What do you think?
Rate this book
Haita
D'abord, il y a le musée et ses animaux empaillés, parfois difformes, parfois truqués. Un musée sans visiteurs dont les couloirs d'accès ont été fermés au fil de fer barbelé... Et puis il y a la maison, entourée d'une muraille qui l'isole de la ville. Une maison dont le parc, envahi par les mauvaises herbes, se transforme peu à peu en jungle. Une maison où l'on vit comme sur une île déserte, loin du monde, dans l'attente des ténèbres, dans la pratique d'étranges rituels nocturnes. On y dort mal, on y est poursuivi par des reves insoutenables, comme si la demeure vous communiquait peu à peu sa fièvre, sa maladie...
Son venin...
Son venin...
- GenresHorrorScience Fiction
256 pages, Paperback
First published March 31, 1990
2 people are currently reading
55 people want to read
About the author
Serge Brussolo
286 books185 followersSerge Brussolo est un écrivain français de science-fiction, de fantastique, de thriller et de roman historique né le 31 mai 1951 à Paris.
Il vécut une dure enfance tourmentée, principalement à cause de la folie de sa mère. Il eut très tôt la vocation de l'écriture et, dès l'âge de douze ans, commença à chercher à se faire publier. Après avoir suivi des études de lettres et de psychologie, il exerce plusieurs petits métiers tout en ne renonçant pas à vivre un jour de sa plume. Les débuts furent difficiles, son style particulier peinait à se voir ouvrir les portes des revues de science-fiction de l'époque. Sa prose correspondait peu aux critères un peu étriqués de la science-fiction française. La première reconnaissance arrive en 1978 lorsqu'il réussit à faire paraître une première nouvelle, Funnyway dans l'anthologie Futurs au présent dirigée par Philippe Curval. Ce texte sera récompensé par le Grand prix de la science-fiction française en 1979.
La collection Présence du futur publie ensuite un premier recueil de nouvelles, Vue en coupe d'une ville malade, œuvre très remarquée du public qui lui vaut également un autre grand prix. Très prolifique, Serge Brussolo enchaîne ensuite la parution d'une série de romans dans la populaire collection "Anticipation" des éditions Fleuve noir à un rythme très soutenu dont Les Semeurs d'abîmes en 1983, récompensé par un prix Apollo. Beaucoup de critiques de l'époque, admirateurs de ses nouvelles au style si personnel et orignal lui reprochèrent de galvauder son talent en entrant dans la collection Anticipation du Fleuve noir, souvent mal considérée. Rétrospectivement, cette accusation semble totalement infondée, premièrement parce que cette partie de son œuvre fût une des plus riches et inventives, ensuite parce qu'il devint rapidement un des auteurs les plus appréciés de la collection et qu'il contribua fortement à faire évoluer celle-ci qui s'ouvrira bientôt à d'autres auteurs originaux comme Daniel Walther ou encore Joël Houssin. Et si, sur le plan de l'écriture, cette série de romans semblent moins audacieuse que ses premières productions, sur le plan de l'imaginaire, on sent l'auteur parfaitement à l'aise au sein de cette collection qui, en plus de lui ouvrir les portes à un large public, lui permet de se débarrasser des contingences « scientifiques » de la science-fiction dite « sérieuse ».
Il faut préciser ici que le terme science-fiction ne convient pas tout à fait à Brussolo. L'intéressé se dit lui-même peu captivé par le genre tel qu'il existe par ailleurs. C'est souvent faute de mieux que nombre de ses romans sont considérés comme tels. Brussolo n'est pas du genre à donner dans le space-opéra, encore moins à réellement chercher à imaginer un futur de l'humanité en tirant des hypothèses sur les futures avancées scientifiques ou technologiques. Ses références sont plutôt à chercher du côté des légendes, mythologies et autres récits merveilleux. Et chez lui, la science-fiction n'est jamais très éloignée du fantastique ou de l'étrange. D'ailleurs, certains de ses romans parus dans la collection Anticipation sont de purs romans fantastiques (Catacombes, Docteur Squelette, La Nuit du venin) et annoncent déjà l'abandon progressif de l'étiquette "science-fiction" par un auteur décidé à ne pas se laisser enfermer dans le moindre carcan.
