What do you think?
Rate this book
Legată cu funia de pământ
„O mare surpriză acest roman al poetei Lorina Bălteanu! O lume întreagă încape în el, după cum o lume întreagă într-un sătuc: zeci de personaje, de povești, de întâmplări. Totul văzut prin ochii unei fetițe care crește cu gândul că vrea să plece departe de locul în care s-a născut, simțindu-se legată de el cum i se pare că e prinsă și luna, cu o funie (invizibilă), de pământ. O fetiță/ fată cu dor de ducă și cu un puternic sentiment al neapartenenței, Străină, dar cu o uriașă tandrețe pentru acest sat pe care se pregătește să-l lase, cândva, în urmă. De aici și stranietatea percepțiilor ei, sensibilitatea față de tot ce e frumusețe, dar și față de ce e dureros, uneori până la oroare. Există însă, întotdeauna, ceva mai amplu decât ceea ce se vede, iar fetița simte/știe deja asta. Ceea ce o deosebește pe Lorina Bălteanu de mulți alți autori/multe alte autoare de azi este scriitura – densă, intensă, senzorială, poetică. Ca și în poezie, ea lucrează cu detaliile, cu emoția și cuvintele ca un bijutier, creează microstructuri ale (i)realității imediate (cum ar fi spus M. Blecher) care licăresc continuu – și au darul de a emite lumina unei profunde, tulburătoare înțelegeri.” (Simona Popescu)
148 pages, Paperback
Published January 1, 2023
7 people are currently reading
272 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 37 reviews
Read
July 25, 2024Cit de cit superb.
January 9, 2025
Am citit acest roman scurt și simpatic după ce am văzut punerea în scenă de la teatrul Luceafărul din Chișinău. Piesa urmărește destul de fidel romanul, astfel că au rămas puține lucruri noi de descoperit în timpul lecturii. Îmi tot reveneau în minte vocile celor două naratoare de pe scenă (copilul și adultul), deși în roman e o singură voce...
E vocea unei fetițe care-și notează viața de zi cu zi într-un jurnal. În episoade/scene scurte, re-trăim copilăria ei dintr-un sat sovietic în Basarabia anilor ’60-începutul anilor ’70. Fetița face parte dintr-o familie frumoasă, relativ sănătoasă, suficient de înstărită. Chiar și așa, își dorește foarte mult să plece de acasă. Nu știm exact de ce. Poate că nu există, de fapt, un singur motiv. Poate știe că e destinată unor lucruri mai importante, că viața în sat îi va tăia aripile, că există o lume întreagă de descoperit în afara universului mic în care crește. Paginile sunt expresive, bine scrie pentru a reda naivitatea unui copil, subiectele mai grave/traumatizante sunt tratate un pic superficial, poate și pentru că impactul inițial pentru un copil nu este atât de mare (nu știe, nu cunoaște, nu înțelege). Pentru un cititor adult, anumite secvențe sunt totuși tulburătoare.
Pun romanul alături de cele ale Tatianei Țîbuleac și Valentinei Şcerbani.
Despre piesă pot spune că îmbină foarte bine drama cu comedia, profitând din plin de potențialul comic pe care îl au anumite scene din roman. Merită văzută, chiar dacă are o durată de peste trei ore.
___________________________________
În text există foarte multe regionalisme, arhaisme și (câteva) rusisme. Nu știu cine a ales termenii de explicat în notele de subsol, dar existau alți mulți care necesitau explicații (poate chiar mai mult decât colțuni și papuci).
E vocea unei fetițe care-și notează viața de zi cu zi într-un jurnal. În episoade/scene scurte, re-trăim copilăria ei dintr-un sat sovietic în Basarabia anilor ’60-începutul anilor ’70. Fetița face parte dintr-o familie frumoasă, relativ sănătoasă, suficient de înstărită. Chiar și așa, își dorește foarte mult să plece de acasă. Nu știm exact de ce. Poate că nu există, de fapt, un singur motiv. Poate știe că e destinată unor lucruri mai importante, că viața în sat îi va tăia aripile, că există o lume întreagă de descoperit în afara universului mic în care crește. Paginile sunt expresive, bine scrie pentru a reda naivitatea unui copil, subiectele mai grave/traumatizante sunt tratate un pic superficial, poate și pentru că impactul inițial pentru un copil nu este atât de mare (nu știe, nu cunoaște, nu înțelege). Pentru un cititor adult, anumite secvențe sunt totuși tulburătoare.
„Acum știu că și anul trecut bobocii au ieșit din ou la fel, și la fel m-au ciugulit de picioare. Acum știu că și la anul va fi la fel. Și la celălalt. Și la celăla-celăla-celălalt. Iar eu o să fiu tot aici. Nimic n-o să se mai întâmple altfel.”
Pun romanul alături de cele ale Tatianei Țîbuleac și Valentinei Şcerbani.
Despre piesă pot spune că îmbină foarte bine drama cu comedia, profitând din plin de potențialul comic pe care îl au anumite scene din roman. Merită văzută, chiar dacă are o durată de peste trei ore.
