Dacă vreţi să-l cunoaşteţi mai bine pe Tudor Chirilă, citiţi-i textele adunate în volum. Veţi descoperi un scriitor surprinzător, care se exprimă cu aceeaşi uşurinţă în proză sau în versuri şi ale cărui rânduri trădează o sensibilitate pe care puţini i-o bănuiesc. Tudor Chirilă scrie dulce-amar despre dragoste, pasionat despre filme, teatru şi cărţi, nostalgic despre oameni dragi dispăruţi, ironic despre locuitorii României de azi. Mesajul lui? Cel mai important e să iubeşti. Şi să fii liber.
„Din Grecia în Delta Dunării şi de la fetele copiilor din nisip pâna la elogiul amar al risului ca «pedeapsă capitală a românilor», Tudor alege să participe la viaţă prin a fi normal în raport cu oamenii din jur. Textele lui se aştern firesc în carte, ca o revanşă amicală a literei scrise în faţa lumii digitale. Înainte de a fi blogger, înainte de a fi cântăreţ, înainte de a fi actor, Tudor Chirilă a fost un copil care adormea cu paginile cărţii înghesuite în colţul pernei. Nu lectura l-a învăţat, desigur, să trăiască nestingherit şi egal cu el, dar poate că acele cărţi ale copilăriei l-au împins să ne picure alfabetul albastru de cerneală al unei vieţi libere.” (Cătălin Tolontan)
Tudor Chirilă s-a născut la București, în data de 28 mai 1974, fiind fiul jurnalistului sportiv Ioan Chirilă şi al actriţei Iarina Demian. Este fostul solist vocal al trupei Vama Veche şi actualul solist al trupei Vama. În 1996 a absolvit UNATC, secţia Actorie.
Citind "Exercitii de echilibru" si vazand totodata goana nebuna a tineretului capitalist dupa o asemenea carte, se observa foarte clar declinul literaturii. Chirila are promovabilitate pe piata doar pentru ca mai apare la TV, iar nu stiu care X, boem si sarac lipit, cu romane geniale, vinde 10 exemplare pe an. "Cel mai frumos lucru al dumnezeirii este ca Dumnezeu se afla si in sufletele celor care il contesta fara ca acestia sa i se poata opune.". Siiiiigur! In fapt, ideea lui e spre bine, dar mai bine ar ramane la muzica...
Tudor Chirila este intradevar o persoana extraordinara. Aceasta carte mi-a capturat fascinatia. Articolele lui, scurtele povestioare si rodurile imaginatiei as putea spune deosebite, diferite, transmit o emotie extraordinara. Sunt scrise cu suflet, fara inhibitii si sincer. Acea voce interioara care isi face timid loc printre griji si ganduri anoste, printre probleme si temeri. Acea voce pe care cand o auzi pur si simplu stii ca vine de undeva din interior si este partasa a ceva mult mai mare. Te face partas. Ea nu cauta intelegerea, nici macar sa fie auzita, ci se afla aici doar sa-ti aduca aminte ca poti! Il admir pe Tudor Chirila deoarece in ciuda faimei, a atentiei si a aplauzelor nu a devenit arogant. Pune suflet in ceea ce face si se bucura din toata inima cand ii reuseste. That's something!
Pentru început, aș vrea să menționez faptul că Tudor Chirilă a fost o față constantă în copilăria mea. Sau, mai bine zis, o voce constantă. Fac parte din generația de copii a căror părinți nu i-au crescut cu cântece pentru copii, ci cu cântecele celor de la Vama Veche. L-am admirat mereu pe Chirilă pentru muzica pe care reușește să o facă. Însă pentru mine el a fost mereu un muzician. Nu m-am gândit la el ca mai mult de atât. Până într-o zi, în care i-am descoperit blogul și am fost uimită claritatea cu care scrie, de sentimentele puternice pe care le transmite, de scrisul pasional și plin de metafore, dar și de felul în care reușește să prezinte lumea în care trăim. Nu mi-a luat mult să vreau să citesc cartea lui și, datorită librăriei Librex, am reușit să o fac.