En 1990, en pleine explosion "Stephen King", il entame une collection fantastique à son nom aux éditions Gérard de Villiers, dix romans paraitront à un rythme très soutenu (un livre tous les deux mois) et exploreront, de manière souvent originales certains vieux thèmes du genre : la lycanthropie, la maison hantée, le vaisseau fantôme... Parmi les plus renommés, citons Les Emmurés ou encore Les Bêtes.
Harcelé par des satanistes et ayant conscience d'avoir fait le tour de ces sujets, Brussolo arrête la collection en 1992
Il vécut une dure enfance tourmentée, principalement à cause de la folie de sa mère. Il eut très tôt la vocation de l'écriture et, dès l'âge de douze ans, commença à chercher à se faire publier. Après avoir suivi des études de lettres et de psychologie, il exerce plusieurs petits métiers tout en ne renonçant pas à vivre un jour de sa plume. Les débuts furent difficiles, son style particulier peinait à se voir ouvrir les portes des revues de science-fiction de l'époque. Sa prose correspondait peu aux critères un peu étriqués de la science-fiction française. La première reconnaissance arrive en 1978 lorsqu'il réussit à faire paraître une première nouvelle, Funnyway dans l'anthologie Futurs au présent dirigée par Philippe Curval. Ce texte sera récompensé par le Grand prix de la science-fiction française en 1979.
La collection Présence du futur publie ensuite un premier recueil de nouvelles, Vue en coupe d'une ville malade, œuvre très remarquée du public qui lui vaut également un autre grand prix. Très prolifique, Serge Brussolo enchaîne ensuite la parution d'une série de romans dans la populaire collection "Anticipation" des éditions Fleuve noir à un rythme très soutenu dont Les Semeurs d'abîmes en 1983, récompensé par un prix Apollo. Beaucoup de critiques de l'époque, admirateurs de ses nouvelles au style si personnel et orignal lui reprochèrent de galvauder son talent en entrant dans la collection Anticipation du Fleuve noir, souvent mal considérée. Rétrospectivement, cette accusation semble totalement infondée, premièrement parce que cette partie de son œuvre fût une des plus riches et inventives, ensuite parce qu'il devint rapidement un des auteurs les plus appréciés de la collection et qu'il contribua fortement à faire évoluer celle-ci qui s'ouvrira bientôt à d'autres auteurs originaux comme Daniel Walther ou encore Joël Houssin. Et si, sur le plan de l'écriture, cette série de romans semblent moins audacieuse que ses premières productions, sur le plan de l'imaginaire, on sent l'auteur parfaitement à l'aise au sein de cette collection qui, en plus de lui ouvrir les portes à un large public, lui permet de se débarrasser des contingences « scientifiques » de la science-fiction dite « sérieuse ».
Il faut préciser ici que le terme science-fiction ne convient pas tout à fait à Brussolo. L'intéressé se dit lui-même peu captivé par le genre tel qu'il existe par ailleurs. C'est souvent faute de mieux que nombre de ses romans sont considérés comme tels. Brussolo n'est pas du genre à donner dans le space-opéra, encore moins à réellement chercher à imaginer un futur de l'humanité en tirant des hypothèses sur les futures avancées scientifiques ou technologiques. Ses références sont plutôt à chercher du côté des légendes, mythologies et autres récits merveilleux. Et chez lui, la science-fiction n'est jamais très éloignée du fantastique ou de l'étrange. D'ailleurs, certains de ses romans parus dans la collection Anticipation sont de purs romans fantastiques (Catacombes, Docteur Squelette, La Nuit du venin) et annoncent déjà l'abandon progressif de l'étiquette "science-fiction" par un auteur décidé à ne pas se laisser enfermer dans le moindre carcan.