___________________________________
În text există foarte multe regionalisme, arhaisme și (câteva) rusisme. Nu știu cine a ales termenii de explicat în notele de subsol, dar existau alți mulți care necesitau explicații (poate chiar mai mult decât colțuni și papuci).
January 3, 2025
Am inceput anul cum nu se putea mai bine, cu visele, trairile, emotiile unei fetite mereu cu “gand de duca” - o carte care intra direct la favorite 😊
June 22, 2023
„Legată cu funia de pământ”
Lorina Bălteanu
4/5
Reîntoarcerea acasă, lângă mama și tata, vecinii stranii și legăturile complicate, legături de viață. „Legată cu funia de pământ” mi-a căzut în mâini ca mana cerească în timpul foametei evreești, exact la țanc, mult dorită și așteptată. Atât de binecuvântată și mulțumită mă simt, copilul, adolescentul și maturul din mine dansează, tus-trei, dansuri diferite dar organic. Jurnalul Lorinei nu este altceva decât un mini bildungsroman basarabeano-sovietic, demn de ce cele mai alese soiuri de lemn pentru rafturile bibliotecilor subsemnaților cititori.
Îmi este atât de frică să nu pot folosi cuvintele potrivite pentru a vă cuceri și convinge să citiți această carte, încât măsor fiecare pas făcut de-a lungu-i! Naratorul este ghidușul fiecărei copilării, omniprezentă chiar si în cea mai neinteresantă din ele. O adevărată povestitoare, cu istoriile alese pe cea mai bine aranjată sprânceană din lumea poveștilor. Cam pe la mijlocul acestei cărți, m-am uitat încă o dată la numele autorului, puteam să jur că nimerisem din senin în lumea lui Creangă.
Jurnalul Lorinei conține o puzderie de capitole cu cele mai importante evenimente din viața ei, reușind în același timp să lege logic și cursiv datele dintre ele. Unele personaje rămân unice, altele se mai perindă printre pagini, aducând cu ele savoarea unei vieți de mult uitate, din perioada ocupației sovietice, care marchează urât unele evenimente din soarta ei. Lipsa posibilității vizitării mătușei sale, pe care o idolatrizează și visează să plece subit la Paris când va avea bani destui.
Lorina trăiește înconjurată mai că de „străini”, mama nu o înțelege, frații și surorile au prieteni și cercurile lor de interes, iar disconfortul constant îi crează dorința crescândă de a pleca din sat. Această pornire este alimentată constant de vizitele mătușii Muza, iar Bucureștiul o ademenește prin poveștile cu lauri ale mătușii sale preferate, de Parisul omniprezent în hainele, bijuteriile și parfumurile ei, strălucirea zâmbetului și a istoriilor pe care o însoțeau mereu și se prindeau pe creierașul Lorinei cum se prind curnuții de lâna mioarelor din câmp.
Atât de comună, dar în același timp diferită prin unicitate și abordare, autoarea nu lasă mult lor pentru interpretări solo, pentru că avem un model mult prea cunoscut de plaiul nostru, încât dragul îl prinzi involuntar vis-a-vis de soarta ei. Amuzantă, delicat piperată și cu multă sare de la puținul acelei perioade, cu așteptarea constantă pentru călătoria mult râvnită, tinzi spre final ca să aflli dacă a plecat sau a rămas bibliotecară, așa cum îi menise mama, și tare mai spera ca măcar ea să rămână în sat, să nu plece ca restul.
A fost o adevărată escapadă de vacanță de vară, alături de o carte care nu te va face să te plictisești, poate te vei recunoaște, sau cineva din apropiații tăi, dar cu siguranță, această incursiune modestă dar plină de șarm va cuprinde cu sentimentele olimpice de aur toate simțurile, vederea se va pierde pe câteva ore, iar mintea va primi o doză sănătoasă de serotonină, satisfacție de timp cheltuit cu sens, zambet și tristețe necesară.
Pe lângă faptul că ești condamnat la o întâlnire de coup-de-foudre, te bucuri de un limbaj atât de potrivit adaptat pentru orice vârstă, pentru că până și un pre-adolescent va fi capabil să recunoască orice mișcare din acest jurnal.
Lorina BĂLTEANU (n. 21 decembrie 1960, satul Peciște, Rezina, RM) este poetă, licențiată a Institutului de Literatură „M. Gorki” din Moscova și a Universității din Dijon. A fost metodistă la Clubul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, redactoare la revistele Orizontul și Sud-Est cultural; între 1992 și 1998, directoare a Fundației Soros Moldova; din 1998, directoare a Trustului de Presă Medialog. În anul 2000 se stabilește la Paris, unde se lansează în design de interior și își creează propria marcă de bijuterii. Volume publicate: Obstacolul sticlei (Literatura Artistică, Chișinău, 1994), volum tradus în limba rusă: Pregrada stekla (Moscova, 1985), Cioburi (Hyperion, Chișinău, 1990), Poeme pe sticlă (Chișinău, 1997). Legată cu funia de pământ este primul său roman.
