What do you think?
Rate this book
Geno Hastor Venti #1
Đeno i Crni Pečat Madam Kirken
Đeno Astor Venti je stidljivi jedanaestogodisnjak koji zivi tiho i povuceno. Medjutim, nocu ga sve cesce opsedaju cudni snovi, koji u zivotu pocinju da se ostvaruju... Tajanstvena madam Kriken uvodi ga unutar Crnog pecata, gde vladaju posve drugacije moci i gde Đeno pronalazi ljude poput sebe, neshvacene u obicnom zivotu, ali nadmocne u svetu ciste energije.
338 pages, Hardcover
First published January 1, 2006
8 people are currently reading
97 people want to read
About the author
Moony Witcher
54 books217 followersMoony Witcher è lo pseudonimo di Roberta Rizzo, giornalista e scrittrice nata a Venezia nel 1957.
Laureata in Filosofia presso l’Università Ca’ Foscari di Venezia, ha collaborato con Umberto Margiotta, approfondendo le tematiche psicopedagogiche di Jean Piaget sull’apprendimento del linguaggio dei bambini e degli aspetti legati allo sviluppo cognitivo.
Ha insegnato nelle scuole medie e nei licei, ha frequentato come osservatrice le strutture psichiatriche, componendo studi e riflessioni sulla schizofrenia, grazie ad Umberto Galimberti, docente di Filosofia.
Ha conseguito il diploma Irrsae Veneto come Formatore dei formatori.
Dal 1985 inizia la carriera giornalistica che la porterà a ricoprire numerosi incarichi nei diversi quotidiani del Gruppo editoriale “L’Espresso”, per il quale ha svolto le mansioni di vice capo redattore e inviato di cronaca nera. Come inviato, ha seguito i fatti più cruenti che riguardano il disagio giovanile, la droga e l’emarginazione.
Nel 2002 pubblica con il nome d’arte Moony Witcher, il primo romanzo fantasy La bambina della Sesta Luna che vende in Italia oltre un milione di copie ed è attualmente tradotto nel mondo in 30 paesi.
Dal 2004 è amministratore delegato della società “Sesta Luna srl” che organizza eventi e Corsi di Scrittura Creativa in tutta Italia per giovani e giovanissimi.
Nel 2007 e 2008 con Sesta Luna promuove il primo festival per ragazzi dedicato alla creatività, il “Fantasio Festival-Fantasio Giovani”. La kermesse ha registrato un grandissimo successo di pubblico (più di 70.000 presenze tra ragazzi della scuola media inferiore e superiore) proponendo spettacoli-concerti, laboratori di giornalismo e scrittura e incontri con autori.
Laureata in Filosofia presso l’Università Ca’ Foscari di Venezia, ha collaborato con Umberto Margiotta, approfondendo le tematiche psicopedagogiche di Jean Piaget sull’apprendimento del linguaggio dei bambini e degli aspetti legati allo sviluppo cognitivo.
Ha insegnato nelle scuole medie e nei licei, ha frequentato come osservatrice le strutture psichiatriche, componendo studi e riflessioni sulla schizofrenia, grazie ad Umberto Galimberti, docente di Filosofia.
Ha conseguito il diploma Irrsae Veneto come Formatore dei formatori.
Dal 1985 inizia la carriera giornalistica che la porterà a ricoprire numerosi incarichi nei diversi quotidiani del Gruppo editoriale “L’Espresso”, per il quale ha svolto le mansioni di vice capo redattore e inviato di cronaca nera. Come inviato, ha seguito i fatti più cruenti che riguardano il disagio giovanile, la droga e l’emarginazione.
Nel 2002 pubblica con il nome d’arte Moony Witcher, il primo romanzo fantasy La bambina della Sesta Luna che vende in Italia oltre un milione di copie ed è attualmente tradotto nel mondo in 30 paesi.
Dal 2004 è amministratore delegato della società “Sesta Luna srl” che organizza eventi e Corsi di Scrittura Creativa in tutta Italia per giovani e giovanissimi.
