În 1960, Gagarin ratează aterizarea și ajunge pe undeva pe lângă Calafat, într-un sat din Lunca Dunării. Numai că România este regat, URSS nu există, iar harta politică a lumii arată cu totul altfel decât știm.
Undeva în București, prin anii ’80, un radioamator este prins într-o încleștare bizară dintre două tabere: o lume a unui trecut probabil, dar inexistent, și o lume a unui viitor virtual, dar improbabil.
În 1989, Ceaușescu a câștigat partida. Suntem în anul 2010, în plină dictatură comunistă și asistăm la zbaterile unui obscur scriitor de science fiction. În ciuda inocenţei sale, acesta se face vinovat de „gânduri dușmănoase împotriva orânduirii“.
„A doua venire“ ne arată o Românie care face și desface jocurile politice din Europa și din lume cu ajutorul alchimiștilor. Avem o altă Românie, în care Biserica Ortodoxă și Vaticanul se opun din răsputeri planului elveţienilor de a porni Mașina lui Dumnezeu, un accelerator de particule gigantic menit să grăbească a doua venire a lui Iisus pe Pământ.
Patru feţe diferite ale României, patru istorii alternative, în care personajele încearcă să-și construiască o oază de normalitate, în ciuda întâmplărilor pe care sunt nevoite să le trăiască.
Un volum bine realizat, cu niste idei foarte bune si scris intr-un mod placut. Voi mai cauta povestiri de Marian Truta! --- Mi-a placut mult povestirea 'A doua venire', pentru ea singura as oferi 5 stele fara sa stau pe ganduri. --- 'Aevum Aeternum' a fost destul de interesanta, mi-ar fi placut totusi ca autorul sa extinda mai mult anumite idei. Desi folosirea imaginatiei proprii niciodata nu strica, as fi apreciat un pic mai mult din imaginatia autorului. --- 'Cumania 2010' a fost, dupa parerea mea, un pic superficial tratata. Desi am fugit cu gandul la '1984'-ul lui Orwell, a fost mai mult datorita premisei, nu a livrarii. Poate in mai multe pagini personajele ar fi avut loc sa se contureze mai bine si nu as fi simtit ca vreau mai mult de la aceasta povestire. --- 'Cu Gagarin pe Calea Victoriei' a fost evidenta de la inceput, nereusind sa ma captiveze indeajuns. Ideea povestirii nu e rea deloc, dar ma asteptam la alta dezvoltare a ei.
Carte bună, atmosferă românească. În cazul în care se uită cineva pe aici înainte să se apuce de carte, nu citiți descrierile din spate, spoileresc poveștile. Că veni de povești:
A doua venire - *** Good: -intriga, ideea Bad: -finalul -modul în care se desfășoară povestea -personajele
Cumania 2010 - ***** the best Good: -atmosfera -senzație de frică/curiozitate/groază/nervozitate/tot tacâmul în timpul cititului -personajele (inițial am fost ușor dezgustat de personajul principal ca pe urmă să îmi dau seama că în aceste persoane este subtil transpusă natura umană) Bad: N/A
Cu Gagarin pe Calea Victoriei - **** Good: - personajele - atmosfera Bad: - povestea
Aevum Aeternum - ***** Good: -personaj...e -povestea, ritmul în care se dezvoltă -intriga Bad: -finalul putea să fie mai bine dezvoltat
Colecția „A doua venire” de Marian Truţă am primit-o cadou cu autograful autorului la prima întâlnire a Clubului de cititori Nemira. Am fost foarte plăcut surprinsă şi nespus de fericită că ea a devenit a mea dintr-o simplă coincidenţă a locului şi momentul potrivit în care eu am fost prezentă.
Plină de entuziasm şi curiozitate, întorcându-mă de la acest eveniment, am citit ceea ce era scris în spatele acestei cărţulii. Sincer în acel moment fiind în ardoarea emoţiilor de fericire (care mă copleşeau), nu prea am sesizat ce era scris acolo, dar am fost foarte intrigată de câteva fraze:
- Regatul României - aterizarea lui Gagarin - că Ceauşescu nu a fost executat în 1989 - şi că se construise „Maşina lui Dumnezeu” menită să grăbească a doua venire a lui Iisus pe Pământ…
Ultima frază a fost acel trăgaci care mi-a creeat dorinţa nebună/nesupusă de a lectura cât mai repede această carte.