Editura Cartier
Libraria Din Centru
Libraria Din Hol
Lorina Bălteanu
4/5
Reîntoarcerea acasă, lângă mama și tata, vecinii stranii și legăturile complicate, legături de viață. „Legată cu funia de pământ” mi-a căzut în mâini ca mana cerească în timpul foametei evreești, exact la țanc, mult dorită și așteptată. Atât de binecuvântată și mulțumită mă simt, copilul, adolescentul și maturul din mine dansează, tus-trei, dansuri diferite dar organic. Jurnalul Lorinei nu este altceva decât un mini bildungsroman basarabeano-sovietic, demn de ce cele mai alese soiuri de lemn pentru rafturile bibliotecilor subsemnaților cititori.
Îmi este atât de frică să nu pot folosi cuvintele potrivite pentru a vă cuceri și convinge să citiți această carte, încât măsor fiecare pas făcut de-a lungu-i! Naratorul este ghidușul fiecărei copilării, omniprezentă chiar si în cea mai neinteresantă din ele. O adevărată povestitoare, cu istoriile alese pe cea mai bine aranjată sprânceană din lumea poveștilor. Cam pe la mijlocul acestei cărți, m-am uitat încă o dată la numele autorului, puteam să jur că nimerisem din senin în lumea lui Creangă.
Jurnalul Lorinei conține o puzderie de capitole cu cele mai importante evenimente din viața ei, reușind în același timp să lege logic și cursiv datele dintre ele. Unele personaje rămân unice, altele se mai perindă printre pagini, aducând cu ele savoarea unei vieți de mult uitate, din perioada ocupației sovietice, care marchează urât unele evenimente din soarta ei. Lipsa posibilității vizitării mătușei sale, pe care o idolatrizează și visează să plece subit la Paris când va avea bani destui.
Lorina trăiește înconjurată mai că de „străini”, mama nu o înțelege, frații și surorile au prieteni și cercurile lor de interes, iar disconfortul constant îi crează dorința crescândă de a pleca din sat. Această pornire este alimentată constant de vizitele mătușii Muza, iar Bucureștiul o ademenește prin poveștile cu lauri ale mătușii sale preferate, de Parisul omniprezent în hainele, bijuteriile și parfumurile ei, strălucirea zâmbetului și a istoriilor pe care o însoțeau mereu și se prindeau pe creierașul Lorinei cum se prind curnuții de lâna mioarelor din câmp.
Atât de comună, dar în același timp diferită prin unicitate și abordare, autoarea nu lasă mult lor pentru interpretări solo, pentru că avem un model mult prea cunoscut de plaiul nostru, încât dragul îl prinzi involuntar vis-a-vis de soarta ei. Amuzantă, delicat piperată și cu multă sare de la puținul acelei perioade, cu așteptarea constantă pentru călătoria mult râvnită, tinzi spre final ca să aflli dacă a plecat sau a rămas bibliotecară, așa cum îi menise mama, și tare mai spera ca măcar ea să rămână în sat, să nu plece ca restul.
A fost o adevărată escapadă de vacanță de vară, alături de o carte care nu te va face să te plictisești, poate te vei recunoaște, sau cineva din apropiații tăi, dar cu siguranță, această incursiune modestă dar plină de șarm va cuprinde cu sentimentele olimpice de aur toate simțurile, vederea se va pierde pe câteva ore, iar mintea va primi o doză sănătoasă de serotonină, satisfacție de timp cheltuit cu sens, zambet și tristețe necesară.
Pe lângă faptul că ești condamnat la o întâlnire de coup-de-foudre, te bucuri de un limbaj atât de potrivit adaptat pentru orice vârstă, pentru că până și un pre-adolescent va fi capabil să recunoască orice mișcare din acest jurnal.
Lorina BĂLTEANU (n. 21 decembrie 1960, satul Peciște, Rezina, RM) este poetă, licențiată a Institutului de Literatură „M. Gorki” din Moscova și a Universității din Dijon. A fost metodistă la Clubul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, redactoare la revistele Orizontul și Sud-Est cultural; între 1992 și 1998, directoare a Fundației Soros Moldova; din 1998, directoare a Trustului de Presă Medialog. În anul 2000 se stabilește la Paris, unde se lansează în design de interior și își creează propria marcă de bijuterii. Volume publicate: Obstacolul sticlei (Literatura Artistică, Chișinău, 1994), volum tradus în limba rusă: Pregrada stekla (Moscova, 1985), Cioburi (Hyperion, Chișinău, 1990), Poeme pe sticlă (Chișinău, 1997). Legată cu funia de pământ este primul său roman.
Editura Cartier
Libraria Din Centru
Libraria Din Hol
November 24, 2024
Interesantã ca stil, ṣuvoi de cuvinte, atmosferã stilisticã, dar lipsitã de substanțã sau de rigoare. Nu am înțeles nici acum de ce fata asta îṣi dorea cu atãta ardoare sã plece din acel sat. Ṣi nu lipsa explicației m-a iritat, cât ideea cã a construit o carte pe o fundație ambiguã, chiar inexistentã. Pot înțelege cã simți din toti rãrunchii cã nu apartii unui loc, unei comunitãti, chiar ṣi familiei tale, pot înțelege cã te gândeṣti zi si noapte ce ai de fãcut ca sã evadezi, dar nu pot înțelege cum de ai ideea asta din fragedã pruncie (*chiar din momentul când iesi din mãmica ta 🙃) ṣi o ții aṣa ani la rând. Dincolo de asta, poate cã volumul ar fi fost mai reuṣit dacã ar fi fost scris în stilul lui Marius Chivu din "Vântureasa de plastic" = emoție vie în versuri, cuvinte şoptite pe fundal meditativ. - mai ales cã autoarea a tot scris poezii.
