Apocalipsa după Ceauşescu

by Sergiu Someşan

În 2012 - an în care evenimentele politice din România nu i-au prea scos din casă pe scriitorii autohtoni, darămite să-i mai şi determine să scrie! - , Sergiu Someşan a fost singurul care a avut îndrăzneala să-şi exprime, prin creaţia sa, atitudinea faţă de cele întâmplate la referendumul care a transformat în «oameni invizibili» aproape 8,5 milioane de alegători români. Povestirea sa Făuritorul de vise, publicată deocamdată numai on-line pe blogul http://moshulsf.wordpress.com, a fost citită şi apreciată în doar câteva zile de peste 700 de internauţi - mai mulţi decît tirajul mediu actual al unei cărţi în România!!! Iar dacă vă întrebaţi de ce a luat atitudine într-un subiect pe care cei mai mulţi colegi de breaslă l-au «băgat sub preş» ori s-au făcut că nu există, atunci vă dau şi o explicaţie: pentru că - dacă-i citiţi lucrările - veţi descoperi că este un scriitor «vertical», cu atitudine, un om pentru care societatea reprezintă atât obiect cât şi subiect de discuţie, în majoritatea cazurilor la modul foarte responsabil. Aşa cum unii se pricep să manevreze sabia, puşca, securea sau suliţa, eventual tancul sau racheta intercontinentală, Sergiu Someşan ştie să manevreze CUVÂNTUL. şi o face pentru cauze nobile… şi o face foarte bine

Genres: Science Fiction, Romanian Literature

166 pages, Paperback

First published November 23, 2012

About the author

Sergiu Somesan s-a nascut pe 8 decembrie 1954 in orasul Reghin, Judetul Mures, Romania.

A urmat scoala primara in Teaca, judetul Bistrita-Nasaud si in Codlea, judetul Brasov. Liceul l-a inceput in Codlea si l-a terminat la Petrosani, unde a urmat trei ani cursurile Institutului de Mine din Petrosani.

Intre 1972 si 1990 a ocupat mai multe functii, in cele mai diverse domenii: – topograf la Mina Dalja in Petrosani , merceolog, tehnician, armurier, electronist, instructor la un club de radioamatori, profesor suplinitor ( limba si literatura Romana), director la Casa de Cultura a Sindicatelor din Codlea. Sergiu Somesan afirma despre aceasta perioada a vietii sale ca fiind foarte importanta in formarea sa ca scriitor si ca in proza sa se regaseste experienta acumultata in acesti ani “de cautare”.

Din 1990 pana in anul 2000 a ocupat mai multe functii in administratia publica locala, in cadrul Primariei Municipiului Codlea.

Reviews

[Adela Bec · Rating 4 out of 5]

Publicată prima dată pe blogul meu:
http://vanillamoonblog.com/2013/04/11...

În ultima vreme, cum editurile româneşti se preocupă în principal cu scoaterea pe bandă rulantă a cărţilor de mare succes dincolo de graniţele României, s-ar părea că am uitat să apreciem valoarea literaturii autohtone. Mea culpa, şi eu sunt o cititoare a literaturii americane şi britanice, mai ales de când am şi un Kindle pe care pot să o citesc în limba engleză. În afara literaturii din programa de bacalaureat şi a câtorva clasici precum Mircea Eliade, Cella Serghi sau Ionel Tudoreanu, am “degustat” din scriitorii români contemporani prea puţin. Astfel se explică încântarea mea în momentul în care domnul Sergiu Someşan m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să-i citesc romanul intitulat “Apocalipsa după Ceauşescu” şi să-mi împărtăşesc părerea.

Trebuie să recunosc, însă, că nu ştiam la ce să mă aştept. Netrăind vremurile comunismului, ştiind despre cum se trăia pe atunci doar din poveştile părinţilor şi bunicilor, şi a orelor de istorie de la şcoală, mă temeam că nu voi aprecia cartea la adevărata ei valoare. M-am înşelat.

