Din tot ce s-a scris despre inchisori, din toata investigatia psihologica a atator autori, toti inzestrati cu duhul marturisitor, cartea aceasta este cea mai adanc duhovniceasca, cea mai patrunzatoare, cea mai in masura sa inteleaga impreuna cu toti sfintii ce este latimea si lungimea, adancimea si inaltimea, sa cunoasca iubirea lui Hristos cea mai presus de cunoastere si sa se umple de toata plinatatea lui Dumnezeu (cf. Efeseni 3, 18-19) Daca ai indoieli asupra mantuirii, asupra jertfei sau asupra biruirii vrajmasului vazut si nevazut prin puterea credintei si a rugaciunii, daca te indoiesti de iubirea lui Hristos si de eficienta pocaintei, aceasta carte, acest document duhovnicesc, te va convinge. Cititorul care se va apleca asupra acestei carti nu o va sfarsi fara a fi macar cutremurat, daca nu intors spre credinta, caci viata lui Valeriu Gafencu si a celorlalti ca el este un model moral si o scara de suire spre cele inalte, o chemare staruitoare de a iesi macar pentru o vreme din mlastina aceste vieti si de a urca spre Soarele Dreptatii, spre Rasaritul cel de Sus, Care este Hristos.
Ioan Ianolide a fost un scriitor român, legionar (membru al Frățiilor de Cruce), deținut politic al regimului lui Ion Antonescu și apoi, al regimului comunist. După studiile elementare, se înscrie la Facultatea de Drept din București, pe care nu o termină, căci din 1941, ca membru al Frățiilor de Cruce, odată cu grupul Gafencu, este întemnițat și timp de 23 de ani peregrinează prin diferite locuri de detenție: Aiud, Gherla, Pitești, Tîrgu Ocna etc. Alături de Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide a luptat pentru apărarea credinței ortodoxe, făcând parte din grupul misticilor (nume dat chiar de Securitate). De Valeriu Gafencu îl leagă o prietenie exemplară. Împreună cu Virgil Maxim și Marin Naidim, încearcă să facă din spațiul carceral o Biserică a lui Hristos. După eliberare, în 1981-1984, persecutat de securitate, scrie pe ascuns sute de pagini. Cartea rezultată, „Întoarcerea la Hristos – document pentru o lume nouă”, publicată la Editura Christiana (București, 2006) este rodul migalei unui grup de maici de la Mănăstirea Diaconești, din comuna Agăș, județul Bacău, asupra manuscrisului greu descifrabil, salvat de „mâna lungă a securității“ prin trimiterea lui în străinătate.
Nu am mai citit o carte atât de cutremurătoare de mult timp. Nu o pun în categoria horror doar pentru că este o carte de non-ficțiune, ceea ce, în mod ironic, o face mult mai înfricoșătoare decât orice carte de Stephen King sau H.P. Lovecraft. Presupun că, atunci când faci recenzie unei cărți religioase, este important să spui unde te încadrezi în spectrul credinței în Dumnezeu, pentru ca eventualii cititori să știe dacă cartea ar fi de interes și pentru ei. Ei bine, eu mă încadrez în ceea ce am descoperit de curând că se numește agnosticism teist, deci cred că mă aflu în poziția în care să pot recomanda cartea atât creștinilor, cât și ateilor. Sunt de părere că ,,Întoarcerea la Hristos" abordează subiecte de mare însemnătate, indiferent de opiniile religioase. În această carte, Ioan Ianolide prezintă în detaliu procesul de reeducare și viața în închisorile comuniste pentru un deținut politic, autorul perindându-se pe parcursul a aproximativ 20 de ani prin închisorile de la Aiud, Pitești, Târgu Ocna sau Gherla. În toate închisorile viața prizonierilor încarcerați pe motive politice a fost foarte grea, cu mâncare puțină, asistență medicală aproape inexistentă, teroare și tortură, dar nimic nu se compară cu ceea ce a fost denumit mai târziu Fenomenul Pitești. Eugen Țurcanu și oamenii din jurul lui au reușit să creeze cele mai diabolice și mai bolnave metode de tortură pe care le-a dat omenirea vreodată. Eu sunt un om care are stomacul tare și care am devenit destul de desensibilizat la violență din cauza numărului mare de cărți/filme pe care le-am citit/văzut, dar nu ai cum să citești despre torturile bolnave de la Pitești fără să ți se cutremure carnea pe oase. Aș spune că la Pitești cruzimea și diabolismul umanității și-au atins