Viitorul începe luni

by Ioana Pârvulescu

Aventură, umor şi poezia clipei trecătoare în Bucureştiul anului 1898

Toată lumea pare vinovată şi toţi au ceva de ascuns. Iar dragostea, oarbă şi imprudentă, nu ajută prea mult la limpezirea lucrurilor. Conu Costache, un poliţist elegant, pasionat de ceea ce face, trebuie să dea rapid de urma adevăraţilor răufăcători. Marile ziare rivale, Universul şi Adevĕrul, sunt implicate, fiecare în alt fel, în ceea ce se pune la cale.
Personajele principale din Viaţa începe vineri sunt prinse în noi întâmplări: escrocherii, politică, dezordine şi poveşti de dragoste care nu exclud escrocheria, politica şi dezordinea. Le leagă un singur lucru: obsesia pentru viitor. Fiindcă, dacă aşezi în altă ordine cifrele secolului XIX, dai, cu totul pe neaşteptate, de secolul XXI.
Într-o singură săptămână, începând de luni, 23 februarie, şi până duminică, 1 martie, Capitala e zguduită de o mulţime de evenimente. Şi totul porneşte de la o conferinţă ştiinţifică ţinută la Ateneu de un doctor tânăr şi ambiţios.

Genres: Fiction, Romania, Romanian Literature, Historical Fiction

312 pages, 14,5x20,5 cm

First published January 1, 2012

About the author

Ioana Pârvulescu este o eseistă, publicistă, critic literar român și conferențiar la Universitatea din București. (Wikipedia)

Reviews

[Mihaela Abrudan · Rating 2 out of 5]

2,5 Un pic cam ambigu acest volum, chiar și complotul a fost tratat cam superficial. Aș zice că fiecare personaj a avut secvențe nu momente concrete, iar călătoria în timp a Iulei a fost cam fără rost, iar personajul tratat destul de modest. Singurul atu al cărții este atmosfera în rest cam fără o intrigă bine închegată, doar fleche-uri.

[Simona Cosma · Rating 4 out of 5]

Un roman e, în felul lui, cea mai pură realitate

Continuarea net superioară a romanului Viața începe vineri, unde Dan Crețu plonjează din secolul XXI în secolul XIX, romanul de față continuă polifonic istoriile cu aceleași personaje, urmând ca, de această dată, Iulia Margulis să fie cea care va ajunge din secolul XIX în secolul XXI. Poate vei fi nițel năucit la primele pagini dacă nu ai citit primul roman, însă te vei dumiri extrem de rapid asupra coerenței personajelor și cursului narațiunii anterioare.

Regăsim aceeași atmosfera fermecătoare a Bucureștiului de sfârșit de secol XIX, într-un policier vizibil asemănător marilor antologice ale Agathei Christie sau Arthur Conan Doyle (clișeul celor treisprezece personaje invitate la o masă, scena finală unde marile mistere sunt deslușite de șeful Poliției aflat în mijlocul invitaților), continuă rivalitatea celor două mari publicații ale vremii, Universul și Adevărul, avem de a face chiar și cu un atentat asupra Regelui, cu jurnalișți-lichele și organizatii teroriste, cu oameni cumsecade căzuți pradă manipulărilor, cu averi pierdute și maniere demult uitate ori cu povești de amor (re)născute peste secole.

Într-o veritabilă demonstrație de virtuozitate stilistică, Ioana Pârvulescu reușeșeste să te captiveze atât de ușor, încât habar nu ai cum zboară cele peste 300 de pagini, de unde vei afla, la final, că ceea ce este - a mai fost, iar ceea ce se petrece acum - va mai fi și altă dată și că istoria se repetă, dar de fiecare dată cu alți actori.

"Am observat şi eu că oamenii îi iubesc mai mult pe cei cărora le-au făcut ei un bine decât pe cei care le-au făcut lor bine. Cei dintâi îi fac să se simtă creditori, ceilalţi îi fac să se simtă datori, şi nimănui nu-i plac datoriile".