Încă de la primul capitol, mi-a căzut drag personajul principal, un bătrânel simpatic, pensionar, fost profesor. De unde porneşte toată povestea? Protagonistul nostru, pe nume Adam, este pasionat de lectură şi are o problemă. El intuieşte că ar mai avea de trăit vreo zece ani, şi cum citeşte doar patru cărţi pe lună, nu are cum să termine de citit cele 1000 de cărţi pe care şi le cumpărase. Cred că pot spune că toţi şoriceii de bibliotecă îl înţelegem perfect pe Adam şi ne regăsim în situaţia lui, aceea de a nu avea suficient timp pentru lectură. În această situaţie, singurul său prieten care-l mai vizitează, Virgil, un inginer mecanic, tot pensionat, care “vede sunete şi aude tensori”, pune la cale un plan prin care să-i prelungească viaţa lui Adam cu cel puţin zece ani. Ei, bine, de aici, totul o ia razna. Cum? Nu pot să vă spun fără să vă stric surpriza, dar implică universuri paralele, călătorii în timp şi multe evenimente stranii.

Scriitura este cu totul deosebită. Dialogul este frumos construit, descrierile exact cât trebuie de detaliate şi avem parte, pe lângă cele menţionate anterior, şi de umor. Da, aşa cum se intuieşte din titlu, subiectul politicii se regăseşte în roman, dar nu într-o formă plictisitoare. Să spunem doar că autorul “spune lucrurilor pe nume” în stilul său unic.

Cartea este prima dintr-o trilogie, şi eu una de-abia aştept continuarea, intitulată “Apocalipsa după Virgil”. Dacă v-am captat atenţia, vă invit să citiţi romanul, care poate fi găsit şi pe blogul autorului.

[Andrei Stoian · Rating 3 out of 5]

,,Apocalipsa după Ceaușescu" este o carte cu o idee originală, care te prinde de la început, este executată destul de ok, însă nu a reușit să mă impresioneze până la sfârșit. Nu o să intru în detalii care să strice povestea pentru cei care nu au citit-o, voi spune doar că este o carte care implică universuri paralele și pe soții Ceaușescu, iar dacă cărți cu, despre și plasate în comunism există cu duiumul în literatura română, cărți cu universuri paralele nu întâlnim la tot pasul.
Mi-au plăcut personajele principale, personajul narator Adam, un profesor de istorie pensionat, care este îngrijorat că va muri înainte să termine de citit cele o mie de cărți pe care le are adunate în casă, ajungând să fie implicat în evenimente complet neobișnuite, și prietenul său Virgil, un inginer pensionat, care este mai mult decât pare la prima vedere.
Umorul a funcționat foarte bine, însă aici apare și o mică problemă, pare că autorul nu este complet hotărât dacă cartea se vrea a fi o satiră sau o poveste cât de cât serioasă. Există momente în care personajele se comportă ca niște oameni obișnuiți și momente în care merg puternic către ridicol. Am râs de multe ori, dar alternanța asta m-a scos puțin din atmosferă.
În ansamblu, romanul este distractiv, însă, fiind foarte scurt, avem un concept exploatat la un nivel satisfăcător, deși probabil că se putea face mai mult cu el, și câteva idei și teme subdezvoltate. În plus, satira cu privire la nostalgicii după regimul comunist nu este ceva nou. Avem stereotipurile specifice, iar reacția societății la anumite evenimente este previzibilă din cauza genului de umor ales de autor.
Prin urmare, romanul are personaje simpatice și un concept intrigant, însă eu prefer cărțile mai lungi, care exploatează conceptele la maximum, dezvoltă foarte mult personajele, au un build-up serios pentru acțiune și tematică și un final pe măsură. Aici avem un final acceptabil, dar care lasă multe linii narative neîncheiate, în ideea că vor mai apărea două cărți. Totuși, având în vedere că sunt dispus să citesc și continuarea, dacă va mai apărea, pot spune că ,,Apocalipsa după Ceaușescu" este o carte care merită citită. Nu este revoluționară, dar nu este nici o pierdere de timp.