apogeul și este foarte important ca ce s-a întâmplat acolo să fie cunoscut tuturor oamenilor pentru a ne asigura că acela va rămâne apogeul și că nimic ca ce a existat acolo nu se va mai repeta vreodată. Este adevărat că nu putem știi cu adevărat ce se întâmplă în prezent în China sau Coreea de Nord, dar reeducarea comunistă a dat naștere unora dintre cele mai negre pagini din istoria omenirii, nu doar a României. La polul opus, cartea impresionează prin prezentarea tăriei incredibile de caracter de care dau dovadă foarte mulți dintre cei care au fost ulterior intitulați sfinții închisorilor. Cu toată tortura, fizică și psihologică, prin care trec, în ciuda tuturor ororilor care s-au petrecut în închisori, au existat oameni care nu au cedat, fiind capabili să se jertfească pentru credința în Dumnezeu și pentru valorile morale în care credeau. Indiferent dacă crezi sau nu în Dumnezeu, nu are cum să nu te impresioneze cât de puternici au fost unii oameni și cât de departe au putut să meargă în apărarea ideilor în care credeau. Printre acești oameni se numără Ioan Ianolide însuși, Valeriu Gafencu, Preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Radu Gyr, Arsenie Papacioc și mulți alții. Este tragic felul în care întreaga intelectualitate română a vremurilor a trebuit fie să calce în picioare orice principiu în care credea, fie să moară în cele mai groaznice condiții. Paginile scrise de Ioan Ianolide te lasă cu impresia că cei mai valoroși oameni de cultură ai momentului respectiv se aflau în închisori, în loc să fie în universități. După toate cuvintele de laudă, presupun că trebuie să explic și de ce nu îi dau cărții cinci stele. Ioan Ianolide a scris cartea câte o pagină sau o însemnare odată, ascunzând pe unde a putut hârtiile, fără să le corecteze sau să le recitească, deoarece se temea de Securitate. Prin urmare, anumite idei sunt repetate de multe ori, iar structura cărții este puțin haotică. Nu este vina autorului, dar, literar vorbind, cartea suferă, pentru că scriitorul nu a putut să finiseze ce a scris și să aranjeze totul într-o ordine coerentă. Poate că nu este corect să îi dau patru stele cărții unui om care și-a riscat viața și libertatea pentru a scrie ce a scris, însă, din punct de vedere obiectiv, simt că nu îi pot da a cincea stea. Aș menționa și că lectura ar fi fost mai plăcută dacă editorul se limita la fapte în loc să își exprime opiniile conspiraționiste despre noua ordine mondială și oculta mondială în notele de subsol, făcând afirmații cel puțin nefericite în care publicarea cărții ,,Codul lui Da Vinci" este comparată cu suferințele oamenilor care au trecut prin procesul de reeducare, însă asta nu a afectat notarea. ,,Întoarcerea la Hristos" este o mărturie impresionantă a celor mai adânci neguri în care s-a coborât omenirea, dar și a unora dintre cele mai incredibile acte de rezistență împotriva terorii, a dictaturii și a cruzimii unuia dintre cele mai sângeroase regimuri politice care a existat vreodată. Sunt de părere că este o carte care merită să fie citită de oricine, indiferent de convingerile religioase personale.
Considerată cea mai bună scriere despre închisorile comuniste din România. “Experimentul Piteşti”; se evocă multe personalităţi din secolul 20; Valeriu Gafencu; Pr. Ghe. Calciu Dumitreasa; Pericolul comunist; pericolul materialismului ateu; despre iudaizarea lumii; despre rugăciune. O consider o lectură obligatorie pentru orice român, om şi, mai ales, tânăr. Ar trebui inclusă în programele academice de liceu.
„- Ce repugnă mai mult în comunism? - E grea sărăcia, e gravă întemnițarea omului în sistem, dar nimic nu e mai înspămîntător ca determinarea conștiinței, care transformă omul într-o unealtă teleghidată.”
Dumnezeu lucreaza în și prin om! Suferintele si torturile la care au fost supusi, i au facut sa se ridice la un alt nivel de credinta printr o neîntrerupta rugaciune prin puterea Duhului Sfant! Cum spunea Parintele Arsenie Papacioc “Comunismul a umplut cerul de Sfinți” Trebuie sa ne lasam in voia Lui Dumnezeu, El stie mereu ce e mai bine pentru noi!