Am fost sigură de faptul că voi adora această carte încă de când am deschis coletul de la bunica mea și am ținut Exerciții de echilibuu în mâini pentru prima dată. Am avut dreptate. Nu numai că am adorat această carte, dar am subliniat fiecare citat care mi-a plăcut și am pus câte un semn de carte la fiecare capitol pe care vreau să îl recitesc.
Sentimentele mele favorabile pentru această carte nu au nici o legătură cu faptul ca Tudor este unul dintre artiștii mei preferați. Pentru mine, cartea asta este pur și simplu bună. Are tot ce caut eu într-o carte. Substrat, metafore, iubire, nebunie și mult, mult adevăr. Este o carte unică, care pentru mine a devenit un fel de carte de referință. Amintirea acestei cărți bune, a unui scris bun și a unui om de excepție va rămâne vie în mintea mea.
Cartea asta este o oglindă a sufletului lui Chirilă. Consider că el a rupt o parte din el pentru fiecare capitol, pentru fiecare blog post pe care l-a scris. Rezultatul este o carte care nu poate trece neobservată, o carte care îți arată ce înseamnă arta fără bariere. Lui Chirilă nu îi este frică să spună ce simte, chiar dacă lumea l-ar putea percepe ca pe un nebun.
Exerciții de echilibru nu este o carte obișnuită. Nu are o acțiune clară, care să se dezvolte pe parcursul capitolele. N-are nici o mână de personaje fictive, care să participe la acțiunea din carte. Capitolele sunt însemnări și postări făcute de Chirilă pe blogul lui. Cartea conține diverse povestiri fantastice prin prisma cărora el reușește să descrie lumea în adevărata ei lumină, amintiri de-alea lui prin care ajungem să îl cunoaștem mai bine, întâmplări din viața lui care l-au marcat, dar și lucruri pe care le-a văzut, le-a simțit și le-a trăit. Este un fel de jurnal, în care Chirilă își arată sufletul.
Din acest motiv consider că această carte nu este pentru toată lumea. Aș recomanda-o oricui. Mi-ar plăcea ca întreaga lumea să citească această carte genială, însă nu cred că oricine ar putea-o înțelege. Exerciții de echilibru este destul de ciudată, iar Chirilă destul de greu de înțeles uneori, având în vedere imaginația lui bogată și ușurința cu care folosește metaforele, cu scopul de a arăta realul prin fantastic. Realismul, cinismul și sarcasmul lui – acestea sunt detaliile care fac oamenii să îi respingă ideile. Personal, am adorat aceste caracteristici ale lui Chirilă. Mi-au plăcut mult metaforele, chiar dacă unele mi s-au părut ușor exagerate și imposibil de înțeles.
La început, nu am înțeles titlul acestei cărți. La sfârșit am priceput, însă, că omul Chirilă este complet diferit de cel pe care l-am cunoscut la început. Dintr-un artist ciudat, până la sfârșitul cărții el devine un om cu un simț artistic, dar și un simț al realului incredibile. Pe parcursul cărții, el se dezvoltă și vede lumea aceasta cu alți ochi, iar asta este evident din tonul pe care îl folosește mai spre final. Cartea această este un exercițiu de echilibru pentru el și îi reușește.
Așa cum am menționat mai sus, Chirilă are un simț al realului fantastic. Omul acesta reușește să vadă lumea așa cum este, privind, parcă, de undeva de sus, detașat și totuși foarte prins de acțiunea din toată lumea aceasta. Ce m-a uimit și mai mult a fost felul în care acesta reușește să captureze realul pe care îl trăim și să îl pună în pagină. Chirilă ia lumea reală și ți-o vâră sub nas, fiindu-ți imposibil să nu realizezi câtă dreptate are în ceea ce încearcă să transmită.