Nel 2007 e 2008 con Sesta Luna promuove il primo festival per ragazzi dedicato alla creatività, il “Fantasio Festival-Fantasio Giovani”. La kermesse ha registrato un grandissimo successo di pubblico (più di 70.000 presenze tra ragazzi della scuola media inferiore e superiore) proponendo spettacoli-concerti, laboratori di giornalismo e scrittura e incontri con autori.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 15 of 15 reviews
November 23, 2012
Molti dicono che è per i bambini, ma non sono d'accordo. Pensate a quello che una vita reale potrebbe essere collegato molte cose fantastiche dal libro. mente aperta, leggere di nuovo e vedere che cosa tutto il libro porta il messaggio. Ho anche scritto un saggio per un forum di scuola superiore su di esso. ciò che l'autore ha voluto dire.
Read
June 5, 2020Da bambina ho adorato la serie.
⭐5
È una delle serie che leggendole da piccola riescono a trasportarti in tutt'altro mondo, pieno di avventura, ma ovviamente una volta cresciuta la scrittura non ti parla più (non come quando rileggi Harry Potter, piacevole a tutte le età), noti i difetti e puoi solo ricordartene con tanto affetto.
Essendo fuori target a oggi darei tre stelle, perché è comunque un valido libro per i più piccoli (e mica tanto, avevo forse dieci-undici anni anche io quando lo lessi), in cui la narrazione è coerente, il sistema magico viene rispettato e non sminchiato a convenienza come si trova in altri libri per ragazzi più recenti.
⭐5
È una delle serie che leggendole da piccola riescono a trasportarti in tutt'altro mondo, pieno di avventura, ma ovviamente una volta cresciuta la scrittura non ti parla più (non come quando rileggi Harry Potter, piacevole a tutte le età), noti i difetti e puoi solo ricordartene con tanto affetto.
Essendo fuori target a oggi darei tre stelle, perché è comunque un valido libro per i più piccoli (e mica tanto, avevo forse dieci-undici anni anche io quando lo lessi), in cui la narrazione è coerente, il sistema magico viene rispettato e non sminchiato a convenienza come si trova in altri libri per ragazzi più recenti.
June 4, 2019
Two and a half stars but I’m feeling generous.
Funny thing - I remember liking this book very much when I was a kid.
Funny thing - I remember liking this book very much when I was a kid.
November 14, 2021
Comecei a ler essa trilogia porque me apaixonei pela capa do segundo livro, mas acabei conseguindo comprar o primeiro só agora.
É preciso dizer que esses livros são completamente esquecidos no churrasco aqui no Brasil, tanto que nunca foi publicado o último livro da trilogia.
Aí, então por que tu tá lendo?
Sei lá.
Enfim, é uma típica história de fantasia, de um garoto órfão, cujo os pais desapareceram misteriosamente, cuidado pelo tio e que sofre bullying e tem poucos amigos. Do nada, uma bruxa vem na rua dele e diz que ele tem poderes mágicos.
Já viu, né?
O problema é que, sendo um livro pra criança, achei tinha muita coisa pra ser inserida e muitos nomes com palavras e conceitos meio complicados de se decorar. Às vezes meu cérebro dava um nó. Acho que isso não ajudou a cativar os leitores nas primeiras páginas.
Na verdade, na metade do livro já tinha certeza de que só terminaria os dois livros pra vender depois (com dó, porque eu me apego às artes das capas). Mas o livro começa a ficar mil vezes mais dinâmico da metade pro final. Ela dá uma acelerada e você até começa a se importar mais com os personagens.
Um coisa que me deixou encucado é o fato de que ele aprende coisas que não necessariamente vão ajudar ele no desfecho do livro. Sabe? O máximo é um feitiço de controle da mente, mas fora isso dá a entender que é só ele chegar nos lugares que as coisas vão começar a acontecer com ele...
Enfim, vou continuar lendo por curiosidade, mas infelizmente não é uma série, até então, com força suficiente. Uma pena também não ter tido o terceiro livro no Brasil.