En 1990, en pleine explosion "Stephen King", il entame une collection fantastique à son nom aux éditions Gérard de Villiers, dix romans paraitront à un rythme très soutenu (un livre tous les deux mois) et exploreront, de manière souvent originales certains vieux thèmes du genre : la lycanthropie, la maison hantée, le vaisseau fantôme... Parmi les plus renommés, citons Les Emmurés ou encore Les Bêtes.
Harcelé par des satanistes et ayant conscience d'avoir fait le tour de ces sujets, Brussolo arrête la collection en 1992
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 13 of 13 reviews
October 9, 2022
Nu doar spațiul e ostil, ci și trecutul. Georges și Sarah sunt ambii închiși într-un spațiu și trecut ostile. Dar sunt prizonierii unei halucinații grotești sau ai unei realități maligne? Georges Mareuil-Mocando, fiul unui foarte bogat om de afaceri pasionat patologic de vântătoare și taxidermie, Werner Mareuil-Mocando, supraviețuiește copilăriei lângă acest tată psihopat care-l forțează de mic, în cele mai sângeroase și macabre metode, să devină vânător și taxodermist ca el; după sinuciderea sângeroasă a monstrului (și la fizic și la psihic) moștenește un palat supradimensionat, un labirint plin de orori și, totodată moștenește datorie sângeroasă pentru care are nevoie de-un complice. Aici intervine strania Sarah, o ofrană crescută într-un orfelinat la fel de macabru ca lumea pe care o zugrăvește de fiecare dată Brussolo. Abuzurile repetate fac din ea o ființă rece și calculată. Trecuturile celor doi se completează pentru a supraviețui spațiului teribil.
Autorul stârnește curiozitatea cititorului plasând la începutul povestirii elementul straniu al femeii misterioase, misterul fiind stimulat vizual în moduri imposibil de intuit de-o rațiune convențională. Când convenționalul e lovit de inedit, se naște curiozitatea de a găsi un sens, o motivație. ȘI imaginația lui Brussolo debordează de imprevizibil. Obsesia patologică a tatălui pentru vânătoare și împăiere — o artă macabră, devine o problemă serioasă pentru omenire. Realitate sau halucinație? Cititorul este în aceeași postură cu Sarah. Chiar dacă ea asistă la acte criminale, realitatea o provoacă; orice încălcare a legilor ei nu este decât o halucinație și nimic mai mult. Oricât ar fi simulate simțurile — și avem o cavalcadă de descrieri extrem de viscerale despre senzațiile olfactive și vizuale ale mediuliu — totul pare o halucinație. Nu e iertat nimeni de durere și suferință atroce. Personajele trebuie să rezolve conflictul declanșat de Werner și să supraviețuitască forțelor animalice.
Autorul stârnește curiozitatea cititorului plasând la începutul povestirii elementul straniu al femeii misterioase, misterul fiind stimulat vizual în moduri imposibil de intuit de-o rațiune convențională. Când convenționalul e lovit de inedit, se naște curiozitatea de a găsi un sens, o motivație. ȘI imaginația lui Brussolo debordează de imprevizibil. Obsesia patologică a tatălui pentru vânătoare și împăiere — o artă macabră, devine o problemă serioasă pentru omenire. Realitate sau halucinație? Cititorul este în aceeași postură cu Sarah. Chiar dacă ea asistă la acte criminale, realitatea o provoacă; orice încălcare a legilor ei nu este decât o halucinație și nimic mai mult. Oricât ar fi simulate simțurile — și avem o cavalcadă de descrieri extrem de viscerale despre senzațiile olfactive și vizuale ale mediuliu — totul pare o halucinație. Nu e iertat nimeni de durere și suferință atroce. Personajele trebuie să rezolve conflictul declanșat de Werner și să supraviețuitască forțelor animalice.