[Stela · Rating 1 out of 5]

Vai de mine, cît e de pueril scrisa cartea asta! O aveam printre e-book-urile mele, pe raftul SF si mi-am zis ca pare interesant un Ceausescu într-un univers paralel. O fi, pentru cine izbuteste sa digereze stilul :D.

[Jules · Rating 4 out of 5]

”Ce mi-ar plăcea să-l văd pe Țepeș plimbându-se prin București cu o rezervă zdravănă de țepușe după el…”

În ultima vreme cărțile autorului Sergiu Someșan sunt promovate intensiv pe internet, mai ales pe blogurile românești așa că am fost reluctant în a mă abține de la a-i citi cărțile în virtutea ideii că la pomul lăudat nu te duci cu sacul mai ales dacă sunt destui pe lângă așteptând să-și încarce și ei sacii. Așa că pot spune că a fost pur și simplu un gest spontan faptul că am cules din librăria de la colț prima lui carte pe care am găsit-o, Apocalipsa după Ceaușescu.
E o carte subțire și lejeră, mai mult o gustare și poate fi savurată perfect în tren de la Cluj la Brașov sau de la Oradea la Cluj, ba chiar de două ori.

Este prima carte a scriitorului pe care o citesc însă mi-a oferit o vagă impresie despre ce fel de autor este Sergiu Someșan. Dacă scriitorii ar fi sportivi olimpici atunci el ar fi un sprinter la categoria 100 de metri. Dacă scriitorii ar fi mașini de curse, el ar fi un top fuel dragster. Sergiu Someșan are o idee, o valiză de unelte pentru a o expune, își face treaba rapid si precis apoi își ia catrafusele și pune punct. 150 de pagini sunt de ajuns pentru o idee de baza și una-două satelite. E un sprint literar fără prea mult build-up. Poate aceasta e și motivul atracției cititorilor pentru stilul său, idei singulare într-o lucrare simplă dar bine realizată care să contrasteze cu tomurile literare complexe din care cititorii pierd oricum jumătate din idei.

Noțiunea de bază din spatele cărții e foarte atractivă poate numai datorită faptului că este incredibil de autohtonă (cartea ar fi imposibil de publicat pentru un public internațional), pentru că ne izbim de ea atât de des încât atunci când o descoperim în carte pare că face parte din noi. Populația îmbătrânită înainte de vreme și depășită de evoluția rapidă a societății, de globalizare simte că i-au fost furate tinerețea și rolul în societate. Această populație caută să se refugieze în lumea idilică a minții în care sunt veșnic tineri, în putere, cu un rol bine definit în societate și în care restricțiile și îngrădirea libertăților de dinainte de '89 nu au existat niciodată (nici nu au existat, nu le poate dovedi nimeni că ar fi altfel).
Scriitorul introduce tocmai această posibilitate a întoarcerii personalității și simbolului perioadei comuniste - soții Ceaușescu. Pentru un observator extern reacțiile stârnite de miraculoasa întoarcere par a fi confabulațiile autorului, dar pentru cititorul român ele sunt cele așteptate.

De la începutul cărții naratorul pare să contrasteze cu personajul său, pe cât de plin de energie și hip e primul pe atât de obosit și dornic de hibernare e celălalt. De-a lungul cărții personajul evoluează și își recâștigă energia pe care o pierduse. Consider asta a fi una din ideile satelite a autorului: pe tărâmul mioritic omul de după 60 de ani se simte vlăguit, stors de energie și moral deja se îmbarcă în Expresul Morții deși el poate nu o să plece decât peste 10-20 de ani. Considerând că acesta e scopul lui acum, pensionarul tipic își cumpără bilet (doar dus) și urcă în vagon unde așteaptă zeci de ani apatic să plece trenul (oricum e obișnuit cu mersul trenurilor din România, deja nu îl mai deranjează).

