What do you think?
Rate this book
A înflorit liliacul
Romanian
- GenresRomanian Literature
Paperback
First published January 1, 1990
18 people are currently reading
252 people want to read
About the author
Rodica Ojog-Braşoveanu
40 books507 followersRodica Ojog-Brasoveanu was a Romanian writer of mystery novels. She published 35 novels, most of them mystery, some of them also romantic and historic novels. She is believed to be the "Lady of the Romanian policier".
Her cozy mystery series are aundant with humor and have a quick, light pace.
Some recurring characters:
- Melania Lupu, an elderly lady getting involved in crime solving, with a unique and charming style; the authority figure whose cases she gets involved in is Major Cristescu
- Minerva Tutovan, an authoritarian figure, a severe and extremely smart, unattractive woman; the authority figure whose cases she meddles with is Lieutanant Dobrescu
Romanian version:
Rodica Ojog-Brasoveanu(28 august 1939, Bucuresti – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” si si-a continuat studiile la liceul „Domnita Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”).
A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura.
In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul Cosma Brasoveanu, si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului.
Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Her cozy mystery series are aundant with humor and have a quick, light pace.
Some recurring characters:
- Melania Lupu, an elderly lady getting involved in crime solving, with a unique and charming style; the authority figure whose cases she gets involved in is Major Cristescu
- Minerva Tutovan, an authoritarian figure, a severe and extremely smart, unattractive woman; the authority figure whose cases she meddles with is Lieutanant Dobrescu
Romanian version:
Rodica Ojog-Brasoveanu(28 august 1939, Bucuresti – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” si si-a continuat studiile la liceul „Domnita Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”).
A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura.
In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul Cosma Brasoveanu, si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului.
Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 21 of 21 reviews
May 10, 2022
Un roman plin de culoare și umor dă viață unor personalități din literatra și istoria noastră despre care, atunci când învățam la școală, nu ne gândim că au fost oamenii ca noi toți. Un complot împotriva dormitorului Al I Cuza ne pune față în față cu un om simplu plin de păcate lumești, dar foarte iubit de țară și prietenii săi-Mihail Kogălniceanu, un mare politician și om de stat, apare ca un om lipsit de tact diplomatic,gurmand,fără răbdare atunci când trebuie să apere ineresele țării.Cel mai interesant este Vasile Alecsandri descris ca un om de societate, un politician abil și un prieten devotat domnitorului care este capabil să pună în scenă o piesă de teatru ad-hoc atunci când interesele țării o cer
September 20, 2023
N-am mai citit de ani de zile Rodica Ojog Brașoveanu dar A înflorit Liliacul mi-a fost oferită (la propriu, cadou) ca un companion piece la În tăcerea nopții. Și este, cumva. Dincolo de mici inadvertențe istorice pe care autoarea le-ar fi dibuit greu în epoca pre-wikipedia A înflorit Liliacul e o carte excelentă de ficțiune istorică. Acest e tot ce îi trebuie - personaje istorice, limbaj CU MULTE MATRAPRAZLÂCURI și un pacing bun pentru romania. Se vede ca autoarea scrie roman polițist.
Dacă e un lucru care să nu îmi placă însă la o carte altfel captivanta și foarte entertaining e cât de mult divinizează anumite personaje istorice care sunt nobile până la unidimensionalitate. Și acest fir comun din toată cartea care ne arată că autoarea nu doar că iubește epoca dar o privește ca un mare avans civilizator făcut de oameni providențiali. Chiar când avansul era făcut pentru puțini.
Dar și părțile negative vin tot dintr-o dragoste a epocii, personajelor și istoriei, și asta e scuzabil.
Citiț.
Dacă e un lucru care să nu îmi placă însă la o carte altfel captivanta și foarte entertaining e cât de mult divinizează anumite personaje istorice care sunt nobile până la unidimensionalitate. Și acest fir comun din toată cartea care ne arată că autoarea nu doar că iubește epoca dar o privește ca un mare avans civilizator făcut de oameni providențiali. Chiar când avansul era făcut pentru puțini.
Dar și părțile negative vin tot dintr-o dragoste a epocii, personajelor și istoriei, și asta e scuzabil.