January 23, 2017
Datorita publicarii destul de intense cred ca orice cititor din tara noastra a auzit pina acum de scriitorul francez Serge Brussolo. Am precizat bine auzit si nu neaparat citit. Pentru ca pina la momentul de fata credeam ca ma numar si eu printre cei care doar au auzit nu si citit. Insa din fericire ma inselam. Da, l-am citit pe Brussolo inca din anii `90. Macar un roman si asta e unu lucru cert.
Motivat recent de discutia cu o prietena si in vizita de “serviciu” si recreere la o librarie, pe linga alte volume mi s-a lipit de mina si un roman de Brussolo. Din pacate altele nu mai erau ca as mai fi luat avand in vedere ca erau si la pret promotional, cam la fel ca si pe site cred. As mai preciza ca am mai vazut la un anticar o carte de Brussolo in aceeasi zi, insa deja imi depasisem cu mult target-ul initial. Am lasat-o pe alta data.
Romanul impricinat se intituleaza “Haita”, si cred eu ca este o buna introducere pentru cineva care nu este familiarizat cu stilul lui Brussolo. Cum spuneam desi eu eram ferm convins ca nu am citit nimic de scriitor cu putin timp inainte de a o lectura, citind backcoveru, m-a strabatut un sentiment de neliniste. Mi se parea cunoscut. Si surpriza mare! Da, o citisem! Doar ca memoria fiindu-mi mai scurta nu mai tineam minte finalul. Asa ca am luat-o de la capat.
In primul rand as remarca personajele foarte bine construite si redarea cu o acuratete aproape inspaimantatoare a trairilor acestora. Desi initial pare un roman horror cu accente psihologice pe final linia dintre realitate si fictiune se subtiaza foarte tare. Pe aceeasi parte de final incep sa indeseasca momentele de incertitudine si indoiala ce strabat mintea cititorului. Ritmul actiunii si suspansul capata cote tot mai ridicate pe masura ce deznodamantul bate la usa.
Romanul nu abunda in personaje asa ca nu o sa ne fie greu sa-i cunoastem in profunzime. Il avem astfel pe George baiat al unui bogatas autoritar, egoist si excentric, parasit de mama inca de mic. Ajuns la 40 de ani eroul nostru este marcat de copilaria nefericita si de cresterea in umbra mereu prezenta a tatalui. Un tata ce nu a incetat niciodata sa-si struneasca fiul, sa-l sileasca sa-si depaseasca mereu limitele si sa se ridice la inaltimea pretentiilor sale. Din acest mic rezumat si din informatiile pe care le veti descoperi ulterior in interiorul romanul este de inteles atitudinea celui de-al doilea personaj cheie al romanului Sarah, vizavi de George. Fata simpla cu un trecut tumultuos si presarat cu evenimente dureroase se angajeaza sa-l ingrijeasca si sa-l supravegheze pe fragilul si neindeminaticul George. Daca initial sentimentele pe care le nutreste sunt mila si compatimirea fata de un bolnav adevarat, pe parcurs situatia se mai schimba, semnele de intrebare devenind tot mai evidente.
Lasand la o parte constructia reusita a personajelor si atmosfera de angoasa si neliniste surprinsa in cel mai atent detaliu, avem parte deasemenea si de o actiune cu o evolutie progresiva in intensitate. Mie romanul de fata nu mi s-a parut cu nimic mai prejos fata de unul scris de Stephen King sau Dean Koontz plus ca, din cate mi s-a spus, finalurile lui Brussolo nu sunt prea incarcate de lapte si miere, personajele trebuind sa traga cu dintii pentru viata lor. Lucru vizibil si in lucrarea de fata. Si sa va prezint in doua cuvinte si subiectul. Un oras este bantuit de un maniac cu tendinte ucigase poreclit Jupuitorul. Despre identitatea, motivatia si evolutia sa ulterioara ramane sa aflati cind veti citi “Haita”.
Aceasta rememorare a lucrarii lu Brussolo mi-a trezit amintiri placute si m-a convins ca e un scriitor care merita abordat ( cel putin unele dintre lucrarile sale, din cate mi s-a soptit) mai ales ca si intinderea romanului este bine proportionata cu actiunea si subiectul sau.
http://www.cititorsf.ro/2009/04/10/ha...