May 22, 2024
Rămasă fără cuvinte - te strânge de inimă cartea asta.
Sper că a reușit să scape protagonista noastră la Paris, dar fiind cineva care mereu a vrut să plece și a reușit, tind să cred că funia nu dispare niciodată - te ține tare strâns de inimă și e legată la celălalt capăt tot de casa părintească și țara ta. De aia și așa genială mi s-a părut cartea - fiecare povestioară a mângâiat și “funia mea” un pic, amintindu-mi de casă.
~~~~
“De aici, de la fereastra cafenelei, se vede în depărtare cum curge Nistrul la vale. Mă duc cu ochii dupa el. Îmi desfac pânzele și plutesc în larg, înspre mare. Zbor peste valuri ca pasărea. Gustul libertății amestecat cu cel al cafelei e cel mai bun gust din lume. Nu se compara cu nimic. E tot ce am. E tot ce vreau.”
Sper că a reușit să scape protagonista noastră la Paris, dar fiind cineva care mereu a vrut să plece și a reușit, tind să cred că funia nu dispare niciodată - te ține tare strâns de inimă și e legată la celălalt capăt tot de casa părintească și țara ta. De aia și așa genială mi s-a părut cartea - fiecare povestioară a mângâiat și “funia mea” un pic, amintindu-mi de casă.
~~~~
“De aici, de la fereastra cafenelei, se vede în depărtare cum curge Nistrul la vale. Mă duc cu ochii dupa el. Îmi desfac pânzele și plutesc în larg, înspre mare. Zbor peste valuri ca pasărea. Gustul libertății amestecat cu cel al cafelei e cel mai bun gust din lume. Nu se compara cu nimic. E tot ce am. E tot ce vreau.”
March 29, 2024
Lorina Bălteanu - "Legată cu funia de pământ" - Editura Cartier
De citit.....
O poetă care scrie atât de bine și frumos, care se joacă cu bucurie cu emoțiile și cuvintele în primul său roman"Legată cu funia de pământ ", apărut la editura Cartier.
O fetiță dintr-un sat din Basarabia, care crește și visează, care își dorește să plece de acasă când va fi mare, spre zări necunoscute. Gândurile și trăirile acestei fetițe sunt cele care alcătuiesc povestea, în care apare lumea satului și o suită de personaje, care mai de care mai aparte.
Sensibilitatea copilei și poezia emoțiilor ei, limbajul dens în care e scrisă cartea, fac din ea o bijuterie micuță, dar valoroasă.
"De cum răsare, Luna își sprijină fața rotundă în palme și se uită prin fereastră la mine, să vadă ce fac. Se bucură că încă nu am plecat. Ca și mine, luna are pete albe pe față. Eu pe-ale mele le-am frecat cu cenușă, dar nu mi-au trecut. Așa ghilea bunica zolnicele după țesut. Să le facă mai albe....
Ca și mine, luna-i tunsă chilug....
Ca și mine, luna nu are somn. Umblă noaptea pe cer și își face mărgele din stele. Uneori, mai scapă câte una în lac. Și șiragul meu de mărgele s-a rupt și s-a risipit. Le-am strâns de pe jos, câte una. Pe cele rostogolite-n oglindă, nu le-am găsit.
Ca și mine, luna ar pleca de acasă. Ca și mine-i legată cu funia de pământ. "
De citit.....
O poetă care scrie atât de bine și frumos, care se joacă cu bucurie cu emoțiile și cuvintele în primul său roman"Legată cu funia de pământ ", apărut la editura Cartier.
O fetiță dintr-un sat din Basarabia, care crește și visează, care își dorește să plece de acasă când va fi mare, spre zări necunoscute. Gândurile și trăirile acestei fetițe sunt cele care alcătuiesc povestea, în care apare lumea satului și o suită de personaje, care mai de care mai aparte.
Sensibilitatea copilei și poezia emoțiilor ei, limbajul dens în care e scrisă cartea, fac din ea o bijuterie micuță, dar valoroasă.
"De cum răsare, Luna își sprijină fața rotundă în palme și se uită prin fereastră la mine, să vadă ce fac. Se bucură că încă nu am plecat. Ca și mine, luna are pete albe pe față. Eu pe-ale mele le-am frecat cu cenușă, dar nu mi-au trecut. Așa ghilea bunica zolnicele după țesut. Să le facă mai albe....
Ca și mine, luna-i tunsă chilug....
Ca și mine, luna nu are somn. Umblă noaptea pe cer și își face mărgele din stele. Uneori, mai scapă câte una în lac. Și șiragul meu de mărgele s-a rupt și s-a risipit. Le-am strâns de pe jos, câte una. Pe cele rostogolite-n oglindă, nu le-am găsit.
