What do you think?
Rate this book
Taravik #1
Armata Moliilor
Taravik este curier independent şi caftangiu contractual. Duce o viaţă palpitantă – cărând colete şi scrisori prin pustiu, cu ajutorul lui Kostik, pegasul său cu o singură aripă. Mai o alergătură prin deşert, mai o bere rece, mai un salt într-o râpă – timpul trece într-un mod interesant. Până în dimineaţa în care Marieţa, iubita lui, îl izgoneşte de acasă pentru că nu-i manierat şi nu ştie să se poate. Nu i-a făcut niciodată un cadou – măcar un ineluş din bronz, că de unul de aur nici nu poate să fie vorba.
Aşa începe aventura lui Taravik. Căutând un inel pentru Marieţa, curierul caftangiu pune în mişcare forţe oculte, trezeşte simpatia zeilor şi se ia la întrecere cu vrăjitori de pe alte tărâmuri. Dar, mai ales, face să reînvie Armata Moliilor!
Taravik trece cu nevinovăţie prin tot haosul declanşat involuntar chiar de el, pălăvrăgind liniştit cu Kostik, în timp ce în jurul lui se duc bătălii incredibile. Pentru că, aşa cum spune Marieţa, „Voi, bărbaţii, vedeţi viaţa ca un joc plin de durere. Vă plac meseriile în care puteţi să vă daţi cu ciocanul peste degete, vă plac jocurile în care adversarul are dreptul să vă dea la gioale şi vă plac distracţiile care vă provoacă o mahmureală cumplită a doua zi. Aşa că nu puteţi să cultivaţi flori prea mult timp fără să începeţi să tânjiţi după drumuri prin pustiu şi sărituri în râpe.“
Aşa începe aventura lui Taravik. Căutând un inel pentru Marieţa, curierul caftangiu pune în mişcare forţe oculte, trezeşte simpatia zeilor şi se ia la întrecere cu vrăjitori de pe alte tărâmuri. Dar, mai ales, face să reînvie Armata Moliilor!
Taravik trece cu nevinovăţie prin tot haosul declanşat involuntar chiar de el, pălăvrăgind liniştit cu Kostik, în timp ce în jurul lui se duc bătălii incredibile. Pentru că, aşa cum spune Marieţa, „Voi, bărbaţii, vedeţi viaţa ca un joc plin de durere. Vă plac meseriile în care puteţi să vă daţi cu ciocanul peste degete, vă plac jocurile în care adversarul are dreptul să vă dea la gioale şi vă plac distracţiile care vă provoacă o mahmureală cumplită a doua zi. Aşa că nu puteţi să cultivaţi flori prea mult timp fără să începeţi să tânjiţi după drumuri prin pustiu şi sărituri în râpe.“
339 pages, Paperback
First published November 1, 2012
1 person is currently reading
69 people want to read
About the author
Liviu Radu
93 books32 followersScriitor, publicist și traducător român de science fiction și fantasy.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Societății Române de Science Fiction și Fantasy.
A debutat în 1993 în revista Quasar cu povestirea Fața nevăzută a planetei Marte.
In 1999 a debutat editorial (în volum) cu romanul Trip-Tic publicat la editura Dacia.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Societății Române de Science Fiction și Fantasy.
A debutat în 1993 în revista Quasar cu povestirea Fața nevăzută a planetei Marte.
In 1999 a debutat editorial (în volum) cu romanul Trip-Tic publicat la editura Dacia.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 13 of 13 reviews
April 21, 2015
Light read, written in the already established style of Waldemar. Good humour, paceful narrative. First couple of pages are a bit difficult to get along, but after that it's going to be difficult to put the book aside. Gaiman's influence is quite visible, but! If for Waldemar's stories the author had some Romanian folk-tales as inspiration, this one here is set in a totally different setting. Middle-eastern / oriental, fully flavoured, Arabian Nights meet steampunk-ish magic (that's an oxymoron), meet Matrix, meet The battle of the Five Armies (sort of...), meet... well, you'll just have to meet the book...