Motivat recent de discutia cu o prietena si in vizita de “serviciu” si recreere la o librarie, pe linga alte volume mi s-a lipit de mina si un roman de Brussolo. Din pacate altele nu mai erau ca as mai fi luat avand in vedere ca erau si la pret promotional, cam la fel ca si pe site cred. As mai preciza ca am mai vazut la un anticar o carte de Brussolo in aceeasi zi, insa deja imi depasisem cu mult target-ul initial. Am lasat-o pe alta data.
Romanul impricinat se intituleaza “Haita”, si cred eu ca este o buna introducere pentru cineva care nu este familiarizat cu stilul lui Brussolo. Cum spuneam desi eu eram ferm convins ca nu am citit nimic de scriitor cu putin timp inainte de a o lectura, citind backcoveru, m-a strabatut un sentiment de neliniste. Mi se parea cunoscut. Si surpriza mare! Da, o citisem! Doar ca memoria fiindu-mi mai scurta nu mai tineam minte finalul. Asa ca am luat-o de la capat.
In primul rand as remarca personajele foarte bine construite si redarea cu o acuratete aproape inspaimantatoare a trairilor acestora. Desi initial pare un roman horror cu accente psihologice pe final linia dintre realitate si fictiune se subtiaza foarte tare. Pe aceeasi parte de final incep sa indeseasca momentele de incertitudine si indoiala ce strabat mintea cititorului. Ritmul actiunii si suspansul capata cote tot mai ridicate pe masura ce deznodamantul bate la usa.
Romanul nu abunda in personaje asa ca nu o sa ne fie greu sa-i cunoastem in profunzime. Il avem astfel pe George baiat al unui bogatas autoritar, egoist si excentric, parasit de mama inca de mic. Ajuns la 40 de ani eroul nostru este marcat de copilaria nefericita si de cresterea in umbra mereu prezenta a tatalui. Un tata ce nu a incetat niciodata sa-si struneasca fiul, sa-l sileasca sa-si depaseasca mereu limitele si sa se ridice la inaltimea pretentiilor sale. Din acest mic rezumat si din informatiile pe care le veti descoperi ulterior in interiorul romanul este de inteles atitudinea celui de-al doilea personaj cheie al romanului Sarah, vizavi de George. Fata simpla cu un trecut tumultuos si presarat cu evenimente dureroase se angajeaza sa-l ingrijeasca si sa-l supravegheze pe fragilul si neindeminaticul George. Daca initial sentimentele pe care le nutreste sunt mila si compatimirea fata de un bolnav adevarat, pe parcurs situatia se mai schimba, semnele de intrebare devenind tot mai evidente.
Lasand la o parte constructia reusita a personajelor si atmosfera de angoasa si neliniste surprinsa in cel mai atent detaliu, avem parte deasemenea si de o actiune cu o evolutie progresiva in intensitate. Mie romanul de fata nu mi s-a parut cu nimic mai prejos fata de unul scris de Stephen King sau Dean Koontz plus ca, din cate mi s-a spus, finalurile lui Brussolo nu sunt prea incarcate de lapte si miere, personajele trebuind sa traga cu dintii pentru viata lor. Lucru vizibil si in lucrarea de fata. Si sa va prezint in doua cuvinte si subiectul. Un oras este bantuit de un maniac cu tendinte ucigase poreclit Jupuitorul. Despre identitatea, motivatia si evolutia sa ulterioara ramane sa aflati cind veti citi “Haita”.
Aceasta rememorare a lucrarii lu Brussolo mi-a trezit amintiri placute si m-a convins ca e un scriitor care merita abordat ( cel putin unele dintre lucrarile sale, din cate mi s-a soptit) mai ales ca si intinderea romanului este bine proportionata cu actiunea si subiectul sau.
http://www.cititorsf.ro/2009/04/10/ha...