De multe ori m-am regăsit în trăirile lui. Am fost de acord cu afirmațiile lui în cele mai multe cazuri. Am adorat multe capitole, dar cred că favoritele mele au fost Scrisoare către liceeni, With love Ioanna, Singur cu Sarah Chang și Ziua în care am risipit ceața. Vama la „Cerbul de aur”. Acestea sunt capitolele care m-au emoționat cel mai mult, cele în care m-am putut regăsi pe mine în cuvintele altuia.
Recunosc că nu mi-au plăcut toate capitolele și nu le-am înțeles pe toate. Însă tot am adorat această carte pentru tot ce reprezintă. Aș putea-o descrie ca pe cartea unei generații, cartea care instigă la speranță și la luptă. Cartea care spune lucrurilor pe nume.
În concluzie, Exerciții de echilibru mi-a plăcut enorm. Pentru mine a fost artă pură. M-am bucurat de fiecare cuvânt scris de Tudor și mi-a părut rău când s-au sfârșit și cuvintele și poveștile și adevărurile. Recomand această carte tuturor! Însă cu grija… S-ar putea să vă trezească la realitate!
După mai bine de jumătate, mi-am dat seama că nu îmi place. Nu mă pot conecta cu gândurile din carte, poate pentru simplul motiv că nu voi trece prin situațiile prin care a trecut Tudor, ca să gândesc la fel.
Dezamăgire. Cartea e doar un amalgam prost structurat de povestioare, impresii, cugetări, sfaturi și poezii. După un capitol despre Dumnezeu urmează unul erotic, și invers. I s-a făcut multă reclamă și toată lumea o găsește de mare succes, ei bine, nu prea este... De ce îi dau două stele? Pentru ,,Scrisoare către liceeni", ăsta fiind singurul text care mi-a plăcut cu adevărat.
"Trupul care iubeste, iubeste inaintea sufletului si e ultimul care moare, caci s-a framantat in aluat si cand se rupe e ca o brutareasa uriasa care vrea sa faca doua paini din aceasi iubire si ia aluatul asta al tau si al ei si-l arunca mestesugit in aer si-l mai framanta de cateva ori; brutareasa asta uriasa; cu maini de epopee, framanta iubirea voastra si nu mai stii care esti tu si unde e ea si deodata frange aluatul in doua bucati egale, pentru doua paini mari, si urli de durere ca tu nu mai esti tu, o, Doamne - bucati din tine au ramas in ea si memoria sanilor ei iti imbiba saliva si, oricat ai scuipa si oricata apa sau uitare ai bea, e acolo, in saliva, sunt impregnate bucati de coapse si de sani si sudoare de nimfa si mangaiere multa si priviri ca niste turturi lungi de gheata care se topesc in tine, dulce-acrisor."
Mi-a placut la nebunie aceasta carte. M-am regasit in atat de multe dintre povestirile lui Tudor. Si chiar daca este oarecum brutal in exprimare pe alocuri, tot pot spune cu mana pe inima ca este unul dintre autorii cei mai dragi inimii mele. Poate sunt subiectiva pentru ca sunt si fana Vama si toate cele, dar cred din suflet ca nu ai cum sa nu te identifici cu ceva scris in aceasta carte. Deci trebuie sa o cititi.
O înșiruire de povesti, unele prea personale din punctul meu de vedere pentru a fi publicate, iar altele foarte profunde și frumos scrise. Greu de citit linear capitole consecutive.
"Exercitii de echilibru" reprezinta o colectie de texte separate unul de cealalt si, prin urmare, nu poate fi vorba de o lecturare care sa te tina permanent in suspans. Insa, sinceritatea cu care a fost scrisa, felul simplist imbinat cu fel de fel de metafore si epitete ce genereaza o bucurie si niste sentimente necesare oricarei persoane fac ca aceasta carte sa merite din plin. Este foarte interesant modul in care Tudor Chirila, un autor relativ nou, dar care nu mai are nevoie de niciun fel de prezentari, reuseste sa dea viata unor emotii parca de mult uitate undeva prin adancimile sufletului nostru. Reusind sa creeze arta intr-un mod inedit si nou, Tudor propune o meditatie catre mai-bine, catre o lume mult mai buna, facandu-te sa intelegi in sfarsit ca orice om se poate schimba si fiecare zi merita sa fie traita din plin.