Această colecţie conţine 5 povestiri. Eu mi-am dat seama de aceasta doar ajungând la cea de a treia. (Mă gândeam că este un roman:)
Prima parte – Ubik, mon amour este ca o introducere în lumea SF-ului, lumea lui Marian Truţă, unde fantasticul se îmbină foarte strâns cu realul. Se descrie şi se povesteşte la persoana I. Protagonistul este un asistent care îşi doreşte să devină şef al Catedrei de Chimie de la Universitate. Suntem prezenţi la o petrecere de adio organizată de şefa sa Eva – o femeie „urâtă” , pe care el avea să o succeadă dobândind postul mult dorit. După acest chef, rămânând doar ei doi… Eva îi face o serie de tratamente cu ierburi aplicate pe ochii protagonistului şi ca urmare Realitatea pe care o vedeam anterior este treptat schimbată de alte 3 realităţi. Finalul îl reprezintă acea existenţă în care „Eva era… perfectă” iar el era un neanderthalian ce se afla într-o peşteră.
Celelalte 4 părţi sunt relatate la persoana a III-a şi reprezintă 4 feluri de a fi a României, a României pe care nu o cunoaştem, a României cu schimbări în istorie, noi fiind prezenţi la urmările acestora.
A doua povestire – A doua venire este despre o altă venire a lui Iisus pe Pământ (a doua ). Sunt descrise paralel relaţia dintre două relaţii dintre: Ilinca şi Iovan şi situaţia autorităţilor române faţă de cea a învăţaţilor elveţieni care la sfârşitul povestirii pornesc Maşina lui Dumnezeu. Aceste evenimente au loc pe fondul unei Românii puternice, care posedă foarte mult aur şi care chiar şi pe timpul Războiului Mondial reuşea să stârnească Crize economice în alte ţări, datorită aceste bogăţii pe care o posedă. Spre sfârşit… suntem martorii unui eveniment iluminat şi umbrit în acelaşi timp de misticismul şi adevărul şocant al originii şi menirii Ilincăi. (Finalul m-a surprins total şi simţeam toată tensiunea din această povestire).
A treia povestire – Cumania 2010 descrie existenţa României dacă Ceauşescu nu ar fi fost executat în 1989. Comunismul este la putere. Securitatea pândeşte orice încălcare de Stat şi pedepseşte cumplit pentru aceasta. Asistăm la o zi obişnuită a unui scriitor (de SF) pe nume Aleodor din acea Realitate. O vecină de a sa, îl cheamă la ea şi îi citeşte dintr-un caiet unele idei (precum este Cumania 2012) care reprezintă o realitate alternativă în care există o altă Românie. Până la urmă rămâne să citeşti şi să afli cum vine „soţul” acesteia, şi cine sunt ei de fapt . M-a surprins mult finalul acestei părţi în care Aleodor este zidit în propriul apartament şi acesta fiind izolat de restul lumii, începe să scrie: „Cineva va citi, cândva, lucrurile astea. Asta înseamnă că nu voi muri, nu de tot. Asta înseamnă că pedeapsa lor este… hahaha… o mare prostie. Hahahaha… ce idioţi. Pentru că am tot timpul din lume. Şi, zidit astfel, sunt chiar de neatins. Practic, nemuritor.”!
A patra poveste – Cu Gagarin pe Calea Victoriei descrie aterizarea lui Iurii Alexeevici Gagarin (primul om în spațiu și primul pe orbita Pământului) într-o altă realitate paralelă , într-un sătuc din Regatul României. Astronautul află că în acea lume nu există şi nu a existat Uniunea Sovietică (zisă şi „Uniunea Sfaturilor”, aici), nici telefon, televizor sau transporturi automatizate. Este foarte frumoasă şi inedită descrierea prin care autorul ne introduce în acea atmosferă a unui sătuc, totul este foarte verosimil, deşi este o realitate alternativă a celei în care o cunoaştem noi. Cum şi ce face, ce se întâmplă cu Gagarin în această lume urmează să afli în această culegere.
