What do you think?
Rate this book
Amândoi
Amândoi este istoria descifrării enigmei a două asasinate. Doi bătrâni înstăriți și avari sunt uciși în propria lor casă din Pitești. Imediat se deschide o anchetă pe care o conduce judecătorul de instrucție Aurel Dolga, un tânăr intoxicat de lectură multor cărți polițiste. Dornic de afirmare cât mai rapidă, el imită comportamentul unui Sherlock Holmes sau Hercule Poirot: interoghează martori, cercetează biografia răposaților soți Daniloiu, relațiile tensionate pe care le-au avut cu frații, surorile, cumnații lor, dar și cu alți cunoscuți, ordonă percheziții, reține suspecți. Pe baza informațiilor obținute, fără însă a le aprofunda, ambițiosul investigator construiește un caz fantasmagoric, spre uluirea celorlați participanți la cercetări – un prim-procuror, un medic legist, un polițist cu experiență. E adus cu picioarele pe pământ atunci când criminalul se autodenunță. Întregul eșafodaj al judecătorului de instrucție se năruie ca un castel din cărți de joc.
175 pages, Paperback
First published January 1, 1940
10 people are currently reading
316 people want to read
About the author
Liviu Rebreanu
72 books322 followersLiviu Rebreanu was a Romanian novelist, playwright, short story writer, and journalist.
Born in Târlişua (currently Bistriţa-Năsăud County), Transylvania, then part of Austria-Hungary, he was the second of thirteen children born to Vasile Rebreanu, a schoolteacher, and Ludovica Diuganu, descendants of peasants. His father had been a classmate of George Coşbuc's and was an amateur folklorist. Liviu Rebreanu went to primary school in Maieru (where he was taught by his father), and then in Năsăud and Bistriţa, to military school at Sopron and then to the military academy in Budapest. He worked as an officer in Gyula but resigned in 1908, and in 1909 illegally crossed the Transylvanian Alps into Romania, and lived in Bucharest.
He joined several literary circles, and worked as a journalist for Ordinea, then for Falanga literară şi artistică. At the request of the Austro-Hungarian government, he was arrested and extradited in 1910. Rebreanu was incarcerated in Gyula, being freed in August; he returned to Bucharest. In 1911-1912 he was secretary for the National Theater in Craiova, where he worked under the direction of short story writer Emil Gârleanu. He got married to actress Fanny Rădulescu.
His first published in 1912 with a volume of novellas gathered under the title Frământări ("Troublings"). During World War I Rebreanu was a reporter for Adevărul, and he continued publishing short stories: Golanii ("The Hooligans") and Mărturisire (Confession) in 1916 and Răfuială ("Resentfullness") in 1919. After the war, he became an important collaborator at the literary society Sburătorul led by the literary critic Eugen Lovinescu.
In 1920 Rebreanu published his novel Ion, the first modern Romanian novel, in which he depicted the struggles over land ownership in rural Transylvania. For Ion, Rebreanu received a Romanian Academy award - he became a full member of the institution in 1939. Between 1928 and 1930 he was chairman of the National Theatre of Bucharest, and from 1940 to 1944 he was President of the Romanian Writers' Society.
In 1944, aged 59, he was diagnosed with throat cancer. Rebreanu shot himself in the mouth, in his country house in Valea Mare, Argeş County
Born in Târlişua (currently Bistriţa-Năsăud County), Transylvania, then part of Austria-Hungary, he was the second of thirteen children born to Vasile Rebreanu, a schoolteacher, and Ludovica Diuganu, descendants of peasants. His father had been a classmate of George Coşbuc's and was an amateur folklorist. Liviu Rebreanu went to primary school in Maieru (where he was taught by his father), and then in Năsăud and Bistriţa, to military school at Sopron and then to the military academy in Budapest. He worked as an officer in Gyula but resigned in 1908, and in 1909 illegally crossed the Transylvanian Alps into Romania, and lived in Bucharest.
He joined several literary circles, and worked as a journalist for Ordinea, then for Falanga literară şi artistică. At the request of the Austro-Hungarian government, he was arrested and extradited in 1910. Rebreanu was incarcerated in Gyula, being freed in August; he returned to Bucharest. In 1911-1912 he was secretary for the National Theater in Craiova, where he worked under the direction of short story writer Emil Gârleanu. He got married to actress Fanny Rădulescu.
