What do you think?
Rate this book
Trestii
Volum câştigător al Concursului de Debut Literar UniCredit (proză scurtă), ediţia a IV-a, 2011
„Volumul Trestii pare scris de un prozator versat, care a ucenicit de mult şi cu folos. Naraţiunile au nerv, imaginile clătesc ochiul minţii, clişeele au fugit în păduri. Eliptice sau nu, propoziţiile denotă o artă a gradării proprie talentelor autentice. Comparaţiile nu virează în registrul excesiv atât de des întâlnit la debutanţi. Când le citeşti, te miri şi te bucuri deopotrivă („Câmpia era tremurătoare ca o jelanie portugheză“). Între prozele alerte, de câteva pagini, autorul a montat o bijuterie – Sisamnes – care înclină definitiv balanţa. Este textul care ar fi adus, poate, victoria oricăruia dintre primele cinci volume selecţionate.“ (Radu Paraschivescu)
„Volumul Trestii pare scris de un prozator versat, care a ucenicit de mult şi cu folos. Naraţiunile au nerv, imaginile clătesc ochiul minţii, clişeele au fugit în păduri. Eliptice sau nu, propoziţiile denotă o artă a gradării proprie talentelor autentice. Comparaţiile nu virează în registrul excesiv atât de des întâlnit la debutanţi. Când le citeşti, te miri şi te bucuri deopotrivă („Câmpia era tremurătoare ca o jelanie portugheză“). Între prozele alerte, de câteva pagini, autorul a montat o bijuterie – Sisamnes – care înclină definitiv balanţa. Este textul care ar fi adus, poate, victoria oricăruia dintre primele cinci volume selecţionate.“ (Radu Paraschivescu)
96 pages, Paperback
First published January 1, 2011
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
October 28, 2025
„Stau imobil, mi-e teamă să mă mișc, să nu se facă răul și mai mare. Teama aduce nesiguranța, posilitatea vulnerabilității mă împinge să fac ceva, dar nu știu ce, e un balans inexplicabil și fără rost. Respir încet, un gheomotoc de plâns scâncit se cuibărește în suflet și pe el crește, ca o coajă, frica. Stau îmbrăcat în frica asta fără obiect, sunt singur și simt o privire de nicăieri, simt că cineva mă privește. Închid ochii și atunci îl văd. Retras, închis, ostil, străin. Străinul privește încruntat dintr-o parte. Acuma suntem doi și-l cercetez pe ciudatul ăla posac și taciturn cu uitătură rea, stă acolo și nu face nimic, doar se uită la mine și peste teamă se lasă ura lui densă. Încerc să mă rup de privirea acuzatoare, el stă acolo ghemuit și se uită rău și amar peste gulerul ridicat.”
„Și tocmai când începi să simți foamea și setea și căldura și durerea, timpul se aproprie și te alungă din tine. Glasul tău se schimbă, mirosul de copil se pierde și gâtul și pieptul se umplu de nodul ultimei vacanțe.”
„Casa de acasă îmi ține prietenia ei aproape în toate crăpăturile și ridurile și petele ei, îi recunosc surâsul complice la tot ce-am făcut și-am eșuat.”
„Și tocmai când începi să simți foamea și setea și căldura și durerea, timpul se aproprie și te alungă din tine. Glasul tău se schimbă, mirosul de copil se pierde și gâtul și pieptul se umplu de nodul ultimei vacanțe.”
„Casa de acasă îmi ține prietenia ei aproape în toate crăpăturile și ridurile și petele ei, îi recunosc surâsul complice la tot ce-am făcut și-am eșuat.”
Displaying 1 of 1 review