Ca și mine, luna ar pleca de acasă. Ca și mine-i legată cu funia de pământ. "
July 21, 2024
"Mă aşez pe o pernă și vorbesc cu ea ore în şir despre toate. Dacă o stråmb, mă strâmbă. Dacă n-a fost cuminte peste zi, o cert, cum mă ceartă mama pe mine. Iar dacă mi-e trist, plâng împreună cu ea.
Când o să plec, o s-o iau cu mine. La amândouă de casa asta o să ne fie dor, nu de cea nouă."
Când o să plec, o s-o iau cu mine. La amândouă de casa asta o să ne fie dor, nu de cea nouă."
December 27, 2023
“Ca și mine, luna ar pleca de acasă. Ca și mine-i legată cu funia de pământ.”
February 24, 2025
Legată cu funia de pământ- Lorina Bălteanu
Uneori dau peste unele cărți așa de delicioase incât mă invidiez singură pe mine 😁. Așa a fost și această carte- foarte amuzantă, pe alocuri tristă, de care nu am putut să mă rup. Este despre viața la sat, un fel de "Frunze de dor" în combinație cu "Amintiri din copilărie". E despre o fetiță care se visează departe departe de satul natal, își descrie viața de zi cu zi și pentru că la sat secrete nu sunt, istoriile sunt una mai hazlie și mai intimă decât cealaltă. În special este interesant cum unele întâmplări pe care un adult le-ar considera tulburătoare sau traumatizante, sunt descrise de acel copil naiv de parcă ar fi cele mai obisnuite trăiri.
📚 "Alte prietene mama nu are. Femeile din mahala vin des pe la noi, după un bunghișor de cap ori după buruieni de durere de burtă. Mama le dă leacuri și sfaturi, cum să-și ducă mai departe soarta lor de femei bătute de bărbați, când aceştia se imbată. Femeile beau și ele.De necaz. Vin la mama și după câte un pahar de vin. Mama nu-i zgârcită, dar le toarnă cu măsură, Ele se supără și zic că mama e rea și nu are inimă, că-i mândră și se ţine cu nasul pe sus. Că nu vrea să bea cu ele. E-adevărat că mama nu stă mult la sfat şi niciodată nu se jeluieşte, Și nici nu le povestește nimic. Fiindcă a doua zi o să stie tot satul ce-a spus. Vecinele noastre nu stiu ce să facă Cu secretele și le imprăștie ca cenușa pe vânt."
Uneori dau peste unele cărți așa de delicioase incât mă invidiez singură pe mine 😁. Așa a fost și această carte- foarte amuzantă, pe alocuri tristă, de care nu am putut să mă rup. Este despre viața la sat, un fel de "Frunze de dor" în combinație cu "Amintiri din copilărie". E despre o fetiță care se visează departe departe de satul natal, își descrie viața de zi cu zi și pentru că la sat secrete nu sunt, istoriile sunt una mai hazlie și mai intimă decât cealaltă. În special este interesant cum unele întâmplări pe care un adult le-ar considera tulburătoare sau traumatizante, sunt descrise de acel copil naiv de parcă ar fi cele mai obisnuite trăiri.
📚 "Alte prietene mama nu are. Femeile din mahala vin des pe la noi, după un bunghișor de cap ori după buruieni de durere de burtă. Mama le dă leacuri și sfaturi, cum să-și ducă mai departe soarta lor de femei bătute de bărbați, când aceştia se imbată. Femeile beau și ele.De necaz. Vin la mama și după câte un pahar de vin. Mama nu-i zgârcită, dar le toarnă cu măsură, Ele se supără și zic că mama e rea și nu are inimă, că-i mândră și se ţine cu nasul pe sus. Că nu vrea să bea cu ele. E-adevărat că mama nu stă mult la sfat şi niciodată nu se jeluieşte, Și nici nu le povestește nimic. Fiindcă a doua zi o să stie tot satul ce-a spus. Vecinele noastre nu stiu ce să facă Cu secretele și le imprăștie ca cenușa pe vânt."
April 28, 2024
Un deliciu de carte, romanul Lorinei Bălteanu, in care încape un sat întreg cu povestiri și intamplari, in care cuvintele curg iscusit ca intr-o poezie. Cu un umor fin si o bunatate calda, eroina - o fetita cu dor de duca - povestește frumos despre fiecare om din lumea ei.
Despre tatal aprig si iute care cladea soba mai repede decat o dadea jos cu toporul de nu gasea fumul drumul spre hogeac sa iasa; despre cum umbla cu toporul prin ograda cand flacaii din sat incepeau a canta duios pe sub ferestrele lor cand surorile ei erau fete mari, numai bune de indragostit; despre tanti Muza care traia la Bucuresti si le aducea scortisoara pentru prajitei si mamei rochii inflorate si fotografii cu Parisul unde isi dorea mica fetita sa ajunga cand va avea destui bani pusi deoparte ca sa plece in lume….
Citesti, te amuzi, te miri, treci prin amintirile proprii si continui sa dai pagina dupa pagina, ca si cum ai musca lacom dintr-o paine calda cu miez moale si coaja crocanta si aromata.
