Skepsis este un roman fastuos, unde violența extremă de Ev Mediu se întîlnește cu o rară gingășie. Este o curte a miracolelor, înconjurată de venerație și superstiții. Skepsis este o meditație despre scurgerea timpului. Totul trece – Imperiile, omul, zeii. Romanul își extrage seva din cronici și documente de arhivă, dar și din presa secolului XX și din amintiri, mai ales din vise. Skepsis este înainte de toate o fabulație, un joc cu imaginația. Poveștile lui fermecătoare sunt pur și simplu o metodă la îndemână de a aduce împreună lucruri disparate precum căderea Bizanțului, trădarea lui Iuda, melancolia geniului, marile iubiri, soarta Europei, impostura actualității, oglinzile și împreună cu ele, Diavolul (veche obsesie a autorului). Skepsis ne învață un lucru simplu – „Pentru a exista lumea trebuie întâi povestită."
Both good and bad. I had mixed feelings reading it - the narration kept me intrigued until some silly words came up, then everything turned upside down and I lost my interest to read it forward. I don't know if this is his usual way of writing things down or just his way of writing for this particular book. Can't tell. Anyway, I did finish it, eventually. Kinda forced myself, but it was worth it, at least for the part where narration had nothing to do with 'naughty' words. I give it 3 solid stars, although I feel it would actually deserve 2.75 stars, to be more precise. Somewhere in the middle of the full rating limit.
Poți să descoperi o atmosferă savuroasă de ev mediu, răstignită la temelia timpului, mentalități mânjite de superstiții, supranaturalul ce stârnește teamă și mister – toate povestite pe un ton ironic, uneori crud și amuzant. Chiar dacă ,,recuzita” a fost fix pe gustul meu, drumul până la sfârșitul cărții a fost greoi din cauza narațiunii încărcate la maximum.