi-ar fi plăcut să citesc mai multe despre locurile explorate, adăugate descrierilor detaliate ale trăirilor personale ale autorului.
Mi-ar fi plăcut să citesc mai multe despre locurile explorate, adăugate descrierilor detaliate ale trăirilor personale ale autorului.
October 27, 2023
Am citit cartea asta la inceputul unui trip de 7-8 luni in America Latina. A fost exact ce mi a trebuit. Multumesc Silviu pentru inspiratie!
May 15, 2025
Autorul pornește într-o aventură solo prin America Latină. Șase luni, doisprezece țări, peste 40.000 de kilometri parcurși cu orice mijloc de transport disponibil (inclusiv, se pare, cu răbdarea), de la marile orașe zgomotoase până la junglele unde GPS-ul spune „descurcă-te, boss”. Se lovește de birocrație absurdă, mâncare dubioasă, febră tropicală, dar și de gesturi de o generozitate incredibilă. Povestea e scrisă simplu, fără pretenții literare, dar cu o sinceritate care prinde.
Cartea e construită ca un jurnal de călătorie, plus umor sec și observații caustice, unde autorul reușește să treacă de clișeele turistice și să ajungă la miezul locurilor și al oamenilor. E povestea unui om aflat în mișcare – atât fizic, cât și emoțional.
Ca și în cartea precedentă, avem și aici câte o melodie la începutul capitolului pentru a intra mai bine în atmosferă. De asemenea, avem și multe poze.
Dacă visezi la un rucsac, un bilet dus și o perioadă în care să nu îți pese de semnalul la telefon, cartea asta o să te inspire. Sau o să te sperie. Saaau o să-ți dea o poftă nebună de drum și de povești neterminate.
Cartea e construită ca un jurnal de călătorie, plus umor sec și observații caustice, unde autorul reușește să treacă de clișeele turistice și să ajungă la miezul locurilor și al oamenilor. E povestea unui om aflat în mișcare – atât fizic, cât și emoțional.
Ca și în cartea precedentă, avem și aici câte o melodie la începutul capitolului pentru a intra mai bine în atmosferă. De asemenea, avem și multe poze.
Dacă visezi la un rucsac, un bilet dus și o perioadă în care să nu îți pese de semnalul la telefon, cartea asta o să te inspire. Sau o să te sperie. Saaau o să-ți dea o poftă nebună de drum și de povești neterminate.
September 13, 2025
O carte foarte proastă. Autorul se vrea intelectual, dar scriitura e slabă, repetițiile sunt deosebit de enervante și nici măcar nu afli vreo informație nouă despre locurile în care a fost.
Dar ce mi se pare cel mai trist e că ai senzația generală că autorul a fost prea ocupat cu hate-ul ca să se și bucure de călătoria asta
Dar ce mi se pare cel mai trist e că ai senzația generală că autorul a fost prea ocupat cu hate-ul ca să se și bucure de călătoria asta
March 12, 2024
O carte despre nimic. 12 tari traversate și cam atât. Mult timp petrecut în mijloace de transport în comun; nimic interesant de povestit. Din Guatemala, Honduras, Mexic, Nicaragua, Costa Rică și Panama n-am înțeles chiar nimic.
De fapt, din toată cartea n-am înțeles și n-am rămas cu mai nimic. Am înțeles însă ca, desi lui Silviu i se pare ca ii place sa călătorească singur, în fapt ii place sa socializeze mult cu alți călători. Nu cu localnicii (ale căror povesti ar putea părea interesante pentru cititor) ci cu alții ca el, pe drumuri. Și nici poveștile cu ei nu sunt interesante. Practic, Silviu Reut a vrut sa scrie neaparat o carte dar nu prea s-a gândit la cititor. A scris-o pentru el. Sunt convinsă ca e mult de povestit însă cartea e doar o schița lipsită de valoare petru cine n-a fost acolo.
Am cumpărat aceasta carte din doua motive, și-am fost dezamagita tot de atâtea ori:
- Ma interesează mult Patagonia, dar n-am aflat mai nimic nou
- Autorul se lauda ca i-a citit pe Thoreau și Tesson și ca a fost impresionat. Întâmplarea face ca i-am citit și eu (și nu doar pe ei; niște cărți extraordinare) și-am rămas dezamagita de cum un fan a acestor cărți poate scrie o carte atât de lipsită de conținut. Poate ca mi-am făcut așteptări prea mari.
Este foarte amuzant sa vezi cum un om care blamează turismul de masa tine sa precizeze ca a parcurs 40.141 km. Fix? Ai și o harta din aceea “razuibila”? Sa vadă toată lumea care-ți trece pragul cât de plimbat ești.
Sunt răutăcioasă, știu, dar mai ai pana te maturizezi Silviule!
De fapt, din toată cartea n-am înțeles și n-am rămas cu mai nimic. Am înțeles însă ca, desi lui Silviu i se pare ca ii place sa călătorească singur, în fapt ii place sa socializeze mult cu alți călători. Nu cu localnicii (ale căror povesti ar putea părea interesante pentru cititor) ci cu alții ca el, pe drumuri. Și nici poveștile cu ei nu sunt interesante. Practic, Silviu Reut a vrut sa scrie neaparat o carte dar nu prea s-a gândit la cititor. A scris-o pentru el. Sunt convinsă ca e mult de povestit însă cartea e doar o schița lipsită de valoare petru cine n-a fost acolo.