"În ultima lună m-am întrebat adesea care e băutura magică, elixirul despre care se spune în cărţi că leagă inimile dintr-odată şi atât de puternic, că nimic în lume nu le mai dezleagă. Şi, din presupunere în presupunere, am ajuns la încheierea că elixirul cel mai primejdios este confidenţa, mărturisirea. Chiar criminalul cel mai sângeros care-şi povesteşte cuiva fapta, fără să ascundă cel mai mic detaliu, se salvează. Oricât ţi-ar fi de neplăcut un om, când are cu tine o discuţie de taină în care-şi spune cu sinceritate povestea, te-a cucerit, pentru că te-a luat părtaş, te-a făcut să intri în soarta lui ca într-o casă în care el e gazda cea mai primitoare. Şi după ce-ai fost musafir în destinul cuiva e aproape cu neputinţă să-l judeci."

[Ioana Dragomir · Rating 5 out of 5]

Am citit-o pe nerasuflate intr-un weekend! Plina de umor, te afunda in fascinanta viata a Bucurestiului trecut fara sa iti dai seama.

[Elena Papadopol · Rating 5 out of 5]

Ideea cartii nu este noua, insa m-a cucerit total stilul in care sunt descrise atat locurile, cat si personajele.

[Gabriela Pistol · Rating 2 out of 5]

Ma surpinde ca cei mai multi cititiori prefera volumul acesta celui dintai - Viata incepe vineri. Dupa 20% din roman, actiunea inca nu incepe, nicio intriga nu este lansata cu adevarat, personajele sunt blurate, fara substanta, daca nu ai citit prima carte. Scriitura e tot expresiva, dar povestea mi se pare mult mai slaba.

[Ilinca · Rating 4 out of 5]

Non-pretentious, but exquisite in certain ways; precise and learned in its apparently careless late 19th century name-dropping and urban geography, soft in its plot but exact in the sketching of its interpersonal interdependence. I wish she wrote more novels.

[Dorina · Rating 4 out of 5]

Even better than the first one - Viata incepe vineri. Worth reading if you want to get a feel of life in Bucharest during the 19th century, but dangerous if you are likely to fall in love with characters or not let go of a book to the very last page… because it’s that kind of book.

[SemneBune · Rating 5 out of 5]

sau: cum să călătorim în timp, prin timp, în timp ce trăim într-un alt timp

La câțiva ani de la naștere, mi-am dat seama că trăiesc în lume și la câțiva ani de la această realizare mi-am dorit să trăiesc în alte lumi. Dar lumea aceasta a mea, și a ta, cititorule, nu permite călătoria în timp, dar cine ne-a făcut, ne-a înzestrat cu imaginație și odată ce cunoaștem istoria putem să ne imaginăm acele lumi trecute, care nu sunt chiar atât de diferite de aceasta, cum nici aceasta nu e atât de diferită de cele ce vor urma. Cred din ce în ce mai mult că oamenii rămân aceiași, suntem din aceeași materie plămădiți, însă fiecare secol a adus cu el schimbări în atitudine, în gusturi, schimbări sociale, arhitecturale, evoluție a științei, dar dacă ar fi să călătorim în timp, după șocul inițial, ne-am da seama că în jurul nostru tot oameni trăiesc, chiar dacă peisajul este diferit. Din fericire pentru oamenii care vor să călătorească în timp, momentan doar cu gândul, există romane și filme, mai nou jocuri video, sau fotografii care îi pot ajuta. O astfel de poartă a timpului, o gaură de vierme, un portal ficțional construit din cuvinte este și cartea prozatoarei Ioana Pârvulescu, Viitorul începe luni, cumva o continuare a romanului ei, absolut magistral, din 2009, ediția a II-a în 2013, Viața începe vineri, Editura Humanitas, recompensat cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură pe 2013.

de la sursă: Ioana Pârvulescu – Viitorul începe luni – SemneBune http://semnebune.ro/2014/ioana-parvul...
U

[Hristina · Rating 3 out of 5]

3,5

[Cristian Serbanoiu · Rating 4 out of 5]

"Viitorul începe luni" by Ioana Pârvulescu is a captivating novel that explores the intertwining paths of characters against the backdrop of historical and societal changes. The author skillfully weaves together narratives, offering a thought-provoking reflection on the complexities of human relationships and the impact of time. Pârvulescu's writing style is both eloquent and engaging, making the book a compelling read for those interested in a blend of history and personal journeys.