A cincea poveste – Aevum Aeternum descrie situaţia unui simplu radioamator Ilarion, care succedând prin mai multe evenimente demoralizatoare (conflictele cu Securitatea , concedierea de la serviciu, clientul nemulţumit, ş.a.m.d.) înfăţişează o luptă interioară între două lumi în care „ viitorul căuta să distrugă trecutul iar trecutul căuta să modifice viitorul”. „Câmpul de luptă era prezentul lui Ilarion. Era chiar Ilarion”. Urmează să afli prin ce metode comunică trecutul şi viitorul cu Ilarion. În cele din urmă el pune în funcţiune amplificatorul care schimbă prezentul. M-a impresionat foarte mult cum Marian Truţă a descris delirul de care e cuprins Ilarion a doua zi. Delirul sau realitatea modificată pe care cu greu o accepta.
„A doua venire” cu siguranţă v-a fi imprimată în mintea ta, deoarece acea realitate alternativă îţi creează imagini surprinzătoare şi îţi lasă imaginaţia să se dezvolte şi să te ducă în lumea descrisă de autor. Cuprinde momente descrise foarte veridic, cu personaje, atmosferă detaliate cu o mare atenţie. M-a impresionat foarte mult dibăcia cu care Marian Truţă a reuşit să mă facă prezentă la gândurile şi trăirile protagonistului. Întrebările filozofice abundente m-au lăsat copleşită de multe alte gânduri proprii, opinii şi scene inedite.
O recomand cu cea mai mare căldură. O să-ţi placă! :)
Nu știam nimic despre autor și nu știam la ce să mă aștept de la acest volum, dar ce am citit pe coperta a patra și cele câteva cronici elogioase pe care le-am găsit pe internet m-au făcut curios. Și pot să spun că volumul nu m-a dezamăgit absolut deloc, ba chiar mi-a plăcut foarte mult și m-a încântat în primul rând atmosfera românească pe care a reușit autorul să o creeze. Ideile povestirilor sunt foarte atrăgătoare și unele sunt inspirate de realitatea apropriată, cum este aceea din povestirea a doua, care dă și titlul volumului, și despre care sunt convins că este inspirată din celebrul proiect de la Geneva, cel în care se voia recrearea Big Bangului. Marian Truță plasează acțiunea povestirii într-o Românie care este în continuare Regat, aduce în față două personaje foarte autohtone și le aruncă într-o povestea de dragoste, dar nu uită de elementele S.F. pe care le introduce cu o mână sigură și într-un fel plauzibil. Mi-au plăcut mult și dialogurile, foarte amuzante pe alocuri, precum și fluxul gândurilor personajului masculin, Iovan, care tot timmpul se gândește cum s-o bage în pat pe Ilinca, dar fără să cheltuiască prea mulți bani, și totuși când simte el că e momentul, că acum trebuie să dea totul, nu se mai uită și cheltuiește (puțin) mai mult. Dar Ilinca are alte planuri, pentru că ea știe ceva ce Iovan nu știe, anume că este un element cheie al unui experiment în care el nu trebuie să se implice. Și Iovan știe ceva, dar mai mult instinctiv, după cum o să ne dăm seama. Povestirea este foarte bună.
Dupa cateva incercari nereusite de a citi SF/F scris de autori romani, am atacat acest volum cu sperante mici. Numai bine, pentru ca am fost surprins placut cu atat mai mult. Un stil foarte lejer, Dick-ian dar si mioritic in acelasi timp; SeFe-ic, dar si fantastic in acelasi timp, cumva desi nu au vreo legatura directa, cele 4 "piese" sunt legate prin aceeasi tematica.
Pacat ca acest autor nu s-a mai intersectat cu Nemira...
Un volum de povestiri scurte care izbuteşte să te smulgă preţ de câteva ore de realitate şi să te introducă într-o lume aparte. Povestirile se leagă tematic între ele, stilul este unul plăcut, limbajul atractiv, iar acţiunea se petrece la noi în ţară, cu personaje neaoşe şi deprinderi care rezonează puternic în mintea noastră
SF/fantasy amuzant, coborat pe meleaguri romanesti, cu un limbaj adecvat in acest context - cinci povestioare lejere, nimic care sa te rascoleasca profund (poate doar Cumania 2010 sa aiba acest efect), o experienta foarte placuta :).