Minunata carte!
“Din gura cuptorului ies limbi de foc. Ca din gura de balaur. Dupa ce ard de tot, lemnele se prefac in jaratec. Intinse cu cociorva pe vatra, par a fi un covor de stele. Eu m-as porni desculta printre ele, dar ma tem sa ma frig. Aleg una, care luceste mai tare, si-mi zic ca-i a mea.”
“Toata noaptea covata doarme cu noi pe lejanca, la cald. Aluatul creste si da peste margini pana cand noi nu mai avem loc pe cuptor. Il intoarcem inapoi in covata, dar el curge si curge.”
“Zbor peste valuri ca pasarea. Gustul libertatii amestecat cu cel al cafelei e cel mai bun gust din lume. E tot ce am. E tot ce vreau. Pentru asta fac doua ore cu autobuzul pana aici. Pentru asta fur, cu frica de a fi prinsa, cate o rubla de la tata si le ascund in cotlonul de la beci. Pentru asta, lipsesc de la scoala si-i spun mamei minciuni ca am fost la raion la intreceri. Daca nu ma duc macar o data pe luna sa vad Nistrul cum curge la vale, ma imbolnavesc.”
Despre tatal aprig si iute care cladea soba mai repede decat o dadea jos cu toporul de nu gasea fumul drumul spre hogeac sa iasa; despre cum umbla cu toporul prin ograda cand flacaii din sat incepeau a canta duios pe sub ferestrele lor cand surorile ei erau fete mari, numai bune de indragostit; despre tanti Muza care traia la Bucuresti si le aducea scortisoara pentru prajitei si mamei rochii inflorate si fotografii cu Parisul unde isi dorea mica fetita sa ajunga cand va avea destui bani pusi deoparte ca sa plece in lume….
Citesti, te amuzi, te miri, treci prin amintirile proprii si continui sa dai pagina dupa pagina, ca si cum ai musca lacom dintr-o paine calda cu miez moale si coaja crocanta si aromata.
Minunata carte!
“Din gura cuptorului ies limbi de foc. Ca din gura de balaur. Dupa ce ard de tot, lemnele se prefac in jaratec. Intinse cu cociorva pe vatra, par a fi un covor de stele. Eu m-as porni desculta printre ele, dar ma tem sa ma frig. Aleg una, care luceste mai tare, si-mi zic ca-i a mea.”
“Toata noaptea covata doarme cu noi pe lejanca, la cald. Aluatul creste si da peste margini pana cand noi nu mai avem loc pe cuptor. Il intoarcem inapoi in covata, dar el curge si curge.”
“Zbor peste valuri ca pasarea. Gustul libertatii amestecat cu cel al cafelei e cel mai bun gust din lume. E tot ce am. E tot ce vreau. Pentru asta fac doua ore cu autobuzul pana aici. Pentru asta fur, cu frica de a fi prinsa, cate o rubla de la tata si le ascund in cotlonul de la beci. Pentru asta, lipsesc de la scoala si-i spun mamei minciuni ca am fost la raion la intreceri. Daca nu ma duc macar o data pe luna sa vad Nistrul cum curge la vale, ma imbolnavesc.”
April 17, 2024
M-am bucurat enorm să văd că volumul Lorinei Bălteanu a fost reeditat atât de curând și am reușit astfel să ajung la el. Cartea ne vorbește despre copilărie, cu toate aspectele ei, surprinsă prin diverse episoade din viața unei fete care crește într-un sătuc din Republica Moldova. Se citește repede, cu fraze foarte frumoase, poetice, la care revii și încerci să le redescoperi aproape imediat după ce ai trecut de ele. În același timp, nu e un volum deloc simplu. Se resimt încărcătura emoțională, dificultățile de trai, neadecvarea. Viața din universul creat de Lorina Bălteanu nu e una senină. E o realitate dură, oamenii se descurcă destul de greu, cu puține resurse și multă muncă. Majoritatea oamenilor duc pe umeri anumite frici; cam în toate familiile există membri care au fost deportați în Siberia sau care au experimentat războiul. Este multă sărăcie, foame, violență domestică. În acest context, copilăria nu e o perioadă feerică, în care predomină jocul. Copiii din carte trec printr-un proces de maturizare rapidă, în care contribuie la treburile casnice, la munca la câmp, sunt responsabili de frații lor mai mici, iar școala rămâne adesea în plan secund. În acest univers, protagonista se simte complet neadecvată și încearcă să se desprindă. Cu gândul constant că vrea să plece departe de locul în care s-a născut, fetița / fata observă universul din jurul ei, fără să-l analizeze sau să-l judece. Ea simte că există mai mult substrat decât ceea ce poate să vadă, lucruri pe care încă nu le percepe. Pe parcurs, cititorul are șansa să crească alături de ea, să vadă atât frumusețe, cât și durere, cărora li se alătură căutarea permanentă a lumii mai largi.
Nu în ultimul rând, se simte că Lorina Bălteanu este în primul rând poetă și poate acesta e unul dintre aspectele care fac ca scriitura ei și implicit acest roman să se distingă atât de bine și de frumos.