[Stil de scriitor · Rating 3 out of 5]

Cartea asta nu mi s-a lipit de suflet, cum a facut Viata incepe vineri. Acest volum, continuarea primului menționat, nu m-a impresionat insa. Ma așteptam la mai mult. Dar a fost totusi ok. Recin curand cu recenzia.

[Eva]

dnf (for now)

[Mădălina Gherghina · Rating 5 out of 5]

Am terminat de citit cartea cum nu se putea mai bine - într-o zi de luni. Și, deși nu sunt personajele pe care le-am cunoscut cel mai pe îndelete, le-am îndrăgit, pe fiecare în felul ei, chiar mai profund decât mi-am dat seama. Așa că citirea ultimei pagini m-a lăsat prinsă în melancolie.

[Alexandra · Rating 5 out of 5]

Abia am așteptat să descopăr ce aduce continuarea de la Viața începe vineri.
Mi-a adus o călătorie pe mai multe planuri, savurată din plin.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Pentru tine, care te afli în viitor, va fi de mult trecută şi de tot moartă lumea asta, dar aici şi acum, nimeni nu se poate adresa altei persoane dacă nu i se prezintă mai întâi. Permite-mi, aşadar, să mă supun acestui obicei, să-ţi întind o mână peste timp, să o strâng prieteneşte pe-a ta şi să-ţi spun fără întârziere că numele meu este Pavel Mirto. Dacă sună puţin ciudat e pentru că unul dintre bunicii mei a venit din Sicilia, din Mirto. Bucureştii sunt plini de oameni din toate părţile lumii şi poţi auzi în el limbi şi nume de tot soiul. În acest Bucureşti pestriţ, am văzut lumina zilei la 18 mai, când înfloreşte liliacul şi, cum astăzi e 18 mai, aş vrea să sper că-mi urezi, de acolo, din timpul tău, La mulţi ani! Dar oricât de mulţi ani mi-ai dori, n-o să-mi ajungă ca să mă întâlnesc cu domnia ta altfel decât prin aceste rânduri din care să ne înfruptăm amândoi, ca şi cum te-aş invita la o cină sărbătorească. Împlinesc 30 de ani. Am motive să-mi petrec ziua de naştere cu un om din viitor, nu cu unul din prezent, şi le vei afla la timpul lor. Aş vrea să ştiu cât mai multe despre tine, cine eşti, câţi ani ai, dacă eşti retras sau îţi place să-ţi petreci aniversarea în tovărăşia altora, dacă ai ceas, dacă eşti pus pe căpătuială sau ai o fire boemă, dacă eşti însurat şi, în genere, dacă însurătoarea mai e la modă pe la voi, şi câte altele. Aş face orice, chiar un pact cu diavolul, ca să mă întâlnesc cu tine peste timp: ori să vin eu să te vizitez, ori, mai bine, să te găzduiesc aici, la mine, cred că e destul de confortabil. Desigur, în caz că eşti, cititorule, o cititoare, lucrurile se schimbă puţin şi o asemenea familiaritate din partea mea nu-şi are locul. Oricât de diferită ai fi de doamnele timpului meu (şi sper că eşti, mai cu seamă de cele care dau anunţuri la ziar), aş vrea să ştii că te preţuiesc şi-mi pun speranţa în dumneata, chiar dacă, din timiditate, n-am îndrăznit să-ţi adresez cuvântul de la început. De altminteri şi despre mine colegii spun că aş avea o sensibilitate mai degrabă feminină, ceea ce poate că, spre deosebire de mulţi, nu socoteşti a fi un cusur. Deocamdată trebuie să remarc că vorbim ca între morţi: tu nu te-ai născut încă, acum, când scriu, eşti neantul dinainte de naştere, eu voi fi de mult, când vei citi tu, neantul de după viaţă. Şi faptul că vorbim totuşi e mai demn de a fi sărbătorit decât aniversarea mea. Dar oricineai fi şi oricare ţi-ar fi timpul şi locul în lume, e necesar să mai lămuresc câteva amănunte.