Yes, I really liked it, would most probably read it again after years...
Not quite a milestone in literature, but definitely a reference in today's Romanian SFF writings.
Yes, I really liked it, would most probably read it again after years...
Not quite a milestone in literature, but definitely a reference in today's Romanian SFF writings.
March 7, 2017
Se citeşte uşor. Acțiunea se petrece rapid. Nu pierde timpul cu descrieri lungi ale peisajelor. Personajele care apar pe parcurs îşi dezvăluie povestea în dialog, monolog sau prin gânduri, întrerupți, din când în când, fie de câte o întrebare, fie de descrierea reacțiilor celor care ascultă. Are foarte mult umor şi foreshadowing foarte bine făcut. Te prinde repede şi, la finalul primului volum, abia aştepți să vezi ce se întâmplă în continuare. A urcat în topul preferatelor mele şi, sigur, o voi reciti cu plăcere altă dată.
May 9, 2017
Suficient de interesanta incat sa vrei sa o termini si sa citesti si cele doua continuari.
September 19, 2025
Carte găsită accidental în timp ce colindam biblioteca. Mi-a atras atenția coperta, pt că ilustrația folosită este din modulul Eberron al jocului Dungeons & Dragons.
M-a surprins în mod plăcut. Narațiunea e alertă, dar plină de umor și de detalii. Îmi aduce aminte chiar de romanele din seria Discworld scrise de maestrul Terry Pratchett. Nu m-ar mira să reprezinte una dintre inspirații.
Sunt multe lucruri de lăudat. Mi-a plăcut în mod deosebit accentul pus pe traiul persoanelor relativ obișnuite, într-o lume fantezistă plină de pericole supranaturale. Și, în mod recurent, faptul că conflictele sunt rezolvate mai puțin cu violență și mai mult cu viclenie sau înțelegeri.
Genul fantasy este frecvent redus la lupte epice, supranaturale, în care dispare orice fel de urmă a ființei umane. Eroii sunt figuri exagerate, mitice, fără slăbiciuni sau vicii și ghidați de destine mărețe. Ei bine, acum 20 de ani Liviu Radu a observat aceste tendințe și le-a răspuns scriind despre un curier/mercenar în floarea vârstei (numit chiar moș la un moment dat), plin de vicii și defecte dar și de înțelegere și răbdare. Nu are o prințesă ci o amantă descurcăreață. Calul său cu puteri supranaturale nu poate zbura, dar este o veritabilă enciclopedie pe patru copite. Și pe ei îi mânează mai puțin destinul metafizic și mai mult preocupările de zi cu zi.
Destinul măreț se furișează printre rânduri, ei nefiind nici la sfârșit prea conștienți de el. Iar figurile mărețe, mitice, pline de ambiție și forțe supranaturale, care în alte romane fantasy ar fi centrul atenției? Aici sunt mai mult un spectacol la marginea străzii, atât de preocupați de faptele lor uriașe că nici nu observă și nu sunt observați de cei pe care încearcă să îi domine. Și sunt înlăturați mai mult accidental, ca într-o glumă.
Partea poveștii în care ei se ciocnesc în război alături de armatele lor demonice este scena cea mai slabă și mai monotonă din tot romanul.
Aș zice chiar că Liviu Radu a vrut înadins să submineze tendințele astea superficiale, grandomane, ale genului fantasy, scriind o poveste ca asta. Chiar aș vrea să fi auzit mai multă lume de această carte.
4/5. Cred că voi citi urmările.
___
Book found by accident while browsing the library. The cover caught my attention, because the illustration used is from the Eberron module of the Dungeons & Dragons game.
It pleasantly surprised me. The narrative is alert, but full of humor and details. It even reminds me of the Discworld novels written by master Terry Pratchett. I wouldn't be surprised if they represent one of the author's inspirations.