Nu în ultimul rând, se simte că Lorina Bălteanu este în primul rând poetă și poate acesta e unul dintre aspectele care fac ca scriitura ei și implicit acest roman să se distingă atât de bine și de frumos.
November 9, 2025
Am crezut că citesc un roman, dar au fost niște esee care vor să transmită atmosfera anilor ‘70-‘80 din Republica Moldova. Foarte multe imagini plastice, dar duse până la absurd, cumva neverosimile. Înțeleg că percepția din copilărie e distorsionată, însă naratoarea îmbină viziunea unui copil cu experiența unui adult scriitor și cumva pare totul forțat.
Maniera de scriere mi-a amintit de Arundhati Roy cu “Dumnezeul lucrurilor mărunte”, dar aceasta din urmă mult-mult mai complexă și profundă.
Maniera de scriere mi-a amintit de Arundhati Roy cu “Dumnezeul lucrurilor mărunte”, dar aceasta din urmă mult-mult mai complexă și profundă.
March 25, 2025
O carte excepțională, scrisă cu mult gust, cu emoție și tandrețe.
Recomand, recomand, recomand! În două zile merg să văd spectacolul cu același nume.
Recomand, recomand, recomand! În două zile merg să văd spectacolul cu același nume.
March 16, 2024
O narațiune intensă și poetică ce captivează de la prima pagină. Mi-aș dori să mai zăbovesc în ea, dar am citit-o dintr-o răsuflare și acum îmi pare rău că nu am savurat-o ca pe un desert, împărțind bucuria în bucățele mici.
July 1, 2023
Legată cu funia de pământ este romanul unui întreg univers, prins în mai puțin de o sută cincizeci de pagini și urmărit prin ochii unei fetițe care vede lumea cu o profunzime și o puritate specială, punând în fața cititorului o perspectivă asupra lumii neîngrădită de prejudecăți și de constrângerile obișnuite ale vârstei adulte.
O să recunosc faptul că de multă vreme nu m-am mai atașat atât de puternic de un personaj, precum am reușit să o fac de această fată cu foarte multe gânduri și cu o tandrețe emoționantă pentru tot ceea ce simte venind din jurul ei.
Pe lângă asta, această carte m-a convins că niciodată nu voi iubi un tip de proză la fel de mult precum iubesc proza scrisă de poeți. Pentru că Lorina Bălteanu este mai înainte de toate poetă, iar acesta este un lucru pe care l-aș fi intuit chiar și după primele rânduri citite. Ea a scris proză la fel cum ar scrie poezie; cu emoție și profunzime, construind imagini vibrante, bogate în detalii, jucându-se cu forța cuvintelor și reușind să le controleze întotdeauna puterea.
Nu încape îndoială că aceasta este o carte pe care o recomand.
https://asasunt.eu/legata-cu-funia-de...
O să recunosc faptul că de multă vreme nu m-am mai atașat atât de puternic de un personaj, precum am reușit să o fac de această fată cu foarte multe gânduri și cu o tandrețe emoționantă pentru tot ceea ce simte venind din jurul ei.
Pe lângă asta, această carte m-a convins că niciodată nu voi iubi un tip de proză la fel de mult precum iubesc proza scrisă de poeți. Pentru că Lorina Bălteanu este mai înainte de toate poetă, iar acesta este un lucru pe care l-aș fi intuit chiar și după primele rânduri citite. Ea a scris proză la fel cum ar scrie poezie; cu emoție și profunzime, construind imagini vibrante, bogate în detalii, jucându-se cu forța cuvintelor și reușind să le controleze întotdeauna puterea.
Nu încape îndoială că aceasta este o carte pe care o recomand.
https://asasunt.eu/legata-cu-funia-de...
November 29, 2025
O descoperire surprinzătoare acest roman emoționant, sensibil, dar și plin de suferințe (experiențe ale războiului, foametei, deportărilor) care trezește empatie.
Autoarea ne transpune în anii 60-70 într-un sat sovietic cu personaje, familii cu relații complicate, evenimente toate culese din amintirile unei copilării.
Cu suficiente rezerve de naivitate, datorită sincerității și sensibilității este descrisă copilăria unei fetițe care visează să descopere lumea mare prin dorința de a pleca de parte de satul natal, dar mereu se simte legată precum luna este legată cu funia de pământ.
Poveștile se împletesc hazliu, dar totodată dramatic, precum firele unei funii invizibile, legând prezentul cu trecutul, dorințele de viitor și visurile de realitate.
Excelent este și spectacolul, care a reușit să mă impresioneze păstrând cu fidelitate capitole întregi, fraze și desigur jocul actorilor este excepțional.
Recomand cu drag cartea și spectacolul.
“Pe drum, primul îngheț făcuse glodul horboțică, iar luna mulțumită, de parcă mâncase gălbenușuri bătute cu zahăr, ne-a făcut lumină până acasă.”
“Iarna e ca ziua de marți. Tristă și fără speranță. Te ține legată de casă, ca pe un câine de lanț.”
Autoarea ne transpune în anii 60-70 într-un sat sovietic cu personaje, familii cu relații complicate, evenimente toate culese din amintirile unei copilării.