[Dorinela · Rating 4 out of 5]

As fi dat cinci stele, daca s-ar fi lămurit enigmele anterioare și nu ar fi fost doar concluzia "totul e bine când se termină cu bine". Dacă Iulia Margulis a ajuns in viitor, după cum se sugerează, în timpul visului și delirului febril, atunci Dan Crețu zace într-o comă febrilă undeva, în viitor, de luni întregi, și trăiește liniștit în vis, cu un secol în urmă ?
Firul narativ a fost mai închegat de data asta și fără naratorii uneori irelevanți, din romanul anterior, acțiunea a curs mai lin și mai plăcut.
Mi-ar fi plăcut și finaluri fericite măcar în unele dintre poveștile de dragoste, dar autoarea ne lasă nesatisfăcuți și-n această privință, mulțumindu-se să explice cu lux de amănunte deznodământul incidentului cu atentatul.
Poate că va urma un al treilea roman, să zicem "Viața continuă miercuri", în care vom primi satisfacția și explicațiile așteptate ? Nu putem decât să sperăm, fiindcă stilul narativ savuros al autoarei m-ar face cu siguranță să-l citesc și pe acela !

[Alexandra Luncaşu · Rating 3 out of 5]

„Viitorul începe luni” are acel farmec discret al Bucureștiului de altădată, reconstruit cu o documentare impecabilă și cu multă finețe. Ioana Pârvulescu scrie cu rafinament, umor subtil și o iubire evidentă pentru detalii. Atmosfera este superbă, personajele au personalitate, iar inserarea elementului fantastic (călătoria în viitor) e o surpriză plăcută.

Totuși, ritmul este inegal. După un început promițător, partea de mijloc trenează, cu pasaje descriptive care obosesc. Unele personaje rămân la distanță, iar finalul, deși coerent, nu produce acel impact emoțional așteptat.

[Stefan Sorin · Rating 1 out of 5]

O alcatuire simplista in fond, complicata inutil prin naratiunea franta in mod stangaci, ai sentimentul deconcertant ca autoarea n-a stiut nici un moment ce vrea. slaba la toate capitolele. un kitsch "exemplar".

[Elena · Rating 5 out of 5]

Cartile despre trecut ma pun mereu pe visare mai ales cele despre Bucuresti. Incerc mereu sa refac traseele, sa calc pe urmele personajelor, mai ales daca referintele sunt reale.

[Mădălina · Rating 3 out of 5]

Îmi place atmosfera de epoca și înlănțuirea între secolele 19 și 21 însă nu prea am înțeles mesajul cărții.

[Madalina Belcescu · Rating 4 out of 5]

Parca putin mai inchegata ca fir narativ decat prima. Mi-a placut mult incursiunea in timpul antebelic, cu oameni "de onoare", cu timp mai mult si cu mai multa bucurie de a trai.

[Irina Mitrea · Rating 5 out of 5]

This was an exceptional read. Candid, rich, sophisticated, full with extraordinarily well developed characters. The combination between depth and playfulness was absolutely delightful!

[Alex Prodrom · Rating 5 out of 5]

Aceasta carte mi-a confirmat clar ca cea mai buna perioada a literaturii romane este cea contemporană. Ca nimic nu poate detrona magia timpului prezent

[Roxana Grabner · Rating 5 out of 5]

O descriere frumoasa a unor vremuri apuse, un roman cu suspans si umor.

[Aurelia Gheorghiu · Rating 5 out of 5]

Mi-a plăcut foarte mult.

[Razvan · Rating 3 out of 5]

Aceeași problemă ca în cartea precedentă din serie. Dacă vrei să scrii o carte polițistă cu acțiune la sfârșitul secolului 19, ok, e interesant. Dar care e treaba cu călătoritul în timp? Dan Crețu a devenit un fel de personaj secundar, acceptat fără nici o problemă de toate celelalte personaje. Nu mai are nici o problemă, e adaptat și integrat. Avem totuși un indiciu, fiindcă un alt personaj face drumul invers, călătorind în viitor. Dar nu știm nimic despre cum, de ce, când... Plus că aceste călătorii în timp nu au nici un rost in intrigă, nici o legătură cu povestea polițistă.

În rest, atmosfera descrisă e fascinantă și angajantă, personajele principale sunt bine conturate. O carte care ar fi putut fi excelentă.

[Cris · Rating 5 out of 5]

Vă rog frumos, să ramână între noi, da? Doamna Pârvulescu scrie admirabil, redă culoarea epocii cu o precizie de neegalat, dar să rămână între noi, vă rog, că nu știu câtă lume mă va crede.