Decesul faimoasei perechi s-a înregistrat în memoria românilor ca un fenomen științific alături de gravitație, magnetism și descărcările electrice și chiar dacă e șocantă întoarcerea lor, mințile mistice se mulțumesc să atribuie această întoarcere pe seama unui miracol divin și, într-adevăr, nu ar fi exclus în sânul acestui popor ca peste 100 de ani să apară în calendar Sfinții Niculae și Elena la 7 zile după Sfinții Constantin și Elena.

Condiția umană e privită din perspectiva unei complete lipse de valori: în trecut revoluția ar fi putut fi înăbușită ușor cu casete porno și DVD-uri iar în prezent presa are grijă ca industria pornografică și consumerismul să distragă atenția maselor de la adevăratele probleme.
Episodul cu Ildiko m-a trimis imediat cu gândul la Femeia de Ciocolată a lui G. Mihăescu; poate că e inspirat sau nu. Destule exprimări și expresii trădează originea etnică a scriitorului născut în Reghin (salutări din Tg. Mureș) și am savurat replicile sfătoase ale personajelor.

În concluzie recunosc că am gustat cartea, a fost o lectură lejeră plăcută și am apreciat stilul adoptat de autor deși aș fi preferat personaje mai complexe, idei mai bine întrepătrunse între ele, evenimente mai puțin superficiale. Pe viitor probabil că voi citi și cărți mai recente ale autorului să descopăr cum se pliază acest stil pe diferite subiecte.

[Tudor Ciocarlie · Rating 4 out of 5]

Prima jumatate a romanului este o minunata poveste despre imbatranire, carti si nostalgie. Desi satira la adresa Romaniei din a doua jumatate nu a fost chiar pe gustul meu, Apocalipsa dupa Ceausescu se incheie excelent, intr-un mod surprinzator si care te face sa vrei sa afli ce se va intampla mai departe.

[Roxana Chirilă · Rating 3 out of 5]

Profesorul Adam Adam, ieșit la pensie, și-a cumpărat cărți de-a lungul întregii vieți, în ideea că le va citi când va fi liber de orice obligație școlară. Problema e una de calcul matematic: el citește patru cărți pe lună, speranța de viață din România îi sugerează că mai are doar 10 ani de trăit, deci nu va avea timp de toate.

Singura soluție viabilă la această problemă este răpirea soților Ceaușescu dintr-un univers paralel. Evident.

Cartea e presărată cu detalii care m-au făcut să râd cu gura până la urechi, dar se pare că Nicolae Ceaușescu e la fel de pus pe oratorie indiferent din ce univers vine - așa că „Apocalipsa după Ceaușescu” devine și o satiră la societatea actuală, cu soluții și idei trăznite puse în gura dictatorului revenit în România anului 2012.

Recunosc că mă așteptam să se întâmple ceva mai multe cu Ceaușeștii și că am rămas puțin dezamăgită de faptul că anumite fire narative au rămas neîncheiate, dar e o carte pe care aș recomanda-o și altora pentru ideile năstrușnice care-ți rămân în minte ca o melodie cu un refren memorabil.

[Cristian · Rating 3 out of 5]

Apocalipsa dupa Ceausescu - e un fel de carte sf. Sf e doar modul in care apare Ceausescu in zilele noastre printre noi. Nu prea pare se, mai mult o povestire a unui om care a trait destul in zilele de dictatura si acum duce dorul unor lucruri bune si simple care erau atunci.Nu tot ce ne maninca zilele acum. E asa si asa, cumva iteresant de citit.