É preciso dizer que esses livros são completamente esquecidos no churrasco aqui no Brasil, tanto que nunca foi publicado o último livro da trilogia.
Aí, então por que tu tá lendo?
Sei lá.
Enfim, é uma típica história de fantasia, de um garoto órfão, cujo os pais desapareceram misteriosamente, cuidado pelo tio e que sofre bullying e tem poucos amigos. Do nada, uma bruxa vem na rua dele e diz que ele tem poderes mágicos.
Já viu, né?
O problema é que, sendo um livro pra criança, achei tinha muita coisa pra ser inserida e muitos nomes com palavras e conceitos meio complicados de se decorar. Às vezes meu cérebro dava um nó. Acho que isso não ajudou a cativar os leitores nas primeiras páginas.
Na verdade, na metade do livro já tinha certeza de que só terminaria os dois livros pra vender depois (com dó, porque eu me apego às artes das capas). Mas o livro começa a ficar mil vezes mais dinâmico da metade pro final. Ela dá uma acelerada e você até começa a se importar mais com os personagens.
Um coisa que me deixou encucado é o fato de que ele aprende coisas que não necessariamente vão ajudar ele no desfecho do livro. Sabe? O máximo é um feitiço de controle da mente, mas fora isso dá a entender que é só ele chegar nos lugares que as coisas vão começar a acontecer com ele...
Enfim, vou continuar lendo por curiosidade, mas infelizmente não é uma série, até então, com força suficiente. Uma pena também não ter tido o terceiro livro no Brasil.
March 3, 2022
Era o umbră în inima lui. O umbră care cântărea mai mult decât lumea ciudată ce-l înconjura. Era un gol ce nu se umplea niciodată, căci numai dragostea pe care i-o răpiseră i-ar fi putut înapoia bucuria unei familii. Ceea ce-i lipsea erau mângâierile părinților săi, de la care nu-și amintea nici măcar parfumul.
Dar el simțea că trăiau încă.
Instinctul său nu se putea înșela.
Geno Hastor Venti, la cei 11 ani purtați cu timidă mândrie, avea gânduri ondulate precum părul său negru și un destin care îl aștepta ascuns în acea durere îndepărtată. Mistere și bănuieli privind dispariția neașteptată a părinților săi îi devorau mintea. Neînțelegeri și singurătăți sfârșeau întotdeauna prin a-l purta înăuntrul acelui gol care, zi după zi, se transforma într-un abis.
Dar, așa cum se întâmplă uneori, viața își schimbă cursul pe negândite și-i de ajuns o pală de vânt ca norii să se risipească lăsând loc cerului senin și fără tristețe. Cu o singură condiție – pentru a privi în față realitatea nudă – este nevoie de curaj. Curajul de a intra în acel gol și a-l cunoaște, schimbând astfel propria existență.
Și Geno o schimbă într-adevăr, înghițind curajul cu întreaga-i ființă.
Adevărul despre părinții lui rămăsese plutind asemenea ceții, până în acea noapte de 17 octombrie. Fix la trei, pe când Geno visa zborul unui șoim minunat cu aripi aurite, un huruit răsunător îl trezi brusc. Aprinse veioza de sticlă azurie de pe noptieră și, cu părul ciufulit, se ridică din pat bombănind. Din instinct, deschise gura pentru a-și chema unchiul, pașnicul și masivul doctor Flebo Moleculă, care se odihnea în camera alăturată. Dar nu izbuti să articuleze nimic. Buimăcit, rămase în tăcere privind țintă la tavanul muced. Vechea casă de țară unde locuia era destul de dărăpănată, grinzile la vedere erau în parte roase de cari, iar pereții arătau semnele timpului ce trece: n-ar fi fost de mirare dacă s-ar fi prăbușit tavanul! Ca să nu mai vorbim despre băi: cea de lângă dormitoare, la etaj, avea plăcile de faianță pe jumătate sfărâmate, iar în cealaltă, la parter, lipită de cabinetul unchiului, țevile de apă picurau neîncetat. După ce privi câteva minute tavanul, Geno își dădu seama că zgomotul nu venea dinăuntrul casei, ci din exterior. Din stradă.