Îl urmăream pe Tudor Chirilă de ceva vreme, dar n-am apucat cartea lui, crezând că e doar ceva comercial. Acum că am citit-o, o recomand cu încredere tuturor, e o carte care mi-a deschis puțin ochii. E un mare actor și cântăreț, dar se pricepe și la scris. Veți visa frumos citind unele capitole și cu siguranță o să regăsiți citate foarte bune. Pot zice că e un nebun-visător Chirilă, dar e un nebun-visător de urmat!
“Nu alergați după bani cu orice preț. Banii trebuie să vă fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie să fie cunoașterea. Cu cât veți ști mai multe, cu atât veți fi mai înalți. Orice carte citită, orice lecție învățată se va așeza sub voi și vă va ridica deasupra celorlalți. Veți domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decât asta.” - Scrisoare către liceeni.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Prin Exerciţii de echilibru, am descoperit un altfel de Tudor. Ştiam că este actor, interpret, artist şi faptul că publică des pe propriul blog, gânduri şi idei din locuri prin care a hoinărit sau prezentând sentimente care l-au marcat. Exerciții de echilibru nu este un roman propriu-zis, ci o culegere de postări de blog, publicate inițial pe tudorchirila.blogspot.ro în intervalul 2007-2012. https://funions.ro/recenzii/exercitii...
E oarecum interesant să afli poziția unui bărbat vizavi de diverse probleme ale vieții. E cartea pe care să o citești atunci când vrei ceva care să te relaxeze. Nu aș putea spune că e o carte care m-a captivat sau m-a pus pe gânduri...
“Aș putea spune că e o sumă de momente. Am ales să le public în ordinea cronologică tocmai pentru a puncta această călătorie, de la Tudor la Tudor.”
“O carte pentru că paginile ei proaspăt tipărită miros frumos. O carte pentru cei care vor să mai descopere un povestitor. Sau pe Chirilă. Altfel.”
“În definitiv, cine ești tu să schimbi lumea? Pe lume nimic nu e nou sub soare, nu e nevoie să spui ceva cu orice preț. Din echipă, lasă-i pe alții să se afirme, că e mai cald în echipă, o să vezi.”
“Oamenilor li s-a dat moartea pentru că nu puteau înțelege sfârșitul. Dacă ar fi înțeles infinitul, acum am fi trăit veșnic.”
“În spatele stelelor se află Dumnezeu. Stelele și Universul au un sfârșit. Sfârșitul este Dumnezeu. Și Dumnezeu e nesfârșit.”
“Copiii sunt mai aproape de Dumnezeu pentru că ei nu se îndoiesc. Oare unde ne pierdem harul? Unde se rupe firul care, odată întrerupt naște îndoiala?”
“Nu vă amăgiți cu prezentul…Salvați-vă în viitor! Noi am pierdut! Voi ce faceți?”
“Superlativ al cinismului, gândul că e frumoasă că plânge, te scârbește de propria ființă.”
“Căutam fericirea în bucătăriile petrecerilor la care nu am fost invitați. Căutam fericirea în abandon. Căutăm fericirea noaptea. Mai ales noaptea. Căutăm fericirea în beții. Apoi în abstinență. Apoi din nou în beții.”
“Frâna care-ți spune că ești om, accelerația care să te asigure că nu vei fi niciodată înger.”
“Sărbătorim Crăciunul pentru El. Pentru tot ce ne dă în fiecare zi. Pentru tot ce uităm să-i înapoiem.”
“Ar fi trebuit să afle lumea, că un cântec e o poveste iar o poveste se scrie foarte greu.”