December 23, 2021
Gretos, grotesc, revoltator - dar mi-a placut.
Nu imi amintesc sa fi avut cosmaruri din cauza altor carti horror, deci si-a atins scopul din plin in cazul meu :))
Nu imi amintesc sa fi avut cosmaruri din cauza altor carti horror, deci si-a atins scopul din plin in cazul meu :))
May 16, 2025
Acesta este primul meu roman horror pe care l-am citit ca adult. Surprinzător de bine scris, fabulos ca descriere și imaginație, această carte poate să devină lejer un film de succes.
Povestea se construiește treptat și intrigă din primul moment, fiindcă atenția la detalii a lui Brussolo este cu adevărat impresionantă și captivantă.
Linia narativă este construită în jurul a trei personaje, în egală măsură ca importanță: Georges, Sarah și Werner iar acțiunea se petrece atât în prezent, cât și-n trecut.
Romanul lui Brussolo se concentrează pe ideea de trauma psihică care naște monștrii; pe omul care a suferit ca victimă și care devine la rândul său criminal, prins într-un trecut palpabil în efectele prezentului. Povara traumei personajelor principale (Sarah și Georges) creează o realitate paralelă, ce ia contur și se materializează în momentul în care ei încep să creadă în ea.
Finalul este fabulos: pactul omului cu monstrul.
Locație: Paris 🇫🇷
Timp: 1990
Personaje:
• Sarah - orfană și cu o listă a răzbunării în buzunar.
• Georges Mareuil-Mondesco - moștenitorul bogat ce duce calvarul traumei lăsate de tatăl său.
• Werner Mareuil-Mondesco - tatăl lui Georges; un Viking de o statură herculeană.
• Olga Oldenbourg Van Scheefering - amanta lui Werner
• Marie Pointard - directoareaa orfelinatului în care a copilărit Sarah.
• Maude-Henriette Bourellier - cea care a preluat custodia Sarei când a ieșit din orfelinat.
• Doamna Raimonde - aristocrată perversă, care a ținut-o prizonieră pe Sarah șase luni pentru plăcerile ei sado-masochiste.
• Janine - o prietenă a doamnei Raimonde.
• Chasselier - împuternicitul lui Georges, care se ocupă cu afacerile din care provin banii acestuia.
Povestea se construiește treptat și intrigă din primul moment, fiindcă atenția la detalii a lui Brussolo este cu adevărat impresionantă și captivantă.
Linia narativă este construită în jurul a trei personaje, în egală măsură ca importanță: Georges, Sarah și Werner iar acțiunea se petrece atât în prezent, cât și-n trecut.
Romanul lui Brussolo se concentrează pe ideea de trauma psihică care naște monștrii; pe omul care a suferit ca victimă și care devine la rândul său criminal, prins într-un trecut palpabil în efectele prezentului. Povara traumei personajelor principale (Sarah și Georges) creează o realitate paralelă, ce ia contur și se materializează în momentul în care ei încep să creadă în ea.
Finalul este fabulos: pactul omului cu monstrul.
Locație: Paris 🇫🇷
Timp: 1990
Personaje:
• Sarah - orfană și cu o listă a răzbunării în buzunar.
• Georges Mareuil-Mondesco - moștenitorul bogat ce duce calvarul traumei lăsate de tatăl său.
• Werner Mareuil-Mondesco - tatăl lui Georges; un Viking de o statură herculeană.
• Olga Oldenbourg Van Scheefering - amanta lui Werner
• Marie Pointard - directoareaa orfelinatului în care a copilărit Sarah.
• Maude-Henriette Bourellier - cea care a preluat custodia Sarei când a ieșit din orfelinat.
• Doamna Raimonde - aristocrată perversă, care a ținut-o prizonieră pe Sarah șase luni pentru plăcerile ei sado-masochiste.
• Janine - o prietenă a doamnei Raimonde.
• Chasselier - împuternicitul lui Georges, care se ocupă cu afacerile din care provin banii acestuia.