Se apropie de fereastră, trase perdeluțele cu dantelă și privi în jos. Scena îi păru destul de curioasă. Pe strada Rozmarinul Dulce treceau un tir imens, o furgonetă și o sclipitoare mașină decapotabilă de epocă. Era un lucru ciudat ca la acea oră, și pe acea stradă să fie atâta circulație.
La Clopotul de Jos nu se întâmpla de mult nimic interesant. Sătucul, cuibărit între verzile Dealuri de Miere, era locuit de 2 000 de suflete, cu totul. Singurele cotcodăceli gălăgioase care aduceau puțină veselie erau, de obicei, ale puștilor. Și de cele mai multe ori acestea se auzeau în după-amiezile însorite. Niciodată nimeni nu coborâse în stradă să facă asemenea hărmălaie în miez de noapte.
Dar el simțea că trăiau încă.
Instinctul său nu se putea înșela.
Geno Hastor Venti, la cei 11 ani purtați cu timidă mândrie, avea gânduri ondulate precum părul său negru și un destin care îl aștepta ascuns în acea durere îndepărtată. Mistere și bănuieli privind dispariția neașteptată a părinților săi îi devorau mintea. Neînțelegeri și singurătăți sfârșeau întotdeauna prin a-l purta înăuntrul acelui gol care, zi după zi, se transforma într-un abis.
Dar, așa cum se întâmplă uneori, viața își schimbă cursul pe negândite și-i de ajuns o pală de vânt ca norii să se risipească lăsând loc cerului senin și fără tristețe. Cu o singură condiție – pentru a privi în față realitatea nudă – este nevoie de curaj. Curajul de a intra în acel gol și a-l cunoaște, schimbând astfel propria existență.
Și Geno o schimbă într-adevăr, înghițind curajul cu întreaga-i ființă.
Adevărul despre părinții lui rămăsese plutind asemenea ceții, până în acea noapte de 17 octombrie. Fix la trei, pe când Geno visa zborul unui șoim minunat cu aripi aurite, un huruit răsunător îl trezi brusc. Aprinse veioza de sticlă azurie de pe noptieră și, cu părul ciufulit, se ridică din pat bombănind. Din instinct, deschise gura pentru a-și chema unchiul, pașnicul și masivul doctor Flebo Moleculă, care se odihnea în camera alăturată. Dar nu izbuti să articuleze nimic. Buimăcit, rămase în tăcere privind țintă la tavanul muced. Vechea casă de țară unde locuia era destul de dărăpănată, grinzile la vedere erau în parte roase de cari, iar pereții arătau semnele timpului ce trece: n-ar fi fost de mirare dacă s-ar fi prăbușit tavanul! Ca să nu mai vorbim despre băi: cea de lângă dormitoare, la etaj, avea plăcile de faianță pe jumătate sfărâmate, iar în cealaltă, la parter, lipită de cabinetul unchiului, țevile de apă picurau neîncetat. După ce privi câteva minute tavanul, Geno își dădu seama că zgomotul nu venea dinăuntrul casei, ci din exterior. Din stradă.
Se apropie de fereastră, trase perdeluțele cu dantelă și privi în jos. Scena îi păru destul de curioasă. Pe strada Rozmarinul Dulce treceau un tir imens, o furgonetă și o sclipitoare mașină decapotabilă de epocă. Era un lucru ciudat ca la acea oră, și pe acea stradă să fie atâta circulație.
La Clopotul de Jos nu se întâmpla de mult nimic interesant. Sătucul, cuibărit între verzile Dealuri de Miere, era locuit de 2 000 de suflete, cu totul. Singurele cotcodăceli gălăgioase care aduceau puțină veselie erau, de obicei, ale puștilor. Și de cele mai multe ori acestea se auzeau în după-amiezile însorite. Niciodată nimeni nu coborâse în stradă să facă asemenea hărmălaie în miez de noapte.