Citiț.
March 21, 2018
Cartea aceasta a fost o surpriza pentru mine - este minunat scrisa in limbaj arhaic si o placere de citit.
Am evitat-o intotdeauna pe autoare care-i cunoscuta ca cea mai mare scriitoare de romane politiste a Romaniei - un gen care personal nu ma intereseaza.
Cumva am nimerit una dintre putinele carti ale Rodicai Ojog-Brasoveanu care nu se incadreaza in gen. Limbajul este atat de frumos incat o sa incerc si alte carti scrise de ea, fie ele si romane politiste.
Am evitat-o intotdeauna pe autoare care-i cunoscuta ca cea mai mare scriitoare de romane politiste a Romaniei - un gen care personal nu ma intereseaza.
Cumva am nimerit una dintre putinele carti ale Rodicai Ojog-Brasoveanu care nu se incadreaza in gen. Limbajul este atat de frumos incat o sa incerc si alte carti scrise de ea, fie ele si romane politiste.
July 29, 2022
Prima incercare de a citi ceva scris de Rodica Ojog-Brasoveanu in afara seriei de romane politiste cu care ma distrez inca din copilarie. Un roman istoric centrat in jurul complotului de a-l inlocui pe Cuza orchestrat de unul dintre oamenii pe care ii considera prieteni apropiati unde, pe alocuri, se simte umorul caracteristic scriitoarei (sunt savuroase in special secventele in care un tanar boier, intors de la studii din Anglia, incearca sa isi anglicizeze servitorii si locuinta). Autorea nu se dezice nici in ceea ce priveste crearea unor personaje feminine puternice si memorabile (de ex. sotia printului Sutzu care ii ignora escapadele amoroase si ii sustine ambitiile politice cu o gratie demna de o mare doamna). Cu toate acestea, firul narativ e construit intr-un mod previzibil si finalul vine precipitat, lipsind cumva o parte din satisfactia pe care o simte cititorul la finalul oricareia dintre cartile politiste scrise de autoare.
April 3, 2025
Roman de aventura despre complotul familiei princiare Sutzu impotriva printului Alexandru Ioan Cuza., iubitor de tara, dornic sa reformeze Tarile Romane, Moldova si Tara Romaneasca, sa niveleze societatea, trecand in proprietatea statului toate averile manastirilor si bisericilor,dar si pe ale marilor boieri. Aceasta ambitie a lui are sa il detroneze in cele din urma. La acest complot ia parte si Maria Obrenovici, amanta domnitorului Cuza.
Un roman ce surprinde o multitudine de personaje ,foarte bine conturate, cu replici haioase, uneori ironice si un roman foarte bine documentat din punct de vedere istoric.
Limbajul este unul arhaic, cu cuvinte care nu se gasesc in DEX, specific Bucurestiului secolului 19. M-am delectat cu scriitura doamnei Rodica Ojog -Brasoveanu,cea supranumita Agata Christie a Romaniei.
Un roman ce surprinde o multitudine de personaje ,foarte bine conturate, cu replici haioase, uneori ironice si un roman foarte bine documentat din punct de vedere istoric.
Limbajul este unul arhaic, cu cuvinte care nu se gasesc in DEX, specific Bucurestiului secolului 19. M-am delectat cu scriitura doamnei Rodica Ojog -Brasoveanu,cea supranumita Agata Christie a Romaniei.
Read
September 2, 2022N-am reușit sa o termin dar nu o sa ii dau nota pentru ca nu știu dacă e din vina mea. Cartea e scrisa în anii 90 dar cu un vocabular din anii 1800, cea ce apreciez și îmi imaginez cât de greu a fost sa fie scrisa.
Este o ficțiune istorica cu personaje istorice românești ceea ce nu am mai citit și suna foarte interesant dar nu am reușit sa înțeleg nimic din cauza vocabularului, exprimării si contextul istoric pe care nu l-am înțeles din păcate.
A fost prima carte pe care am încercat sa o citesc de Rodica Ojog Brașoveanu și probabil trebuia sa încep cu romanele clasice polițiste.