His first published in 1912 with a volume of novellas gathered under the title Frământări ("Troublings"). During World War I Rebreanu was a reporter for Adevărul, and he continued publishing short stories: Golanii ("The Hooligans") and Mărturisire (Confession) in 1916 and Răfuială ("Resentfullness") in 1919. After the war, he became an important collaborator at the literary society Sburătorul led by the literary critic Eugen Lovinescu.
In 1920 Rebreanu published his novel Ion, the first modern Romanian novel, in which he depicted the struggles over land ownership in rural Transylvania. For Ion, Rebreanu received a Romanian Academy award - he became a full member of the institution in 1939. Between 1928 and 1930 he was chairman of the National Theatre of Bucharest, and from 1940 to 1944 he was President of the Romanian Writers' Society.
In 1944, aged 59, he was diagnosed with throat cancer. Rebreanu shot himself in the mouth, in his country house in Valea Mare, Argeş County
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 24 of 24 reviews
August 19, 2022
Mi-a căzut cu tronc Rebreanu. De la o vreme tot la el mă întorc. După “Jar” am zis că trebuie să mai explorez opera lui Rebreanu și să recuperez și alte romane de referință ale literaturii române. Și iată-mă ajunsă la “Amândoi”. O carte în care realismul și suspansul prevalează. Am stat lipită de ea și am urmărit cu sufletul la gură să aflu deznodământul.
Văzând titlul romanului mi-am imaginat că este vorba despre o poveste de dragoste, în care eroii sunt un El și o Ea cuprinși în vâltoare sentimentelor. Dacă aș fi făcut vreo asociere cu o crimă ar fi fost doar în contextul săvârșirii unei nelegiuiri de către cei doi, de către “amândoi”.
Este un roman polițist clasic în care se investighează asasinarea a doi bătrâni. Fiind bogați și avari, cei doi bătrâni sunt găsiți uciși în casa lor din Pitești. Tânărul anchetator, Aurel Dolga este cel care investighează crimele încercând să descurce ițele. Rufele murdare ale familiei sunt spălate în public, se deschid răni vechi și se încep scandaluri noi.
Cu cât avansăm în istorie personajele prind contur și capătă individualitate. Aflăm despre cele două victime că nu aveau copii, însă munceau și adunau la ciorap o avere impunătoare. În același timp erau avari și strângători. Ilarie Dăniloiu era negustor la origine și fiindcă era bogat și influent, a fost luat în partid ajungând în final senator.
Pretendenții la moștenire nu întârzie să apară. Fratele și sora lui Ilarie se consideră principalii beneficiari. Fratele, Spiru Dăniloiu, un bătrân greoi și prostănac și în același timp șiret ca un vulpoi. Sora, Aretia Delulescu, o femeie săracă, credincioasă, voinică, bărbătoasă și încăpățânată, dar foarte cinstită. Felul în care se certau de la moștenire fratele și sora, atunci când celălat frate stătea încă pe laiță este probabil una dintre realitățile nefericite care există în multe familii de înstăriți.
Deznodământul este unul surpriză, nu l-am putut prezice. Dar, ceea ce m-a impresionant în mod special a fost cauza omorului.
Recomand!
✍️“… zgârcenia, pricit de aprigă, nu poate explica o viață în ticăloșie materială desăvârșită!… Explicația o dă numai rasa, domnule jude!”
“Amândoi” de Liviu Rebreanu
Văzând titlul romanului mi-am imaginat că este vorba despre o poveste de dragoste, în care eroii sunt un El și o Ea cuprinși în vâltoare sentimentelor. Dacă aș fi făcut vreo asociere cu o crimă ar fi fost doar în contextul săvârșirii unei nelegiuiri de către cei doi, de către “amândoi”.
Este un roman polițist clasic în care se investighează asasinarea a doi bătrâni. Fiind bogați și avari, cei doi bătrâni sunt găsiți uciși în casa lor din Pitești. Tânărul anchetator, Aurel Dolga este cel care investighează crimele încercând să descurce ițele. Rufele murdare ale familiei sunt spălate în public, se deschid răni vechi și se încep scandaluri noi.
Cu cât avansăm în istorie personajele prind contur și capătă individualitate. Aflăm despre cele două victime că nu aveau copii, însă munceau și adunau la ciorap o avere impunătoare. În același timp erau avari și strângători. Ilarie Dăniloiu era negustor la origine și fiindcă era bogat și influent, a fost luat în partid ajungând în final senator.