Cu suficiente rezerve de naivitate, datorită sincerității și sensibilității este descrisă copilăria unei fetițe care visează să descopere lumea mare prin dorința de a pleca de parte de satul natal, dar mereu se simte legată precum luna este legată cu funia de pământ.
Poveștile se împletesc hazliu, dar totodată dramatic, precum firele unei funii invizibile, legând prezentul cu trecutul, dorințele de viitor și visurile de realitate.
Excelent este și spectacolul, care a reușit să mă impresioneze păstrând cu fidelitate capitole întregi, fraze și desigur jocul actorilor este excepțional.
Recomand cu drag cartea și spectacolul.
“Pe drum, primul îngheț făcuse glodul horboțică, iar luna mulțumită, de parcă mâncase gălbenușuri bătute cu zahăr, ne-a făcut lumină până acasă.”
“Iarna e ca ziua de marți. Tristă și fără speranță. Te ține legată de casă, ca pe un câine de lanț.”
December 25, 2023
Poznele lui Nică a lui Ștefan a Petrei (dar, parcă, mult mai pozne), ambiția de a pleca de acolo care îl anima pe Niculae al lui Ilie Moromete, umorul uneori destul de sângeros al oltenilor așa cum apare în o mare parte dintre poeziile lui Marin Sorescu. Toate astea în acel spațiu care, dacă nu ar fi groaznic de subdezvoltat, ar putea fi considerat teribil de pitoresc, al unui sat situat în Moldova Socialistă și Sovietică, pe malul din dreapta sau cel din stânga al Nistrului, undeva pe la sfârșitul perioadei lui Hrușciov. Se citește pe nerăsuflate. Ar merita făcută o încercare, dacă fata sau fetița voastră adolescentă ar fi curioasă să știe cum era viața la țară în timpul bunicilor și străbunicilor din perioada Republici Populare și apoi Socialiste România pentru că (cu excepția conflictului interetnic cu rușii) nu era mare diferență.
January 13, 2024
Povestiri foarte intime, poetice, cutremurătoare. Începând cu descoperirea inocenta de sine a unei fetițe mici, continuând cu o radiografie a oamenilor din jur care formeaza comunitatea acelei fetițe, de care aceasta atât de mult vrea să fugă. Istorioarele se citesc uneori ca un jurnal scris pentru sine insusi, alteori ca povestiri dure si sincere, adresate unui cititor. Unele părți m-au înduioșat, în altele m-am regăsit, iar unele m-au făcut să plâng din câteva rânduri. A fost prima carte citită în acest an și mă bucur nespus că am început anul cu o autoare din Moldova
July 7, 2024
Am fost curioasă să citesc cartea aceasta după ce am văzut fragmentul cu medaliile tatei reprodus pe internet și m-a atras scriitura. Paeudo-jurnalul copilei este foarte jucăuș, deși e trist, marcat de greutățile vieții la țară, cu mulți copii, fără posibilitate de a ieși din sat și cu mirajul constant al Parisului adus de mătușa Muza. Mi-a plăcut mult stilul de scris și aș fi vrut să aflu mai multe și despre plecare, însă procesul de devenire al micuței este foarte dulce. O carte pe care o voi recomanda!
December 14, 2024
Această carte mi-a amintit de copilăria petrecută la bunicii mei, acolo unde timpul părea să aibă altă măsură. Acum, după ce am terminat de citit, mă încearcă un dor adânc de ei, un dor amestecat cu nostalgia unor momente unice, pe care doar copilăria ți le poate dărui o singură dată.
August 23, 2025
Tare, tare mi-a plăcut! M-am amuzat și emoțional în același timp. Demult n-am mai răscolit prin amintirile unei lucrări scrise despre Moldova. A fost de parcă trăgeam cu ochiul în propria curte și viață, în unele capitole.
August 18, 2023
Viața de la sat în toată splendoarea ei combinată cu trăirile naratoarei și cu aventurile ei din copilărie. M-a fascinat dorința ei de ducă fiind atât de prezenta și în gândurile mele😄
August 21, 2023
O lucrare caldă despre copilărie, lucruri esențiale în viață şi cât de mult totuşi ne influențează primii ani de viață. Am citit cu plăcere.
March 16, 2024
O lume deja pierdută, dar în același timp atât de bine descrisă și așternută pe foi, încât este o plăcere să te întorci acolo, de parcă ar fi lumea ta proprie…
April 20, 2024
Nu aș zice că e neapărat un roman. Mai degrabă un jurnal al copilăriei, dar este foarte artistic scrisă cartea. Interesantă.
May 5, 2024
Demult n-am citit o carte într-o zi. Pur și simplu m-a ținut lipită de ea. Descrierea unei Moldove care s-a schimbat, dar istoria protagonistei e universală.
July 1, 2024
O copilărie "tipică" din orice sat moldovenesc (indiferent de pe ce mal al Prutului)
January 5, 2025
"Si-au imprimat pe retina ochilor imaginea casei parintesti si au luat-o cu ei pe unde au plecat. Buna chestia asta cu retina, nu se spala nici cand plangi."
Displaying 1 - 30 of 37 reviews