[Viorel · Rating 5 out of 5]

Răul mai mare: Apocalipsa după Ceauşescu

Este bine-ştiut faptul că science-fictionul clasic, aşa cum îl ştim, este astăzi depăşit chiar din stadiul de elaborare de tehnologia reală ce se dezvoltă într-un ritm exacerbat. Drept pentru care a renunţat la prognozele pe termen scurt sau lung ca să evite marja de ridicol şi a virat-o în mai multe direcţii ce vizează în principal o modă vintage – steampunkul, o divagare pe marginea universului lui Jules Verne, o space-opera ce zburdă încă prin colţuri îndepărtate din univers, un fantasy, care, împreună cu rudele sale apropiate – goticul şi vampirismul –, este o apropiere de fantastic şi înregistrează un mare succes la public, precum şi o exploatare a universurilor paralele în care istoria urmează alte variante posibile. Din această din urmă categorie poate face parte şi romanul „Apocalipsa după Ceauşescu”.
Sergiu Someşan se află la a zecea carte şi nu poate fi definit ca un autor SF tradiţional deoarece textele sale îmbină în coctailuri bine dozate magia, tehnicul, mitul, ezoterismul, pseudoştiinţele. Cred că volumul „Apocalipsa după Ceauşescu”, apărut la Editura Vremea în 2012, este cel mai aproape de ceea ce se numeşte science-fiction, mai bine zis un speculativ-fiction. Autorul îşi propune un pariu cu sine, uzând de poncifuri ce definesc societatea actuală pentru a construi un scenariu bulversant şi logic. Punctul de plecare e tragi-comic şi atacă o problemă pe care ne-o punem cam toţi cei ce avem afinităţi cu lectura: cum să citeşti o mie de cărţi restante din momentul ieşirii la pensie, ştiind că speranţa de viaţă este foarte scăzută? Problema personajului principal – un proaspăt profesor pensionar – este rezolvată de un amic al său, evident inginer, care, în urma unui accident, îşi descoperă propietatea de a accesa universurile paralele. Şi nu numai că îi caută profesorului o variantă temporală cu speranţă de viaţă extinsă, ci aduce în dimensiunea noastră un cuplu care ar putea fi o rezolvare la entropia societăţii româneşti de astăzi: soţii Ceauşescu dintr-o lume paralele unde istoria a curs salutar.
Sergiu Someşan nu face uz de rafinamente stilistice şi introspecţii savante. Descendent direct, pe linie literară, al lui Nicolae Paul Mihail şi al lui Vlad Muşatescu, îmbină în doze eficiente umorul şi acţiunea, dezvoltând verosimil situaţii şi personajele atât de speciale precum cuplul dictatorilor. Mobilitatea inginerului în spaţiile paralele permite diverse rocade ale variantelor Ceauşescu, pretext pentru autor să încerce creionarea unor caractere diferite – de la Ceauşescu cel blajin, înţelept şi religios la cel dinamic, cult, cu soluţii tranşante pentru rezolvarea delincvenţei şi a etniilor incomode societăţii. Limba de lemn specifică personajului dispărut în decembrie ’89 este evitată special, ba chiar ironizată de sosiile dictatorului. Nu lipsesc spumoase citate din personalităţi ale istoriei trecute sau prezente – George Bernard Shaw, Ovidiu Drâmba, conturând un Ceauşescu rafinat şi bine înfipt în repere de o anumită morală: „Încă acum o sută şi ceva de ani, Gustave