June 29, 2020
Libro valido, storia carina, il vero problema di questo libro sono io, fuori target perché volevo recuperare la storia che da piccola non ho mai finito di leggere.
La cosa che davvero mi pesa un po’ è lo stile di scrittura, lo trovo davvero poco scorrevole, e le scelte del c**** del protagonista che davvero non ne azzecca una.
Poi ci sono molte cose un po’ troppo semplificate che non ho mai amato. Storia potenzialmente bella ma tanti piccoli particolari che la rovinano un po’, essenzialmente gli do la sufficienza
La cosa che davvero mi pesa un po’ è lo stile di scrittura, lo trovo davvero poco scorrevole, e le scelte del c**** del protagonista che davvero non ne azzecca una.
Poi ci sono molte cose un po’ troppo semplificate che non ho mai amato. Storia potenzialmente bella ma tanti piccoli particolari che la rovinano un po’, essenzialmente gli do la sufficienza
July 11, 2020
I read this book for the first time years ago in middle school, but I liked it nowadays too. It’s a good book and I’m looking to read the next one soon
April 12, 2022
Bello e divorato in un giorno. Molto bella la storia di Geno e della sua famiglia.
April 14, 2024
Una storia molto bella e interessante
January 10, 2025
L’ho letto per la prima volta a 12 anni e dopo così tanto tempo mi ha emozionata ugualmente
Un fantasy per ragazzini, un concetto di magia ben costruito.
Un fantasy per ragazzini, un concetto di magia ben costruito.
August 26, 2025
Mentre finivo taylor swift mi si è fidanzata forzaaaaaaaa
September 15, 2018
Letto a 10 anni, e già allora avevo individuato numerosi errori di battitura abbastanza gravi. Il nome di un personaggio cambia ad un certo punto (una piccola differenza di una lettera) e, per il resto del libro, rimane così. I nomi sono assurdi: una ragazza finlandese che si chiama Suomi? Che fantasia! Ho notato, inoltre, che quasi tutti i personaggi hanno nomi composti da due sillabe (Geno, Suomi, Flebo, Yatto, Renè etc.). Poi, Flebo Molecola è il nome di un medico. Che meraviglioso nomen loquens! I vari personaggi dell’Arx Mentis, essendo stranieri, devono inserire per forza delle parole della loro lingua nei loro discorsi à la Poirot. E, ovviamente, le frasi in tedesco sono completamente sbagliate (fatte con Google Traduttore?).
Un altro vizio dell’autrice è quello di inventare parole su parole. Quindi, se uno volesse leggere la serie iniziando dal secondo libro (cosa completamente fattibile con serie come quella di Harry Potter), si ritroverebbe davanti a termini come psiofi, clonafort, magipsia eccetera eccetera.
Un altro vizio dell’autrice è quello di inventare parole su parole. Quindi, se uno volesse leggere la serie iniziando dal secondo libro (cosa completamente fattibile con serie come quella di Harry Potter), si ritroverebbe davanti a termini come psiofi, clonafort, magipsia eccetera eccetera.
April 11, 2023
Una brutta copia di Harry Potter.
La storia sarebbe anche carina ma il world building non regge proprio, manca di autenticità. I nomi affibbiati a oggetti e creature magiche sono spesso copiati dalla Rowling (ippovolo, lagostorto, pensorio..), i personaggi sono assai improbabili e ci sono tantissimi typo. Peccato, perché da bambina avevo adorato la serie della bambina della sesta luna.
La storia sarebbe anche carina ma il world building non regge proprio, manca di autenticità. I nomi affibbiati a oggetti e creature magiche sono spesso copiati dalla Rowling (ippovolo, lagostorto, pensorio..), i personaggi sono assai improbabili e ci sono tantissimi typo. Peccato, perché da bambina avevo adorato la serie della bambina della sesta luna.
January 7, 2012
Non mi è piaciuto, sembra, a parer mio, quasi una copia di harry potter...
October 16, 2015
3.5\5 :)
Displaying 1 - 15 of 15 reviews