What do you think?
Rate this book
Roșu, roșu, catifea
Cincisprezece povestiri plus o confesiune, din vremurile cind cu a din a se scria doar Romania. Republica Socialista Romania. Pornim la drum in 1971 cu Grigore, nimeni altul decit micul Grisa al lui Cehov, teleportat in viitorul devenit trecut: in Romania comunista.
Continuam cu alti copii, stam la cozile anilor ‘80, fie ca sintem oameni sau pisici, ne inchinam la zeitele vinzatoare, asteptam sa inceapa Calvarul, impanam dulceata anilor copilariei cu simburi amari, crestem, ne despartim de toate cu o nespusa usurare, in 1990, in Casa Poporului.
Amintiri din Epoca de Aur? Si da, si nu. Sint intimplari domestice dintr-o epoca salbatica, cioburi de viata, uneori schitate in dialoguri repezi, alteori alcatuite din fraza lunga a unui singur gind, povesti cu decretei, cu frati, parinti sau bunici ai acestor copii. Intre intimplarile atit de firesti pe atunci, ce pot parea atit de absurde acum, se strecoara, nepusa, vesnica intrebare: cum de-a fost posibil?
Continuam cu alti copii, stam la cozile anilor ‘80, fie ca sintem oameni sau pisici, ne inchinam la zeitele vinzatoare, asteptam sa inceapa Calvarul, impanam dulceata anilor copilariei cu simburi amari, crestem, ne despartim de toate cu o nespusa usurare, in 1990, in Casa Poporului.
Amintiri din Epoca de Aur? Si da, si nu. Sint intimplari domestice dintr-o epoca salbatica, cioburi de viata, uneori schitate in dialoguri repezi, alteori alcatuite din fraza lunga a unui singur gind, povesti cu decretei, cu frati, parinti sau bunici ai acestor copii. Intre intimplarile atit de firesti pe atunci, ce pot parea atit de absurde acum, se strecoara, nepusa, vesnica intrebare: cum de-a fost posibil?
- GenresRomaniaShort Stories
222 pages, Paperback
First published July 1, 2012
68 people want to read
About the author
Veronica D. Niculescu
60 books64 followersVeronica D. Niculescu (n. 1968, Pitești) a publicat volumele de proză scurtă Adeb (Editura Limes, 2004, Premiul pentru Debut al USR Sibiu), Orchestra portocalie (Editura Cartea Românească, 2008) şi Roşu, roşu, catifea (Casa de Pariuri Literare, 2012, nominalizări la Premiile Radio România Cultural și la Premiul Național de Proză Ziarul de Iași; dramatizare în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu). De asemenea, microromanul Simfonia animalieră (Casa de Pariuri Literare, 2014, Premiul „Cercul Literar de la Sibiu” acordat de USR Sibiu, nominalizare la Premiul Național de Proză Ziarul de Iași). A scris două volume în colaborare cu Emil Brumaru: Basmul Prinţesei Repede-Repede (Editura Polirom, 2009) și Cad castane din castani (Editura Polirom, 2014, nominalizare la Premiile Revistei Observator Cultural). O parte dintre povestirile sale sunt incluse în antologia: Floribunda (TipoMoldova, 2012). A câştigat Concursul Naţional de Scenarii HBO, la TIFF 2010, cu scenariul de scurtmetraj Curierul.
A tradus din opera lui Vladimir Nabokov romanele Ochiul, Disperare, Rege, damă, valet, Originalul Laurei, Darul (nominalizare la Premiile USR pentru Cea mai bună traducere), Foc palid (nominalizare la Gala Bun de Tipar 2015 pentru Cea mai bună traducere), precum şi o parte dintre Povestiri și volumul de corespondență Scrisori către Vera. A tradus din opera lui Samuel Beckett proza scrisă în limba engleză, şi anume proza scurtă din volumul Opere I – Integrala prozei scurte (nominalizare la Gala Bun de Tipar 2012 pentru Cea mai bună traducere) şi romanele Murphy, Watt şi Vis cu femei frumoase şi nu prea, alcătuind volumul Opere II (Premiul USR Sibiu pentru traducerile din opera lui Samuel Beckett). A mai tradus romane de Don DeLillo, Siri Hustvedt, Eowyn Ivey, Lydia Davis, Tracy Chevalier, E. B. White.