Flaubert, un titan al literaturii universale faţă de care am toată stima, spunea: «Visul democraţiei noastre se rezumă la a ridica proletariatul la nivelul de idioţenie atins de burghezie»”. Extrase din legi ale anilor 70 despre dreptul la muncă întregesc paleta documentară a autorului. Atent construită şi dezvoltată în detaliu, viziunea lui Ceauşescu de redresare naţională ocupă pagini întregi, ceea ce n-o face însă plictisitoare. Ba chiar, aluziile mai mult sau mai puţin voalate la adresa unor persoane publice actuale îi dau o mai mare credibilitate, totul pare o tribună de dezbatere socio-politică cu elemente reale.
Fascinant este şi personajul Elena Ceauşescu, o modestă profesoară de desen într-una din variante, sau o savantă reală în cea de-a doua care pune la punct un eficient sistem de apărare naţională. De fapt, autorul îşi şi imaginează un scenariu de strategie militară pentru rezolvarea supremaţiei României în spaţiul balcanic, evident, într-o variantă spaţio-temporală. Romanul ar părea chiar o apologie adusă însuşirilor speciale ale românilor dacă nu ar pune faţă în faţă modelele ideale ale dictatorilor cu actuala societate românească, aşa cum este ea, cu tartele aferente şi ridicole. În acest sens, este memorabilă scena conferinţei de presă în care prima întrebare adesată lui Ceauşescu este despre... opinia sa în problema câinilor comunitari!
Someşan ar fi putut rămâne la cuplul Ceauşescu ca personaje principale, dar a considerat că studiul lor prin prisma celor doi prieteni, cu precădere al profesorului pensionar, este mult mai interesantă. Iar pentru ca acest personaj să capete consistenţă, autorul îi schiţează o idilă puternic colorată cu o tânără şi frumoasă unguroaică şi una „paralelă” cu Elena Ceauşescu, apoi îl înzestrează cu capacităţi paranormale, sugerându-i o încărcătură de Ales în evenimentele mitice şi apocaliptice – în acest caz mediatizatul sfârşit al lumii din decembrie al anului trecut. La fel şi cu inginerul Virgil, cel dotat cu capacitatea de a se plimba prin universuri paralele, care este un personaj-cheie şi ridică în final multe semne de întrebare. Piratul, camerista Ildiko, misteriosul domn Paul, colonelul Crivăţ – sunt alte personaje care, deşi schiţate prin linii simple, se bucură de multă coloratură şi dau consistenţă universului creat.
Aparent, „Apocalipsa după Ceauşescu” este un subiect care se autoconstruieşte dintr-o joacă literară creativă, în linia lui „ce-ar fi dacă...?”; în realitate, Sergiu Someşan foloseşte o arhitectură solidă în desfăşurarea evenimentelor, iar finalul este de-a dreptul şocant, răsturnând echilibrul puterilor, dezăgăzuind teoriile conspiraţiilor şi plonjând cititorul într-o gravă problematică. Pe cât de dură, pe atât de credibilă şi, aş zice eu, logică.
Romanul se anunţă a fi primul dintr-o trilogie, aşa cum subliniază în prefaţă Ştefan Ghidoveanu, aşa încât cele câteva direcţii rămase nelămurite par că se vor explica în volumele următoare. Cum populara Apocalipsă din decembrie 2012 a trecut fără probleme, nu ne rămâne decât să aşteptăm urmarea poveştii.
Viorel Pîrligras (Luceafărul, aprilie 2013)