There are many things to praise here. I particularly liked the emphasis placed on the lives of relatively ordinary people, in a fantasy world full of supernatural dangers. And, recurrently, the fact that conflicts are resolved less with violence and more with cunning or understanding.
The fantasy genre is frequently reduced to epic, supernatural battles, in which any trace of the human being disappears. Heroes are exaggerated, mythical figures, without weaknesses or vices and guided by great destinies. Well, 20 years ago Liviu Radu noticed these trends and responded to them by writing about a courier/mercenary past the prime of his life (even called an old man at one point), full of vices and flaws but also of sympathy and patience. He doesn't have a princess but a resourceful, clever mistress. His horse with supernatural powers can't fly, but he's a veritable encyclopedia on four hooves. And they are all driven less by metaphysical destiny and more by everyday concerns.
The great destiny sneaks in through the lines, as if the gods work in mysterious ways, and the characters are not even very aware of it by the end. The great, mythical figures, full of ambition and who control supernatural forces, who in other fantasy novels would be the center of attention? Here they are more of a spectacle on the side of the road, so preoccupied with their huge deeds that they don't even notice and aren't noticed by those they are trying to dominate. And they are removed rather by accident, as if in a joke.
The part of the story where they clash in war alongside their demonic armies is the weakest and most monotonous scene in the entire novel.
I would even say that Liviu Radu deliberately wanted to undermine the superficial, grandiose tendencies of the fantasy genre, writing a story like this. I really wish more people had heard about this book.
4/5. I think I will read the sequels.
M-a surprins în mod plăcut. Narațiunea e alertă, dar plină de umor și de detalii. Îmi aduce aminte chiar de romanele din seria Discworld scrise de maestrul Terry Pratchett. Nu m-ar mira să reprezinte una dintre inspirații.
Sunt multe lucruri de lăudat. Mi-a plăcut în mod deosebit accentul pus pe traiul persoanelor relativ obișnuite, într-o lume fantezistă plină de pericole supranaturale. Și, în mod recurent, faptul că conflictele sunt rezolvate mai puțin cu violență și mai mult cu viclenie sau înțelegeri.
Genul fantasy este frecvent redus la lupte epice, supranaturale, în care dispare orice fel de urmă a ființei umane. Eroii sunt figuri exagerate, mitice, fără slăbiciuni sau vicii și ghidați de destine mărețe. Ei bine, acum 20 de ani Liviu Radu a observat aceste tendințe și le-a răspuns scriind despre un curier/mercenar în floarea vârstei (numit chiar moș la un moment dat), plin de vicii și defecte dar și de înțelegere și răbdare. Nu are o prințesă ci o amantă descurcăreață. Calul său cu puteri supranaturale nu poate zbura, dar este o veritabilă enciclopedie pe patru copite. Și pe ei îi mânează mai puțin destinul metafizic și mai mult preocupările de zi cu zi.
Destinul măreț se furișează printre rânduri, ei nefiind nici la sfârșit prea conștienți de el. Iar figurile mărețe, mitice, pline de ambiție și forțe supranaturale, care în alte romane fantasy ar fi centrul atenției? Aici sunt mai mult un spectacol la marginea străzii, atât de preocupați de faptele lor uriașe că nici nu observă și nu sunt observați de cei pe care încearcă să îi domine. Și sunt înlăturați mai mult accidental, ca într-o glumă.
Partea poveștii în care ei se ciocnesc în război alături de armatele lor demonice este scena cea mai slabă și mai monotonă din tot romanul.
Aș zice chiar că Liviu Radu a vrut înadins să submineze tendințele astea superficiale, grandomane, ale genului fantasy, scriind o poveste ca asta. Chiar aș vrea să fi auzit mai multă lume de această carte.
4/5. Cred că voi citi urmările.
___
Book found by accident while browsing the library. The cover caught my attention, because the illustration used is from the Eberron module of the Dungeons & Dragons game.