Povestiri incluse în antologii precum Kikinda Short 06, antologie internaţională de proză scurtă, Serbia, 2012; Scräpliv, antologie de nuvele româneşti, Editura 2244/Bonnier, Suedia, 2013; 10+, antologie de proză Tiuk!, Editura Tracus Arte, 2013; Best of – proza scurtă a anilor 2000, Editura Polirom, 2013.
A tradus din opera lui Vladimir Nabokov romanele Ochiul, Disperare, Rege, damă, valet, Originalul Laurei, Darul (nominalizare la Premiile USR pentru Cea mai bună traducere), Foc palid (nominalizare la Gala Bun de Tipar 2015 pentru Cea mai bună traducere), precum şi o parte dintre Povestiri și volumul de corespondență Scrisori către Vera. A tradus din opera lui Samuel Beckett proza scrisă în limba engleză, şi anume proza scurtă din volumul Opere I – Integrala prozei scurte (nominalizare la Gala Bun de Tipar 2012 pentru Cea mai bună traducere) şi romanele Murphy, Watt şi Vis cu femei frumoase şi nu prea, alcătuind volumul Opere II (Premiul USR Sibiu pentru traducerile din opera lui Samuel Beckett). A mai tradus romane de Don DeLillo, Siri Hustvedt, Eowyn Ivey, Lydia Davis, Tracy Chevalier, E. B. White.
Povestiri incluse în antologii precum Kikinda Short 06, antologie internaţională de proză scurtă, Serbia, 2012; Scräpliv, antologie de nuvele româneşti, Editura 2244/Bonnier, Suedia, 2013; 10+, antologie de proză Tiuk!, Editura Tracus Arte, 2013; Best of – proza scurtă a anilor 2000, Editura Polirom, 2013.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 7 of 7 reviews
March 28, 2016
O carte ca un moț de vată de zahăr, din care tragi încet fire albe, să nu se termine prea repede, să nu-i uiți vreodată gustul și culoarea și toată bucuria cu care te-a încălzit.
October 1, 2019
Not really my type of book...
May 9, 2016
The feeling I had while reading this book was similar to the one I used to have while looking at my parents photographs of when they were young. Somehow I could relate to at least one detail in each and every one of the stories. It's not a sad book, it doesn't make judgements, it just shows the everyday. The style is clean and simple - the words create an atmosphere - and the book is easy to read. I recommend it.
November 15, 2019
O carte care nu as mai fi vrut sa se termine vreodata. Am ras, am plans, m-am suparat, m-am enervat, am trantit si am urlat. Plina de sentimente intense in pagini putine - ca o portie foarte mica de tocana facuta de mama atunci cand nu aveam destule posibilitati.
Nu am trait pe vremea comunismului, dar aceasta este una din cartile care m-au teleportat in acele vremuri.
Celalalta carte pe care o recomand este "Robi pe Uranus" de Ioan Popa.
Nu am trait pe vremea comunismului, dar aceasta este una din cartile care m-au teleportat in acele vremuri.
Celalalta carte pe care o recomand este "Robi pe Uranus" de Ioan Popa.
June 27, 2025
Sunt cărți care te inspiră. Să afli mai mult, să schimbi, să (te) analizezi, să riști, să te redefinești.
Sunt cărți care te fac să visezi la locuri pe care ți-ai dori să le vezi sau să le fi văzut, să simți, să guști, să trăiești atunci, acolo.
Unele te îmbrățișează cu totul, ți-e bine, ți-e liniște și senin în lumea lor.
Altele te aruncă într-o altfel de lume, una în care nu înțelegi cum de a fost ( încă mai este, din păcate) posibilă atâta cruzime? Cum pot oamenii să facă și descoperiri spectaculoase și cum, tot ei, pot să distrugă oameni, locuri, rost al lumii?
Și mai sunt unele cărți care te pun față în față cu tine, ca într-o oglindă, cu trecutul tău, cu trăirile de-atunci. Te provoacă. Te sperie. Te ceartă. Te mângâie. Te însoțesc. Ca o umbră a ta.
O astfel de carte e, pentru mine, "Roșu, roșu, catifea" de dna Veronica D. Niculescu 15 povestiri. 15 clipe. Amintiri, mai mult de atât.