December 31, 2024
*4.75
really catchy and enjoyable, except the disturbing parts (most of it), loved how the narrator shifted from georges to sarah and how the 2 characters interacted with each other and how easy it was to read. very nice
really catchy and enjoyable, except the disturbing parts (most of it), loved how the narrator shifted from georges to sarah and how the 2 characters interacted with each other and how easy it was to read. very nice
February 25, 2022
Sarah privea cum se apropie chelneriţa deghizată în subretă de comedie, cu rochie neagră, şorţ alb şi bonetă scrobită. Era o fată tânără, probabil o debutantă, pe care încă o mai intimidau puţin clientele acelui cartier considerat „şic”. Fata puse ceainicul pe masă şi spuse încetişor: Lapsang sushong... solicitând o aprobare de la Sarah. Tânăra femeie zâmbi, îi plăcea ritualul pompos şi neghiob al saloanelor de ceai, cu şuşotelile lor ca de spovedanie, cu secretele imaginare schimbate între două înghiţituri de tartă cu afine şi gângurelile doamnelor de cincizeci de ani, cu părul vopsit. În toate astea exista o banalitate care o liniştea. Era o lume blândă şi domoală, unde nu avea loc niciodată vreun fapt deosebit – o enclavă de calm pe traseul bulevardului.
Turnă puţin lichid fierbinte peste feliuţa rotundă de lămâie. Imaginea i se reflecta în oglinzile din fundul sălii. Cu ocazia asta constată că turbanul de piele pe care îl purta nu-i alunecase şi că nimeni nu putea ghici că avea craniul lipsit de păr. Era un lucru important.
Fireşte, ar fi putut să folosească peruci, dar detesta acest subterfugiu care i-ar fi afectat originalitatea şi care – paradoxal – îi dădea impresia că e cheală, îşi zise că era frumoasă aşa, îmbrăcată toată în piele neagră, cu umerii obrajilor proeminenţi, ochii alungiţi şi parcă ceva dintr-o preoteasă egipteană obosită de rugăciuni nesfârşite. Rugăciuni sau sacrificii...
Ştia că toate celelalte femei se uită la ea. Le simţea privirile ca pe atingerea uşoară a unor aripi de fluture. Priviri geloase, vindicative. Zâmbi şi amestecă în ceai cu linguriţa de argint. O ceremonie desuetă, care o liniştea mai bine decât ar fi făcut-o tranchilizantele cele mai eficiente.
Îşi petrecuse ziua umblând după cumpărături şi făcând o grămadă de alte activităţi inutile. Cumpărase haine, lenjerie fină şi pierduse o oră întreagă căutând ciorapi de o anumită nuanţă cenuşie. Pentru cine? Pentru ce?
Se tot îmbrăcase şi dezbrăcase în spaţiul îngust al cabinelor de probă, şi de fiecare data surprinsese în privirea vânzătoarelor aceeaşi scânteie de admiraţie. Într-un magazin din cartierul Marais, chiar auzise o fată şoptind: „Are asta un look!...” Era plăcut să te joci de-a femeia normală. Putea să-şi spună că e soţia trândavă a unui cadru superior şi că îşi petrece zilele frecventând magazinele şi librăriile-saloane de ceai unde se vorbeşte cu gura plină despre literatură.
Turnă puţin lichid fierbinte peste feliuţa rotundă de lămâie. Imaginea i se reflecta în oglinzile din fundul sălii. Cu ocazia asta constată că turbanul de piele pe care îl purta nu-i alunecase şi că nimeni nu putea ghici că avea craniul lipsit de păr. Era un lucru important.
Fireşte, ar fi putut să folosească peruci, dar detesta acest subterfugiu care i-ar fi afectat originalitatea şi care – paradoxal – îi dădea impresia că e cheală, îşi zise că era frumoasă aşa, îmbrăcată toată în piele neagră, cu umerii obrajilor proeminenţi, ochii alungiţi şi parcă ceva dintr-o preoteasă egipteană obosită de rugăciuni nesfârşite. Rugăciuni sau sacrificii...