It pleasantly surprised me. The narrative is alert, but full of humor and details. It even reminds me of the Discworld novels written by master Terry Pratchett. I wouldn't be surprised if they represent one of the author's inspirations.
There are many things to praise here. I particularly liked the emphasis placed on the lives of relatively ordinary people, in a fantasy world full of supernatural dangers. And, recurrently, the fact that conflicts are resolved less with violence and more with cunning or understanding.
The fantasy genre is frequently reduced to epic, supernatural battles, in which any trace of the human being disappears. Heroes are exaggerated, mythical figures, without weaknesses or vices and guided by great destinies. Well, 20 years ago Liviu Radu noticed these trends and responded to them by writing about a courier/mercenary past the prime of his life (even called an old man at one point), full of vices and flaws but also of sympathy and patience. He doesn't have a princess but a resourceful, clever mistress. His horse with supernatural powers can't fly, but he's a veritable encyclopedia on four hooves. And they are all driven less by metaphysical destiny and more by everyday concerns.
The great destiny sneaks in through the lines, as if the gods work in mysterious ways, and the characters are not even very aware of it by the end. The great, mythical figures, full of ambition and who control supernatural forces, who in other fantasy novels would be the center of attention? Here they are more of a spectacle on the side of the road, so preoccupied with their huge deeds that they don't even notice and aren't noticed by those they are trying to dominate. And they are removed rather by accident, as if in a joke.
The part of the story where they clash in war alongside their demonic armies is the weakest and most monotonous scene in the entire novel.
I would even say that Liviu Radu deliberately wanted to undermine the superficial, grandiose tendencies of the fantasy genre, writing a story like this. I really wish more people had heard about this book.
4/5. I think I will read the sequels.
July 21, 2018
O surpriza placuta. Un stil plin de umor ce aminteste de basmele si de povestile nemuritoare care mi-au bucurat copilaria. Un erou un pic aiurit dar curajos si foarte norocos insotit de un partener inteligent si cam guraliv trec printr-o serie de patanii care combina elemente din basmele romanesti cu detalii din high fantasy-ul clasic si din egiptul antic intr-un amestec literar placut si usor de digerat. Recomandat cu both thumbs up ;)
August 22, 2019
Un fel de basm fantasy cu iz autohton. Multe pasaje bune și foarte bune, unele de-a dreptul poetice, dar la fel de multe pasaje ridicole și plictisitoare. Povestea e inconsecventă, deși se citește cu destul de multă ușurință. N-am înțeles ce a vrut să demonstreze autorul la final, deși firul narativ era depănat bine până la un moment dat.
September 4, 2017
Mi-a placut cartea, asa ca i-am pus si continuarea pe lista de lecturi.
Nu e chiar de 4 stele, poate 3.75, dar e amuzanta si mare parte din dialogurile dintre Taravik si Kostik sunt inteligente si uneori chiar te pun pe ganduri.
Nu e chiar de 4 stele, poate 3.75, dar e amuzanta si mare parte din dialogurile dintre Taravik si Kostik sunt inteligente si uneori chiar te pun pe ganduri.
July 20, 2018
Umor sec.. not bad.. not bad at all
November 12, 2020
4,5 stele
Interesanta, cu ritm bun si amuzanta.
Interesanta, cu ritm bun si amuzanta.
January 22, 2021
Un fantasy bun, romanesc. Se citeste usor si e placut. E la nivel cu fantasy-ul international.
April 14, 2013
Light fantasy, reasonably funny. The kind of book one might read on holiday, at the beach.
September 13, 2013
Un fantasy total diferit de seria Waldemar, cu influente orientale. Cu acelasi umor fin insa, deci o lectura agreabila.
February 27, 2014
Quite entertaining and funny, the kind of paper-back you'd like to flick through when you're enjoying a sunny day of the beach. Or when you're travelling.
Displaying 1 - 13 of 13 reviews