Citești o poveste și îți dai seama că nu e doar despre Micuța Vera. Poate fi și despre tine. Și tu aveai cam aceeași vârstă, și tu citeai basme (pe-atunci citeam Povești nemuritoare), și ție îți era frică de întuneric, și ție îți intra apa în cizmele de scai. Deodată amintirile tale se împletesc cu ale Verei și îți vine să spui: Știu, Vera, știu! Așa a fost! Bezna aia deplină, când se stingea lumina în toate blocurile, în tot orașul, până când ochii apucau să se obișnuiască cu întunericul, bezna aia mă bloca, mă îngrozea și pe mine.
Citești o alta, să zicem, "Fericiri aiuritoare", și te vezi pe tine la coada -pentru orice se dă- din anii'80. Coada este aici un personaj în sine. Trăiește. Vorbește. Se mișcă. Se precipită. Se îngrijorează. Dacă nu ajunge la toți? Reușită. Bucurie. Aluneci. Sticlele, și odată cu ele speranța, se fac țăndări. "Un secol de țăndări și groază".
Amintirile tale se împletesc cu ale Doiniței și îți vine să-i spui: Știu, Doinița, știu! Bucuria cea mare vine din lucrurile mici.
Și niciodată nu va mai fi ca atunci. Doar petele vor rămâne, chiar dacă le vei ști doar tu.
Citești și pare că amintirile se desfac și se leagă ușor, fir cu fir, cu alt fir, cu altă poveste. Tren înghețat prin gări prost luminate, cărămidă albă, de BCA, poroasă, cu rezistența sucită precum un șarpe, cămin studențesc, ace de siguranță (minunată metaforă), amiezi cu nerăbdare, și...We had fun, iz de fericire, griș cu lapte și sticle cu ulei, mame ce iubesc, înțeleg și alină, întrebări, mereu aceleași, ce fac eu acum? Ce mă fac?, teamă, griji, iubire, firesc, cum să visezi cu ochii deschiși la o viață de neatins, durere, dor ( și ce dor, domnule Teodorescu!) speranțe împlinite.
Toate se regăsesc în această carte. Pentru că sunt povești din viață.
Scrise aparent simplu, unele cu dialoguri rapide, scurte, altele adevărate lecții de psihologie, poveștile te poartă într-o lume a anilor'70-'80, cu toate neajunsurile, frustrările și fricile de atunci.
Mi-e dragă Vera, o iubesc pe Doinița, îl îmbrățișez pe dl Teodorescu, care cred că e același domn T. din "Spre văi de jad și sălbăție", le invidiez pe Natalia, că știe să viseze, și pe Lena, că are prietenă căreia îi scrie scrisori pline de banalități, cu Cornelia tac. Și tremur. Și zămbesc, poate, timid.
O lume. Ca o portocală. Dulce-acrișoară.
"Roșu, roșu, catifea" este " terenul" din care mai târziu, peste ani, a apărut "Toți copiii librăresei", o carte pe care o iubesc.
Sunt cărți care te fac să visezi la locuri pe care ți-ai dori să le vezi sau să le fi văzut, să simți, să guști, să trăiești atunci, acolo.
Unele te îmbrățișează cu totul, ți-e bine, ți-e liniște și senin în lumea lor.
Altele te aruncă într-o altfel de lume, una în care nu înțelegi cum de a fost ( încă mai este, din păcate) posibilă atâta cruzime? Cum pot oamenii să facă și descoperiri spectaculoase și cum, tot ei, pot să distrugă oameni, locuri, rost al lumii?
Și mai sunt unele cărți care te pun față în față cu tine, ca într-o oglindă, cu trecutul tău, cu trăirile de-atunci. Te provoacă. Te sperie. Te ceartă. Te mângâie. Te însoțesc. Ca o umbră a ta.
O astfel de carte e, pentru mine, "Roșu, roșu, catifea" de dna Veronica D. Niculescu 15 povestiri. 15 clipe. Amintiri, mai mult de atât.
Citești o poveste și îți dai seama că nu e doar despre Micuța Vera. Poate fi și despre tine. Și tu aveai cam aceeași vârstă, și tu citeai basme (pe-atunci citeam Povești nemuritoare), și ție îți era frică de întuneric, și ție îți intra apa în cizmele de scai. Deodată amintirile tale se împletesc cu ale Verei și îți vine să spui: Știu, Vera, știu! Așa a fost! Bezna aia deplină, când se stingea lumina în toate blocurile, în tot orașul, până când ochii apucau să se obișnuiască cu întunericul, bezna aia mă bloca, mă îngrozea și pe mine.
