Jurnalul unui jurnalist fără jurnal

by Ion D. Sîrbu

Unknown Binding

Reviews

[Alisu' · Rating 3 out of 5]

"O lungă experienţă de viaţă interioară şi exterioară m-a invăţat cum că tot ce nu se spune doare, şi tot ce nu se scrie nu poate fi uitat!"

[niste eroi · Rating 5 out of 5]

Evident stim cu totii de unde au aparut viermii Statului Roman ( existau si in interbelic dar mai citeau carti ) cei care ne sufoca zi de zi cu incompetenta lor... daca nu te omoara prin spitale dar inainte sa te omoare prin spitale cu scarba lor infinita de jivine , te indobitocesc in scoala :


Citate :


scoala, surprinzator, la fel si azi ca atunci ...

"
Un tînăr dascăl îmi spune: „elevii și studenții sunt considerați ca niște sticle goale în care, conducerea toarnă ce vrea ea, cît vrea El. DăScălimea militarizată ar fi pîlnia prin care se operează umplerea sticlelor goale. Memoria a fost declarată funcție psihologică fundamentală (imaginația, inteligența, curiozitatea fiind combătute și anulate), tocilarii roboți au devenit modele de fruntași la învățătură, profesorii au coborît de mult sub nivelul cel mai penibil al mediocrității lașe și perverse. Matematiea și Fizica sunt folosite ca un fel de latină idiotizantă a unui nou ev mediu scolastic, intolerant și dogmatic.
Din 100 de elevi, doar 5 au real talent matematic, alți 10 sau 15 zeloși îi urmează tocind particular și pe brînci — iar restul îi imită, mimînd înțelegerea, învățînd pe dinafară sute de probleme inutile, trăind cu spaima de examene, teste, trepte, admiteri.
Literatura se face în așa fel îneît nici un elev să nu mai dorească să recitească ceea ce i-a fost predat silnic de la catedră. Experiența socială și morală ă clasei se reduce la cunoașterea directă a funcționării mitei, relațiilor și corupției ce planează peste «lupta în clasă». La 16 ani există elevi care habar nu au care e diferența între instinct și inteligență, în schimb știu precis cît costă o notă de trecere sigură la treaptă sau admitere"

Prin anii 1945—1946, la Sibiu, am scris mai multe articole despre învățământul liceal.
îmi aduc aminte doar de un titlu : „De la liceul cazarmă la liceul haos".
Iată, au trecut de atunci peste 40 de ani, țin conferințe literare prin școli, stau de vorbă cu dascălii și oficial, dar mai ales în particular.
Aflu astfel că actualul liceu a ridicat la cub atributele sale de „cazarmă" — fără să uite deloc de ideea de „haos". Trăim realitatea haosului in liceul cazarmă.
(„Militarizarea disciplinei — militantizarea disciplinelor a «fără murmur și fără șovăire» chiar și la lecțiile despre libertatea ca necesitate înțeleasă : transformarea educației în instrucție și a instrucției în dresaj, totul în cadrul unui manej științificp-făstastic" - - îmi spune pe coridor unul din cei mai severi profesori de materialism istoric, fost inspector școlar.)
"
Bugetarii


In vechiul sat, prostul exista pe cont propriu. Tare mă tem
că in noul sat românesc, prostul funcționează pe banii statului,
are putere, titluri, relații etc.
Nu e găgăuță, bulă, greul de cap : nici idioata lui Creangă
care plînge de frica drobului de sare. Deși — dacă bine -ne gîndim
— tipul care încerca să care lumina cu găleata într-o casă
fără ferestre, cel care pleca la tîrg cu o vacă grasă și se întorcea
cu o funie veche — acești păguboși legendari există și astăzi!
.Moșul mă asigură că „prostimea" de la țară e inteligentă,
vede și știe. In schimb, îmi spune el, inteligența satului — primarul,
contabilul, dascălii —■ s-au prostit în așa hal (noroaie,
alcool, ședințe...) încît tind spre o nouă specie de hominieni.
„Nu ne mai tragem din maimuță, îmi strigă el de,pe celălalt
trotuar, ne tragem spre maimuță...".



"
M-am întors de la Berislav (Nipru) în ianuarie, 1942. Blaga, conform obiceiului său, mă invită la el, îmi pune în față o farfurie cu mere și fursecuri, se culcă pe divan și închide ochii : îmi spune : „Gary, acum să-mi povestești tot ce ai văzut acolo !“.
îi povestesc. Despre satele fără garduri și fără nid un singur cîine ; despre bărbații speriați și femeile curajoase și pline de suflet; despre sărăcie și resemnare, despre o învățătoare din Razdelnaya care a vrut să-mi cumpere cutia „Elida", fiindcă mirosea frumos și fiindcă avea pe față imaginea unei femei cosmetice, frumoase ; despre noroaie și foamete, suferință și vocație pentru suferință. „Rusia, îi spun eu cu inima mea de stingă, e un imens laborator social, jefuit și spart acum de niște armate barbar civilizate".
îi povestesc apoi de colosala inovație a infanteriei sovieticilor : în loc de tranșeele clasice, groapa individuală. „Mi s-a părut ciudat, am observat eu, apariția acestei gropi individuale, la un popor mare și numeros, avînd un pronunțat caracter colectivist".
Blaga s-a gîndit și mi-a spus : „Groapa aceea nu e o formă de viață, ci o formă de moarte. Moartea de unul singur, în timp de război, e un lux existențial"... D. D. Roșea, căruia Blaga i-a transmis esențialul din ,-metafizica" noastră discuție, m-a oprit pe coridor și mi-a spus rîzînd : „Sergentule, poate că groapa aceea e o soluție practică împotriva fricei colective ? ! Poate că în spatele acestor gropi există un comisar care trage cu pușca, pe la spate, în orice soldat care ar dori să fugă sau să se predea".

[Magdalena Chitic · Rating 4 out of 5]

O carte super, un jurnal de fapt, un stil scriitoricesc aparte, nu am putut sa-i dau 5 stele pentru ca nu prea ai ce retine mare lucru, dat fiind contextul socio-politic - ganduri despre diverse lucruri.

[Claudia Șerbănescu · Rating 3 out of 5]

Sau despre inca un destin distrus de comunism.
Mai multe despre autor, a carui soarta se pare ca l-a inspirat pe Marin Preda atunci cand l-a creat pe Victor Petrini, personajul principal al romanului "Cel mai iubit dintre pământeni", aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Des...