O carte care mi-a schimbat viața. Pe de o parte, cartea are o funcție istorică mai ales pentru cei ce născuți după 1989 - ce este prezentat în carte nu se învață la istorie în școală. Cine mai are o urmă de îndoială față de eșecul comunismului, trebuie doar să citească această carte pentru a se lămuri. Pe de altă parte, cartea este un testament a martirilor poporului român - nu ai cum să nu începi a-L căuta și tu pe Hristos după ce citești această carte - dacă acești oameni au suferit atât pentru credință și dacă acești oameni au găsit bucuria și libertatea în închisorile comuniste, nu ai cum să nu dorești să găsești și tu ceea ce aveau ei - nădejdea, credința și dragostea în și de Dumnezeu.
"Azi sunt fericit. Prin Hristos iubesc pe toţi. Este o cale atât de greu inţeleasă şi acceptată de oameni! Dar sunt convins că este singura care duce la fericire …
16 mai 1946 Toti umblam după fericire. Toţi o dorim, toţi o căutăm. (…) Intru direct în intimitatea inimilor voastre şi vă spun: căutaţi fericirea în sufletele voastre. Nu o căutati în afara voastră. Nu căutaţi în afara voastră. Să nu aşteptaţi fericirea să vinâ din altă parte decât din lăuntrul vostru, din sufletul vostru, unde sălăşluieşte Hristos. Dacă veţi aştepta fericirea din afara voastră, veţi trăi decepţii peste decepţii şi niciodată nu o veţi atinge. Vâ spun atăt: căutaţi iubirea şi trăiţi-o cu multă smerenie! (…) Cine împlineşte cuvântul lui Hristos realizează maximum, Totul!"
"Toti umblam dupa fericire. Toti o dorim, toti o cautam. Intru direct in intimitatea inimilor voastre si va spun: cautati fericirea in sufletele voastre! Nu o cautati in afara voastra. Sa nu asteptati fericirea sa vina din alta parte decat dinlauntrul vostru, din sufletul vostru, unde salasluieste Hristos. Daca astepti fericirea din afara voastra, veti trai deceptii peste deceptii si niciodata nu o veti atinge. Va spun atat: cautati iubirea si traiti-o cu multa smerenie. Cine implineste cuvantul lui Hristos realizeaza maximul, TOTUL!" Doar un mic pasaj din aceasta carte minunata. Pace!
O carte care ar fi fost excelenta daca s-ar fi limitat la memoriile din inchisoare. Altfel, gandirea lui Ioan Ianolide tradeaza acea anxietate capatata in inchisoare, plus cea din libertate.
Ioan Ianolide a fost un anticomunist ce a stat mulți ani în temnițele comuniste și a suferit groaznic din cauza torturilor și condițiilor din celulă. Credința l-a ajutat să reziste și să se transforme în alt om, mult mai bun. Chiar dacă Ianolide, precum și alți deținuți au făcut parte din Frățiile de Cruce, mulți din ei au renunțat la ideologia legionară și au cunoscut o evoluție spirituală. Temnițele comuniste doreau să distrugă omul nu atât fizic, cât spiritual și psihic. Doreau să-l transforme într-o bestie, să distrugă tot ce-i mai bun din om; să-l facă pe deținut să renunțe la familie, credință și valorile sale și să-i toarne pe toți. Va ajunge să-l cunoască pe Valeriu Gafencu, numit și Sfântul Închisorilor. Chiar și după ce va ieși din închisoare, Ioan Ianolide va fi persecutat de Securitate mult timp. Cu toate acestea, nu a renunțat niciodată la credință și valorile sale. Avem noroc de scrierile lui, pentru că risca cu viața pentru aceste cuvinte împotriva comunismului. Aici găsim informații despre Fenomenul Pitești, Târgu-Ocna, Aiud, Reeducare, dar și despre personalități care au fost întemnițate - politicieni, studenți, figuri bisericești, scriitori, precum și mărturiile deținuților etc.
Singurul lucru care poate fi spus după citirea acestei carti : odată ce ai cunoscut Adevărul, nu te poți comporta de parcă ti-ar fi străin. Ioan Ianolide a știut asta. Minunat