Pretendenții la moștenire nu întârzie să apară. Fratele și sora lui Ilarie se consideră principalii beneficiari. Fratele, Spiru Dăniloiu, un bătrân greoi și prostănac și în același timp șiret ca un vulpoi. Sora, Aretia Delulescu, o femeie săracă, credincioasă, voinică, bărbătoasă și încăpățânată, dar foarte cinstită. Felul în care se certau de la moștenire fratele și sora, atunci când celălat frate stătea încă pe laiță este probabil una dintre realitățile nefericite care există în multe familii de înstăriți.
Deznodământul este unul surpriză, nu l-am putut prezice. Dar, ceea ce m-a impresionant în mod special a fost cauza omorului.
Recomand!
✍️“… zgârcenia, pricit de aprigă, nu poate explica o viață în ticăloșie materială desăvârșită!… Explicația o dă numai rasa, domnule jude!”
“Amândoi” de Liviu Rebreanu
July 1, 2022
Un roman polițist abil construit.
„-(...). La bătrânețe omul are mai multe nevoi. Și dumealor sînt destul de bătrîni...”
„-(...). La bătrânețe omul are mai multe nevoi. Și dumealor sînt destul de bătrîni...”
April 20, 2016
Deși cartea achiziționată de mine de la anticariat conținea două romane (Jar și Amândoi), nu le-am citit unul după altul și am decis să le fac câte o mică recenzie separat. Despre Jar v-am spus aici mai multe. Amândoi este un roman destul de scurt care se citește repede și m-am bucurat foarte mult că după lectura romanelor Ion, Ciuleandra, Jar și Răscoala am ocazia să mai citesc o carte a marelui Rebreanu (...)
Continuarea recenziei pe blog:
https://literarybook.wordpress.com/20...
Continuarea recenziei pe blog:
https://literarybook.wordpress.com/20...
August 24, 2022
A fost o surpriză cartea, foarte frumușică. Are mult umor.
March 20, 2013
Beautiful and deep.
February 1, 2016
Foarte frumoasa cartea,ar trebui facut film dupa ea.
Eu insa mi-am dat seama cine e faptasul,autorul ofera semne pe parcursul cartii..
Eu insa mi-am dat seama cine e faptasul,autorul ofera semne pe parcursul cartii..
March 12, 2021
De 5 ori 5
May 18, 2023
Liviu Rebreanu chiar este un autor complet, fiecare roman este diferit și unic. Am fost plăcut surprinsă și de această dată 😁
May 16, 2024
Agatha Christie varianta mioritică, cu un Hercule Poirot incompetent stabilit în Piteşti.
!!!!!!Te rog să nu citeşti prefața!!!!!!
!!!!!!Te rog să nu citeşti prefața!!!!!!
May 10, 2020
Amandoi is a detective novel written by Liviu Rebreanu, that seems quite simple at the surface, but with deep and imbricate roots underneath. The intrigue is simple – a double assassinate of an old couple, well-known in Pitesti and its surroundings for being extremely avaricious.
The local judge starts a trial resembling one of Agatha Christie’s stories, but all his preparation falls like a house of cards, once the true killer turns himself in.
The novel is far from being just a detective novel; it’s also a novel of manners of the society of a small provincial city, where everyone knows everyone, gossip travels at the speed of light, brothers and sisters fight each other for wealth, while the upstarts are doing anything possible to get what they want.
The local judge starts a trial resembling one of Agatha Christie’s stories, but all his preparation falls like a house of cards, once the true killer turns himself in.
The novel is far from being just a detective novel; it’s also a novel of manners of the society of a small provincial city, where everyone knows everyone, gossip travels at the speed of light, brothers and sisters fight each other for wealth, while the upstarts are doing anything possible to get what they want.
September 23, 2020
Urmarind regula clasica a inculparii vinovatului, acesta e din nou persoana cea mai apropiata asupra careia nu exista initial vreo suspiciune. Desi scrierea aceasta politista e intesata de descrieri patriarhale pe gustul meu, nu a reusit sa surprinda marele moment al dezvaluirii misterului invaluindu-l in suspansul mult asteptat.
This entire review has been hidden because of spoilers.
February 11, 2020
more like 3,5/5
June 12, 2021
Excelent !!I am dat 4 stelute pentru ca finalul a fost foarte brusc dar mi a placut extrem de mult 💜
September 11, 2021
Great book
Amazing crime story
Well written characters, good old plot twist in the end, satisfying ending, believable characters
Everything you'd want from a Liviu Rebreanu book
Amazing crime story
Well written characters, good old plot twist in the end, satisfying ending, believable characters
Everything you'd want from a Liviu Rebreanu book
August 24, 2022
La plupart des promesses de la quatrième de couverture semblent tenues, bien que le rattachement au genre policier soit ici discutable.