“Iisus a fost răstignit pe lemn. Oare cât o fi plâns lemnul Crucii Lui?”
“Mai degrabă iubește-o până când iubirea ți se face apă și se scurge prin toți porii. Iubește-o în absență. Va fi ca și cum te-ai arunca de nebun într-un zid. De sute, de mii de ori. Neclintit, zidul îți va rupe oasele, pielea ți-o vei zdreli, îți vei sfâșia hainele până când te vei fi prelins în praful de la poalele lui. Un somn lung te va cuprinde, apoi te vei trezi ca după un coșmar pe care vei încerca să-l rememorezi. Soarele dimineții nu-ți va da timp și vei uita. Cu fiecare zi care trece, vei mai uita puțin câte puțin…vindecă-te singur. E tot ce poți să faci pentru tine.”
" Citiți. Citiți mult. Citiți tot ce va pica în mana. Nu-i mai ascultați doar pe profesori. Citiți orice, fără discernământ. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va între voi . Vedeți care cititi aceleași lucruri și inhaitati-va. Numai în haite de oameni deștepți veți reuși. Singuri, veți fi mâncați: zece însă, s-ar putea sa reușiți. Ganditi-va de pe acum sa-i înlocuiți. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominați. Dar nu cu gândul ca veți fura mai mult decât ei. Asta e calea simpla care va va sufoca moștenitorii. Ce-o sa faceți cu milioanele intr- un oraș mort? Ce-o sa cumpărați cu banii grămezi? La ce-ti folosește un Lamborghini când n-ai autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundații?"
"Mi-am dat seama că sunt în căutarea emoției" și am găsit nenumărate emoții în această carte. Admirație, dezamăgire, fericire, speranță, tristețe... am simțit citind-o. Au fost texte care le-am apreciat și au fost altele care m-au lăsat indiferentă. Tudor Chirilă, zic eu, are o manieră mai deosebită de a scrie. Citind unele texte, m-am confruntat cu un dezacord total, în timp ce altele m-au emoționat nemaipomenit de mult. În viitor neapărat voi reveni la această carte ca să o redescopăr.
Trei texte care le-am remarcat au fost: "Fata cu boxeri și tricou alb..." "A venit toamna" "Adevăr de lemn"
Recomand cu drag această carte și îi mulțumesc celui care mi-a dat-o cadou (la pachet cu toate emoțiile menționate anterior)!
Nu-mi amintesc să fi citit o altă carte atât de aproape de suflet. Am găsit și aici câteva excepții, dar și multe scrieri în care m-am regăsit pe mine sau l-am regăsit pe scriitorul Tudor Chirilă. Aceeași expresivitate cu care se exprimă și în piese. E același Chirilă pe care îl știam cu toții din muzică, dar cu mult mai multe detalii. Cartea e un carusel de emoții. Se trece ușor de la râs la meditație sau spiritualitate fără să-ți dai seama. Te regăsești în anumite scrieri sau rătăcești prin pasajele de ficțiune fără să vrei. E ca un prieten, care e lângă tine să te ajute sau să se descarce. Părerile sunt împărțite în ceea ce privește cartea lui Tudor. Am citit și pro și contra, dar am ales cartea după câteva pagini răsfoite, fără să țin cont de ce zic alții. În caz că sunteți pe aici în căutare de păreri, vă sfătuiesc să țineți cont de ceea ce simțiți. Pentru mine a fost și rămâne un ajutor în dezvoltare. ❤️
O adunătură greu de digerat. Sunt vreo 5 texte ok în 384 de pagini de ciorne copiate de pe net. Construcția frazei e după șablon, motivele se repetă (lacrimi, moarte, sacrificiu, dragoste, îmbătrânire, melancolie, suflet, revoltă neputincioasă, regret, pierdere). E un dosar de arhivă împachetat viclean cu poza lui Chirilă în timp ce fixează cu privirea poetesele de 14 ani care înțeleg amorul adevărat.