Esta es la historia de un trágico destino familiar, de un libro de cocina inigualable y de un magnífico restaurante. Y es también el relato del pecado más siniestro que alguien pueda imaginar. César Lombroso queda huérfano al nacer y hereda un restaurante: el Almacén Buenos Aires. Allí descubre el Manual de cocina de los mares del sur, a salvo pese a las calamidades y desgracias que golpearon el Almacén durante un siglo. En sus páginas antiguas hay recetas refinadas para alcanzar el placer y la felicidad, y además hay fórmulas exquisitas que preparadas sin escrúpulos perturban los sentidos hasta el límite de lo tolerable. Así conoce la epopeya de los primos de sus bisabuelos, los maestros cocineros Luciano y Ludovico Cagliostro, dos hermanos llegados de Italia que escribieron el primer Manual y fundaron el Almacén Buenos Aires. Luego es el turno de los demás: su padre, su abuelo, sus bisabuelos. Un rompecabezas familiar lleno de claroscuros y estigmas. Su vida, hechizada por el Manual, se vuelve dramática. COnoce la fama, la riqueza, la pasión del amor, incluso siente que alcanza la felicidad, hasta que una fuerza pavorosa que late en su sangre lo empuja al abismo de lo prohibido.
Argentinian novelist. He also writes scripts for theater, cinema, shorts and documentaries. His works are published in Argentina, Latin America, Spain, United States, and translated into Dutch, German, Romanian and Russian, and soon the Korean and Japanese.
Overall a good read, interesting topic, good flow of events and it the end it becomes horror. I guess I won't be eating meat any time soon... but great book, worthing the time.
Qué bien me lo he pasado con este libro. Reconozco que me costó pasar de las primeras páginas porque el principio es bastante desagradable (muy desagradable), pero una vez pasado el trago (y nunca mejor dicho) nos encontramos con un libro que mezcla la historia de la familia ficticia dueña del restaurante El Almacén de Buenos Aires con la historia real de Argentina y muy especialmente de Ciudad de la Plata.
No es una narración lineal; salta a distintos momentos, a distintos personajes para anticipar lo que será la historia del último miembro de esta saga de cocineros sublimes, César Lombroso. Para algunas personas esto puede ser un defecto; a mi me ha encantado. Me gusta cómo va contando la historia a partir de anécdotas, como desmadejando un ovillo y haciendo referencias a personas, personajes, acontecimientos, que aportan "sabor" a la historia.
Y qué decir de las recetas apenas apuntadas. No sé si realmente serán realizables como se mencionan en el libro, pero desde luego fáciles no parecen.
Me ha gustado el estilo en que está escrito, la saga familiar, cómo -a partir de un libro de recetas- se recrea toda una historia de 100 años, la mezcla de la ficción y la realidad, el humor sutil del libro, los personajes. Desde luego, un libro que recomiendo
"Când s-a înfruptat pentru prima dată din carne de om, și aici vorbim de carnea propriei lui mame, Cesar Lobroso nu avea mai mult de șapte luni de viață. [...] Când corpul lui Cesar Lombroso s-a transformat într-un ciorchine de oase goale și umede, cu ceva smocuri de păr și unghiile lipite de degete, șobolanii au părăsit camera într-un exod țiuitor." Așa începe și se termină acestă carte care duce cititorul într-o zonă neagră, șocantă, patologică. Dar romanul acesta este, în același timp, hipnotizant și interesant. Pentru că spune povestea tuturor generațiilor și descendenților fraților Cagliostro, imigranți italieni în Argentina sosiți în 1892, până la Cesar Lombroso, în 1996. Povestea este coagulată în jurul unei clădiri – Almacen Buenos Aires- restaurant, locuință și clădire-emblemă în roman, ce va fi construită, distrusă și reconstruită în funcție de contracțiile istoriei Argentinei. Iar istoria Argentinei este prezentată detaliat, ca un șir de violențe și compromisuri morale, incluzând spre exemplu acceptarea și ștergerea urmelor naziștilor după al doilea război mondial sau epurările diverșilor dușmani ai regimurilor militare și dictatoriale care s-au tot succedat de-a lungul a o sută de ani. Toate aceste evenimente afectează viețile protagoniștilor generațiilor de la Almacen, poveștile sunt dramatice, incluzând boli, accidente, sinucideri, crime politice, violențe, tortură și, la extrem, incest si canibalism. Dacă la nivel macro avem istoria Argentinei, la nivelul familiei firul roșu este pasiunea pentru gastronomie, creativitatea și arta creării unor rețete care transcend timpul, care încearcă să vină în contrapondere cu ororile istoriei, făcând prezentul mai frumos. Structura romanului duce spre o încercare de investigare transgenerațională a unui posibil răspuns la întrebarea: cum apare un canibal? Iar Balmaceda nu apelează la psihanaliză, ci, mi s-a părut mie că ne invită să luăm în considerare contextul istoric. Cât de mult rău și violență poate exercita societatea asupra cetățenilor proprii, până când se vor naște monștri? Cartea este scrisă într-un stil care m-a făcut să “simt” că citesc literatură sud-americană, am regăsit ceva familiar din atmosfera romanelor lui Garcia Marquez. Ce am mai apreciat a fost faptul ca personajele sunt introduse, prezentate și apoi scoase din scenă cu mare meșteșug, ceea ce a făcut ca în ciuda numărului mare al acestora, să pot urmări destul de ușor salturile de la o generație la următoarea. O carte memorabilă care mi-a provocat multe senzații și emoții contradictorii.