D'ailleurs Ploscaru, patronyme du policier, est indéniablement construit à partir de « ploscă » traduit ainsi par mon dictionnaire roumain-français de poche : 1. gourde, 2. poudrière (vase pour la poudre à canon), 3. urinal (dont pistolet serait synonyme). Je mets au défi quiconque n'a jamais su cela de rire comme il se doit de ce policier-là !
Le choix de traduire les noms propres par des adaptations « graphiques » conduit souvent à des associations caricaturales bien éloignées des desseins du romancier roumain. Ainsi, pour les lecteurs francophones Spirou est plutôt un héros de bande dessinée et, puisque Ciufu (du roumain « ciuf », au sens premier la houppe de cheveux, au sens second le hibou moyen duc) devient Lhérissé, p. 29 pour l'avocat Trandafirescu on aurait attendu logiquement « maître Derose » [la descendance de la rose].
La question du titre et de son ambiguïté non expliquée me semble la plus embarrassante. Contrairement à « deux » qui est pluralité première, soit ce qui vient juste après un, le titre original « Amândoi » signifie (sous l'autorité de Vasile Breban, dont le dictionnaire est équivalent au Robert français) « et l'un et l'autre », « aussi bien l'un que l'autre ». L'identité de sort concerne les deux membres d'un couple ou d'un binôme, le masculin roumain permettant de renvoyer soit à deux masculins pris ensemble, soit à un masculin plus un féminin. Or, en français le « deux » n'exclut pas un féminin plus un autre féminin.
D'autres considérations sur le syntagme « deux d'un coup » risquent de dévoiler démesurément l'intrigue et mettre en péril le plaisir de la lecture. Aussi, contentons-nous de juger que le coup ne peut être que celui du sort, pour ne pas dire celui de Dieu, dont la justice semble bien plus efficace que celle des hommes.
D'ailleurs Ploscaru, patronyme du policier, est indéniablement construit à partir de « ploscă » traduit ainsi par mon dictionnaire roumain-français de poche : 1. gourde, 2. poudrière (vase pour la poudre à canon), 3. urinal (dont pistolet serait synonyme). Je mets au défi quiconque n'a jamais su cela de rire comme il se doit de ce policier-là !
Le choix de traduire les noms propres par des adaptations « graphiques » conduit souvent à des associations caricaturales bien éloignées des desseins du romancier roumain. Ainsi, pour les lecteurs francophones Spirou est plutôt un héros de bande dessinée et, puisque Ciufu (du roumain « ciuf », au sens premier la houppe de cheveux, au sens second le hibou moyen duc) devient Lhérissé, p. 29 pour l'avocat Trandafirescu on aurait attendu logiquement « maître Derose » [la descendance de la rose].
La question du titre et de son ambiguïté non expliquée me semble la plus embarrassante. Contrairement à « deux » qui est pluralité première, soit ce qui vient juste après un, le titre original « Amândoi » signifie (sous l'autorité de Vasile Breban, dont le dictionnaire est équivalent au Robert français) « et l'un et l'autre », « aussi bien l'un que l'autre ». L'identité de sort concerne les deux membres d'un couple ou d'un binôme, le masculin roumain permettant de renvoyer soit à deux masculins pris ensemble, soit à un masculin plus un féminin. Or, en français le « deux » n'exclut pas un féminin plus un autre féminin.
D'autres considérations sur le syntagme « deux d'un coup » risquent de dévoiler démesurément l'intrigue et mettre en péril le plaisir de la lecture. Aussi, contentons-nous de juger que le coup ne peut être que celui du sort, pour ne pas dire celui de Dieu, dont la justice semble bien plus efficace que celle des hommes.
October 30, 2025
Scris în 1940, acesta este singurul roman polițist al lui Rebreanu. Nu îi lipsesc atmosfera tensionată, ancheta unui detectiv arogant, confuzia morală, personajele suspecte și observațiile sociale fine.
„Ce crimă oribilă, domnilor! zise polițaiul cu poftă de vorbă. Am început să ne civilizăm și să luăm alură de oraș mare, dacă ne-am pornit pe astfel de crime!”
Orașul Pitești este zguduit de vestea uciderii soților Dăniloiu — bătrâni, înstăriți, dar avari și zgârciți. Suspecții sunt mulți: frații bărbatului ucis, nepotul, fostul prieten care spune peste tot că „merita să moară”, dar și servitorii casei.