Ştia că toate celelalte femei se uită la ea. Le simţea privirile ca pe atingerea uşoară a unor aripi de fluture. Priviri geloase, vindicative. Zâmbi şi amestecă în ceai cu linguriţa de argint. O ceremonie desuetă, care o liniştea mai bine decât ar fi făcut-o tranchilizantele cele mai eficiente.
Îşi petrecuse ziua umblând după cumpărături şi făcând o grămadă de alte activităţi inutile. Cumpărase haine, lenjerie fină şi pierduse o oră întreagă căutând ciorapi de o anumită nuanţă cenuşie. Pentru cine? Pentru ce?
Se tot îmbrăcase şi dezbrăcase în spaţiul îngust al cabinelor de probă, şi de fiecare data surprinsese în privirea vânzătoarelor aceeaşi scânteie de admiraţie. Într-un magazin din cartierul Marais, chiar auzise o fată şoptind: „Are asta un look!...” Era plăcut să te joci de-a femeia normală. Putea să-şi spună că e soţia trândavă a unui cadru superior şi că îşi petrece zilele frecventând magazinele şi librăriile-saloane de ceai unde se vorbeşte cu gura plină despre literatură.
August 20, 2014
Dark suspense with a horror/sfnal overtone; young penniless orphan Sarah with a dark past that will be explored later finds refuge with middle aged super rich recluse in his isolated city villa George Mareuil-Mondesco whose larger than life father Werner (literally in some senses) was a sadistic hunter of animals with a fetish for taxidermy (fetish is a big understatement); considering his son too mild and timid Werner forced him from an early age to skin and preserve animals starting from rats, rabbits, cats and dogs punishing him severely for the smallest mistakes; traumatized for life and with a deep hate for furs and a deep fear of dog packs - for reasons to be found later - the 45 year old Georges is actually the famous "skinner" who attacks women at night and takes their parts containing hair (scalp, underarm skin, pubic area) and "offers" them to the huge collection of stuffed animals as a "sacrifice" to expiate the crimes of his father against them...
Of course Sarah has to keep herself hair-free at all times to be safe from Georges, but otherwise she is happy to help him and does the practical work (choosing and scouting the victims, coming as a backup/cleaner of details) for reasons we slowly find out
And that's the beginning...
Short but extremely powerful
Of course Sarah has to keep herself hair-free at all times to be safe from Georges, but otherwise she is happy to help him and does the practical work (choosing and scouting the victims, coming as a backup/cleaner of details) for reasons we slowly find out
And that's the beginning...
Short but extremely powerful
June 22, 2013
It had gore.It had blood.It had lots of un-natural stuff that you wont believe even if u see them dead on.But it was awesome.Although,i feel that it had some "continuity" flaws.I would phase out sometimes and have to re-read .But overall,a nice experience.Love the style,and although i would have enjoyed a bigger novel expanded on this ,it catch my eyes.4/5
October 25, 2013
superbe! un livre à l'ambiance tendue, terrifiante et oppressante qui ne ménage pas son lecteur ni ne le lâche jusqu'au bout de la dernière ligne, de la dernière page. On en sort éreintés.
A lire d'urgence surtout que Brussolo est généralement inégal dans ses écrits. Celui-là fait indéniablement partie du haut du panier!
A lire d'urgence surtout que Brussolo est généralement inégal dans ses écrits. Celui-là fait indéniablement partie du haut du panier!
October 31, 2011
I was warned about it, that it is a book not to be read at night... Well, in a sense it was, but taking into account the personal history of the characters it would have been an wonder for things to just flow in their natural course. So, in the end, not so scary.
June 15, 2011
Weird story, really! Not as much horror as gross. And freaky.
January 12, 2015
Wonderfully written horror, I could not put it down and it kept me awake for many nights.
Displaying 1 - 13 of 13 reviews