Compré este libro hace mucho tiempo porque me llamó la atención el título. Durante mucho tiempo estuvo abandonado en mi biblioteca y hace una semana me propuse leer algo diferente de mis lecturas actuales, así que lo agarré con curiosidad renovada.
El principio me impactó, luego me aburrió un poco, pero a mitad del libro se pone sumamente interesante. Mientras lo leía pensaba que le daría tres estrellas porque es interesante, pero un poco aburrido. El final me gustó e impactó tanto que decidí darle las cinco estrellas.
Simplemente es maravilloso este libro, las descripciones son precisas y llega a darte hambre de la cantidad de veces que nombras comida (ojo que también te puede sacar el apetito)
A little bit hard to read book because of the translation but it is a good book anyway. The story is about a restaurant called Almacen in Mar del Plata, a city in Argentina. Here, generations of masterchiefs will suffer in a way or another because of the politics mainly and finally will born from this generations of pain a monster, a cannibal masterchief. The book is very good at the beginning and in the end but half of the content is about food, gastronomic descriptions and politics conflicts and it is too extended this way and the story become boring until the author introduces some small intrigues.
Goed verhaal alleen zat het vol storende fouten. Ik weet niet of het aan de vertaling ligt (maar de vertaalster wordt nadrukkelijk vermeld als iemand die prijzen heeft gekregen voor het vertalen van Marquez en Vargas Llosa) of aan de druk of de schrijver. In één gesprek worden ineens de personages omgewisseld, iemand verwijst naar zijn zoon als zijn schoonzoon, zinnen zijn incompleet. Het bederft het leesplezier toch wel. Maar de recepten klinken wel heerlijk. Dus ik hou het boek toch nog even om die te proberen.
Interesting mix of historical facts and fiction, reads well and the narrative is capturing. Invites to immediately visit Italy and Argentina to view the areas and try the cuisine. Most interesting book.
Предыстория занимает три четверти книги и перегружена незапоминающимися персонажами и деталями. И на триллер не очень похоже. Не страшно, совсем. И не мерзко, как могло бы быть. Может быть, это недостатки перевода...
Das Kochbuch des Kannibalen ist ein kulinarischer Thriller. Auf den ersten Blick denkt man, es geht um einen Mann, der kannibalische Züge annimmt und in seinem Restaurant seinen Gästen nun menschliche Speisen darbietet. Anfangs beginnt die Geschichte um César Lombroso auch schon mit einem grausamen ersten Kapitel und man hegt die Hoffnung, dass sich das Buch auch so fortsetzt und den Leser mit in eine düstere, atmosphärische Geschichte reißt, doch leider hält es nicht die offensichtlichen Versprechen. Das Buch wird unter dem Genre Thriller geführt, auch wenn es für mich ehrlich gesagt nicht an einen Thriller anmutet, auch wenn es einen offensichtlichen Mörder gibt, aber so eine richtige Suche nach eben jenem, mit Ermittlungen der Polizei findet nie statt. Und auch der kannibalistische Teil, den der Titel verspricht, lässt nach dem ersten Kapitel auch auf sich warten. Stattdessen verliert sich das Buch in die ellenlange Familiengeschichte des Mörders. An und für sch ist dieser Teil, der allerdings gesamte ¾ des Buches einnimmt nicht schlecht geschrieben, doch leider eben auch nicht das, was ich erwartet hatte. So liest man sich durch seitenlange Umschreibungen mit wenigen Absätzen, immer währenden Aufzählungen und circa ab der Mitte des Buches, gab sich der Autor der immergleichen Umschreibung hin uns zu erzählen, wie ein Kochbuch aufgebaut sei. Bis wir schließlich wieder bei dem eigentlich Hauptdarsteller und seiner inzestuösen, sowie kannibalischen Neigung landen, ist das Buch auch schon wieder vorbei. Zum Schluss bleibt allerdings noch zu sagen, dass sich die Umschreibungen, der wenigen Festmahle des César Lombroso wirklich lohnen. Sie sind ekelerregend und nichts für Schwache nerven. 200 Seiten sind eine angemessene Länge, auch wenn ich noch immer ein wenig enttäuscht zurückgelassen werde.