Judecătorul Dolga, nou venit în oraș, vrea să se afirme prin acest caz, dar se grăbește, arestând persoana nepotrivită.
Nu pot spune că m-am specializat în a recunoaște făptașul, dar alibiul vinovatului mi-a dat de bănuit de la început.
Am descoperit un Rebreanu atipic, însă interesant, într-un registru diferit, păstrând totuși trăsăturile realiste și psihologice care l-au consacrat.
Totuși, pentru finalul neverosimil, notez cartea cu 3 stele.
May 26, 2023
Curiosity, adrenaline, anger and many other feelings one can experience while reading Liviu Rebreanu's "Amândoi". The story depicts the rural life of people living in 1936's Pitești. The writer adds essence to the crime fiction gender by suggesting a violent but subtle evolution of the culprit, with a sudden turn of events in the climax of the novel. The insights into the system of thoughts of simple or complex people from the suburban life gives it authenticity. A thrilling experience which I warmly recommend.
.
.
16.04.2023-24.04.2023
L. Rebreanu (1885-1944) - Amândoi (1940)
Liviu Rebreanu Edition, 2018, Bucharest
.
.
16.04.2023-24.04.2023
L. Rebreanu (1885-1944) - Amândoi (1940)
Liviu Rebreanu Edition, 2018, Bucharest
July 28, 2025
Ceea ce m-a impresionat n-a fost crima în sine și nici drumul parcurs până la aflarea ucigașului (deși trebuie remarcat faptul că firul epic e unul foarte bun pentru o asemenea temă abordată, deznodământul fiind deloc previzibil), ci motivul pentru care a fost săvârșită... Toată durerea trăită și sacrificiile făcute se dovedesc a fi în zadar în cele din urmă, dar ce n-ar face omul din dragoste?
December 18, 2025
The plot twist was really something
Personaj remarcabil Solomia, mai ales sfârșitul ei
Poate fi interpretat din așa multe perspective diferite… este precum un capăt fără sfârșit, dând frâu liber cititorului
Personaj remarcabil Solomia, mai ales sfârșitul ei
Poate fi interpretat din așa multe perspective diferite… este precum un capăt fără sfârșit, dând frâu liber cititorului
May 15, 2024
One of the best, sincer.
September 12, 2025
Despre ,,Amândoi” s-au scris și s-au spus multe, iar despre Rebreanu, la fel. Tot ce aș dori să adaug este că Rebreanu rămâne, fără urmă de îndoială, unul dintre autorii mei români preferați.
October 11, 2025
A very good book!Finalul a fost genial pentru un roman poliţist românesc!Cam greu de citit dar a fost ok.
July 11, 2022
„Retrăirea în fragmente poate să fie, prin lipsa de legături și motivări firești, mai insuportabilă decât trăirea directă, totală care, prin continuitate, nivelează și amortizează zguduirile...”
September 18, 2025
În plină epocă de avânt a romanului de serie neagră (gen consacrat în Statele Unite începând cu perioada anilor 1930) Rebreanu vine cu o idee de roman polițist care sparge pe undeva canoanele obișnuite.
Doi bătrâni, familia Dăniloiu din Pitești, sunt uciși cu bestialitate în propria casă. Un judecător de instrucție pasionat de literatura polițistă, Aurel Dolga, preia cazul cu mult entuziasm, privindu-l (poate chiar prea mult) ca pe o posibilitate de a-și lansa cariera.
Finalul, pe care nu vi-l spun, vine să-l contrazică. Până atunci însă, aveți posibilitatea să vă informați singuri. Iubitorii de romane polițiste s-ar putea să fie ușor dezamăgiți, în schimb cei cărora le plac clasicii ruși pot găsi motive de satisfacție...
Doi bătrâni, familia Dăniloiu din Pitești, sunt uciși cu bestialitate în propria casă. Un judecător de instrucție pasionat de literatura polițistă, Aurel Dolga, preia cazul cu mult entuziasm, privindu-l (poate chiar prea mult) ca pe o posibilitate de a-și lansa cariera.
Finalul, pe care nu vi-l spun, vine să-l contrazică. Până atunci însă, aveți posibilitatea să vă informați singuri. Iubitorii de romane polițiste s-ar putea să fie ușor dezamăgiți, în schimb cei cărora le plac clasicii ruși pot găsi motive de satisfacție...
Displaying 1 - 24 of 24 reviews