Am cumpărat aceasta carte din doua motive, și-am fost dezamagita tot de atâtea ori:
- Ma interesează mult Patagonia, dar n-am aflat mai nimic nou
- Autorul se lauda ca i-a citit pe Thoreau și Tesson și ca a fost impresionat. Întâmplarea face ca i-am citit și eu (și nu doar pe ei; niște cărți extraordinare) și-am rămas dezamagita de cum un fan a acestor cărți poate scrie o carte atât de lipsită de conținut. Poate ca mi-am făcut așteptări prea mari.
Este foarte amuzant sa vezi cum un om care blamează turismul de masa tine sa precizeze ca a parcurs 40.141 km. Fix? Ai și o harta din aceea “razuibila”? Sa vadă toată lumea care-ți trece pragul cât de plimbat ești.
Sunt răutăcioasă, știu, dar mai ai pana te maturizezi Silviule!
July 3, 2023
Jurnalele de călătorie scrise de către români sunt mai puține decât mi-aș dori.
Mi-a făcut plăcere să citesc despre aventurile lui Silviu prin America Latină și l-am admirat pentru curajul lui de a călători singur în timpul pandemiei pe rute puțin bătătorite de turiști.
Pozele împreună cu descrierile din cartea m-au făcut să apreciez și mai mult frumusețea naturii de pe continentul sud-american despre care știam că este spectaculoasă. De asemenea, senzația de pericol iminent de prin orașele tranzitate s-a resimțit puternic și m-a făcut să fiu recunoscător că locuiesc într-un oraș lipsit de violențe la tot pasul.
Este violența specifică Americii Latine sau mai degrabă doar un subprodus al inegalităților flagrante dintre oamenii înghesuiți în ghetouri și potentații care își permit armate private în spatele comunităților închise?
Ar fi fost interesant și un popas în Cuba pentru niște impresii la cald despre această țară latin americană cu un parcurs diferit de al celorlalte.
Mi-a făcut plăcere să citesc despre aventurile lui Silviu prin America Latină și l-am admirat pentru curajul lui de a călători singur în timpul pandemiei pe rute puțin bătătorite de turiști.
Pozele împreună cu descrierile din cartea m-au făcut să apreciez și mai mult frumusețea naturii de pe continentul sud-american despre care știam că este spectaculoasă. De asemenea, senzația de pericol iminent de prin orașele tranzitate s-a resimțit puternic și m-a făcut să fiu recunoscător că locuiesc într-un oraș lipsit de violențe la tot pasul.
Este violența specifică Americii Latine sau mai degrabă doar un subprodus al inegalităților flagrante dintre oamenii înghesuiți în ghetouri și potentații care își permit armate private în spatele comunităților închise?
Ar fi fost interesant și un popas în Cuba pentru niște impresii la cald despre această țară latin americană cu un parcurs diferit de al celorlalte.
August 5, 2025
Cartea e scrisă bine, are un ritm plăcut, ușor de parcurs. Detaliile experiențelor sunt povestite așa frumos, că ai senzația că ești parte din călătorie.
Cred că documentarea a fost realizată foarte riguros, detalii precum distanțe, nume de localități sau persoane întâlnite pe drum, toate sunt prezentate foarte precis.
Un singur minus din partea mea ar fi că nu pot să fiu de acord cu unele păreri exprimate de autor, mai ales cu generalizările legale de oamenii din Europa, cu precădere cei din nord, cum că ar fi niște ‘roboți’. Pot să înțeleg că fiecare are percepția sa despre lume, dar clișeele culturale nu mi se par benefice, cu atât mai mult în contextul unui jurnal de călătorie.
Cred că documentarea a fost realizată foarte riguros, detalii precum distanțe, nume de localități sau persoane întâlnite pe drum, toate sunt prezentate foarte precis.
Un singur minus din partea mea ar fi că nu pot să fiu de acord cu unele păreri exprimate de autor, mai ales cu generalizările legale de oamenii din Europa, cu precădere cei din nord, cum că ar fi niște ‘roboți’. Pot să înțeleg că fiecare are percepția sa despre lume, dar clișeele culturale nu mi se par benefice, cu atât mai mult în contextul unui jurnal de călătorie.
March 24, 2025
Dacă iubiți călătoriile nu puteți rata acest volum. Autorul călătorește prin America Centrală și de Sud. Reușește să surprindă ineditul. Are un dar al prieteniei rar întâlnit la un călător. Scrie cu umor, sugubăț aș putea spune. Mai trebuiesc remarcate fotografiile impresionante. Am făcut o prezentare completă pentru Litera 13 - https://www.youtube.com/watch?v=QlJBD...
June 2, 2024
De apreciat călătoria și inițiativa cărții, însă mi-ar fi plăcut:
- o hartă a traseului;
- un volum dedicat doar Patagoniei;
- detalii mai multe despre experiențele trăite, în schimbul atâtor detalii despre mijloacele de transport utilizate.
- o hartă a traseului;
- un volum dedicat doar Patagoniei;
- detalii mai multe despre experiențele trăite, în schimbul atâtor detalii despre mijloacele de transport utilizate.
June 9, 2025
Oameni. Locuri.Călătorii
Cartea lui Silviu Reut te inspira sa mergi sa descoperi America Latina, in mod autentic si nu nunai. Iar dincolo de poveste, am descoperit si valorile calatorului si oamenii locurilor .
Cartea lui Silviu Reut te inspira sa mergi sa descoperi America Latina, in mod autentic si nu nunai. Iar dincolo de poveste, am descoperit si valorile calatorului si oamenii locurilor .
Displaying 1 - 15 of 15 reviews