[Dana · Rating 3 out of 5]

I never realised Ceausescu had such a big fan club until I read this book! Some devoted ones capable of writing books to keep his memory alive. Somehow funny , not entirely. The 2 star I give to books which I despise completely, hence my 3 star rating.

[Daniel Mihai Popescu · Rating 4 out of 5]

Not bad at all, really funny.

[Oleniuc Iulius · Rating 4 out of 5]

“..iar rautatea dublata de incultura este cel mai toxic amestec din viata publica , pentru ca iti da impresia ca poti obliga oamenii sa te creada bun si destept “

[Adelina · Rating 3 out of 5]

"Apocalipsa dupa Ceausescu" mi-a adus aminte de romanul "Er ist wieder da" de Timur Vermes, roman in care este relatata cu foarte mult umor revenirea lui Hitler in zilele noastre. Daca in cartea lui Vermes nu se pune prea mare accent pe modul in care Hitler s-a intors, ci mai degraba pe reactia societatii, in romanul lui Sergiu Somesan, calatoria in timp joaca un rol important. Este de altfel si motivul pentru care Ceausescu si sotia lui s-au intors. Nu am reusit sa inteleg prea bine care era treaba cu universurile paralele, dar mi-au placut foarte mult personajele principale, Adam si Virgil. Sunt aproape sigura ca fiecare cititor a avut problema lui Adam la un moment si si-a dorit castige cat mai mult timp pentru a citi cartile din biblioteca personala. Ceausescu a fost insa un personaj care nu prea m-a dat pe spate, tocmai din cauza faptului ca nu a fost el insusi, ci doar o versiune mai buna de-a sa. La fel si Elena. Mi-as fi dorit ca cele doua personaje sa intampine adevarate dificultati in societatea actuala, sa nu faca fata asa usor, iar romanul sa dezbata mai mult aspectele politice si sociale. Revenirea celor doi dupa mai bine de douazeci de ani aproape ca nu are niciun fel de impact asupra Romaniei. Sau poate are, dar nu l-am constientizat eu. Din nou, nu am cum sa nu ma gandesc la cartea lui Vermes. "Apocalipsa dupa Ceausescu" este o carte foarte bine scrisa, cu un concept promitator si interesant, dar de la care pur si simplu aveam mai multe asteptari. In prefata este mentionata o trilogie. Sper din tot sufletul ca celelalte romane sa fie mai reusite si sa imi placa mai mult.

[Razvan · Rating 2 out of 5]

Cateva idei:
- nu trebuia scris sfarsit, ci "va urma". Multe actiuni secundare se termina in aer sau deloc.
- in carte vedem stereotipul generatiei care a dus Romania in situatia in care a fost descrisa in carte. O generatie care nu crede in principii ci vor doar "sa fie bine, acum, si sa ni se dea". Parlamentul poate fi de 300, de 100, de 50 sau de 30, poate fi unicameral sau tricameral, cat timp generatia asta nu alege pe baza verticalitatii morale, ci pe baza de "sa ni se dea", n-au sa fie in Romania conducatori de calitate. Asta si apropo de cei propusi de autor ca si posibili premieri. Capacitatea de a vorbi mult si despre toate la televizor nu e neaparat un indicator nici a capacitatii de a administra o tara, nici de bune intentii.
- vedem din nou mitul conducatorului carismatic. O clasa politica de elita se formeaza in timp, si niciodata sub conducerea unui autocrat. Un conducator carismatic este tocmai exponentul aceste elite politice, si nu invers.
- societatile de succes nu anexeaza teritorii din tarile vecine, si nici macar nu-si doresc asta pentru ca pe termen lung situatia se va termina cu un razboi, ci atrag elitele, de peste tot din lume.

[Andra · Rating 4 out of 5]

,,Nu este o jignire,ci doar o constatare:românul,dacă are burtica plină,o bere într-o mână și o telecomandă în cealaltă,nu iese să facă revoluție."

Privită de după perdeaua romanului SF, ,,Apocalipsa după Ceaușescu" este o carte cu adevărat interesantă, mai ales în preajma discursurilor lui *Ceaușescu*, tratând probleme de actualitate în țara noastră.

[Cezarina Anghilac · Rating 4 out of 5]

Romanul românesc cu cel mai trăznit subiect care mi-a căzut în mâini în ultima vreme: amuzant, incitant, original, cu o acţiune nebunească şi imprevizibilă până la final.
Nu o să intru în mai multe detalii pentru că mi-ar plăcea să-l citiţi şi voi.

[Ghemot · Rating 3 out of 5]

Interesantă carte. Deși sf-ul nu se află printre genurile mele de lectură, această carte este a doua din această categorie și prima care combină fantasticul cu umor. Pentru că mi se pare a fi și o carte de umor.