Citești o alta, să zicem, "Fericiri aiuritoare", și te vezi pe tine la coada -pentru orice se dă- din anii'80. Coada este aici un personaj în sine. Trăiește. Vorbește. Se mișcă. Se precipită. Se îngrijorează. Dacă nu ajunge la toți? Reușită. Bucurie. Aluneci. Sticlele, și odată cu ele speranța, se fac țăndări. "Un secol de țăndări și groază".
Amintirile tale se împletesc cu ale Doiniței și îți vine să-i spui: Știu, Doinița, știu! Bucuria cea mare vine din lucrurile mici.
Și niciodată nu va mai fi ca atunci. Doar petele vor rămâne, chiar dacă le vei ști doar tu.
Citești și pare că amintirile se desfac și se leagă ușor, fir cu fir, cu alt fir, cu altă poveste. Tren înghețat prin gări prost luminate, cărămidă albă, de BCA, poroasă, cu rezistența sucită precum un șarpe, cămin studențesc, ace de siguranță (minunată metaforă), amiezi cu nerăbdare, și...We had fun, iz de fericire, griș cu lapte și sticle cu ulei, mame ce iubesc, înțeleg și alină, întrebări, mereu aceleași, ce fac eu acum? Ce mă fac?, teamă, griji, iubire, firesc, cum să visezi cu ochii deschiși la o viață de neatins, durere, dor ( și ce dor, domnule Teodorescu!) speranțe împlinite.
Toate se regăsesc în această carte. Pentru că sunt povești din viață.
Scrise aparent simplu, unele cu dialoguri rapide, scurte, altele adevărate lecții de psihologie, poveștile te poartă într-o lume a anilor'70-'80, cu toate neajunsurile, frustrările și fricile de atunci.
Mi-e dragă Vera, o iubesc pe Doinița, îl îmbrățișez pe dl Teodorescu, care cred că e același domn T. din "Spre văi de jad și sălbăție", le invidiez pe Natalia, că știe să viseze, și pe Lena, că are prietenă căreia îi scrie scrisori pline de banalități, cu Cornelia tac. Și tremur. Și zămbesc, poate, timid.
O lume. Ca o portocală. Dulce-acrișoară.
"Roșu, roșu, catifea" este " terenul" din care mai târziu, peste ani, a apărut "Toți copiii librăresei", o carte pe care o iubesc.
June 19, 2025
Aproape 4 stelute :)
,,A fost prima oară cînd mi-a dat prin minte că, de fapt, cuvintele sunt cuvinte dar miezul cuvintelor e altceva, complet diferit. Mă înţelepţeam singur, într-un teanc de necazuri. [...] Curînd, cutreierînd tot aşa, mă limpezii în acea chestiune vitală, a diferenţei dintre cuvinte şi miezul lor. Cuvintele, carevasăzică, descopeream în fiecare zi, nu-s una şi aceeaşi cu lucrul pe care îl reprezintă, deşi fiecare lucru este fără doar şi poate reprezentat de un cuvant."
,,A fost prima oară cînd mi-a dat prin minte că, de fapt, cuvintele sunt cuvinte dar miezul cuvintelor e altceva, complet diferit. Mă înţelepţeam singur, într-un teanc de necazuri. [...] Curînd, cutreierînd tot aşa, mă limpezii în acea chestiune vitală, a diferenţei dintre cuvinte şi miezul lor. Cuvintele, carevasăzică, descopeream în fiecare zi, nu-s una şi aceeaşi cu lucrul pe care îl reprezintă, deşi fiecare lucru este fără doar şi poate reprezentat de un cuvant."
July 5, 2025
"《Anii au trecut, iubirea mea...》Portocalele-s uscate în piramidele din supermarket, cîrlionții-s poezie, spaimele-s altele, mereu strivite sub tălpi pe trotuare înguste, în curând va fi întuneric aici, apoi iarăși lumină și iar întuneric, soarele înghețat va rămîne mereu încrustat într-o palmă mică și transpirată."
Displaying 1 - 7 of 7 reviews