Este o ficțiune istorica cu personaje istorice românești ceea ce nu am mai citit și suna foarte interesant dar nu am reușit sa înțeleg nimic din cauza vocabularului, exprimării si contextul istoric pe care nu l-am înțeles din păcate.
A fost prima carte pe care am încercat sa o citesc de Rodica Ojog Brașoveanu și probabil trebuia sa încep cu romanele clasice polițiste.
February 23, 2023
Un roman aparent cu potential (istorie fictionala), dar care devine prea greu de citit din cauza limbajului pretins al epocii, ca si seria Andronic; dar, daca in lumea veacului 17(Brancoveanu) poate ca se mai potrivea, pentru vremea lui Cuza am senzatia ca nu mai e deloc ... (oare Cuza ar fi zis despre careva ca e bobletic ?? ).
Nici macar nu pot spune cine ar fi eroul principal - nici macar Cuza nu este, desi multe intamplari se invart in jurul lui.
Iar damblaua de a descrie cu lux de amanumte (plus arhaismele de rigoare) imbracamintea personajelor ... ughh, uneori pur si simplu saream acele paragrafe/ portiuni...
Mai bine alegea ca moment de crosetare istorico-romantata momentul abdicarii silite a lui Cuza, nu acel pretins atentat (tentativa, de fapt) din 18y3
Nici macar nu pot spune cine ar fi eroul principal - nici macar Cuza nu este, desi multe intamplari se invart in jurul lui.
Iar damblaua de a descrie cu lux de amanumte (plus arhaismele de rigoare) imbracamintea personajelor ... ughh, uneori pur si simplu saream acele paragrafe/ portiuni...
Mai bine alegea ca moment de crosetare istorico-romantata momentul abdicarii silite a lui Cuza, nu acel pretins atentat (tentativa, de fapt) din 18y3
April 27, 2022
De fiecare dată când vreau să merg la sigur, tot pe "Rodica"- după cum o alint cu o familiaritate poate nepermisă pe autoare - o aleg.
Cu acest roman autoarea îmi încântă nevoia de lectură până peste poate, deși bănuiesc că acest roman e în categoria de romane istorice, un gen care nu mă atrage câtuși de puțin. Din bruma de istorie neînvățată din școală regăsesc personalități precum Alexandru Ioan Cuza, Elena Cuza, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri și mulți alții. Regăsesc și un București uitat, încă departe de Micul Paris, cu personaje inedite și străzi neasfaltate pe ale căror nume le recunosc cu bucurie.
Nefiind un roman polițist, poate că intriga nu e foarte bine închegată (deși toate duc către odiosul complot), însă nici nu cred că asta a fost intenția. Aș pune romanul în categoria frescelor sociale, nu departe de operele balzaciene, iar truda autoarei privind acuratețea lingvistică e inegalabilă. Adevărat este că ar fi fost potrivite niște note de subsol sau un glosar de termeni, căci foarte multe cuvinte și expresii sunt ori arhaisme ori regionalisme mai puțin cunoscute. Dar toate aceste cuvinte și expresii dau savoare și culoare acestui roman, care este, cum altfel, o încântare.
Cu acest roman autoarea îmi încântă nevoia de lectură până peste poate, deși bănuiesc că acest roman e în categoria de romane istorice, un gen care nu mă atrage câtuși de puțin. Din bruma de istorie neînvățată din școală regăsesc personalități precum Alexandru Ioan Cuza, Elena Cuza, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri și mulți alții. Regăsesc și un București uitat, încă departe de Micul Paris, cu personaje inedite și străzi neasfaltate pe ale căror nume le recunosc cu bucurie.
Nefiind un roman polițist, poate că intriga nu e foarte bine închegată (deși toate duc către odiosul complot), însă nici nu cred că asta a fost intenția. Aș pune romanul în categoria frescelor sociale, nu departe de operele balzaciene, iar truda autoarei privind acuratețea lingvistică e inegalabilă. Adevărat este că ar fi fost potrivite niște note de subsol sau un glosar de termeni, căci foarte multe cuvinte și expresii sunt ori arhaisme ori regionalisme mai puțin cunoscute. Dar toate aceste cuvinte și expresii dau savoare și culoare acestui roman, care este, cum altfel, o încântare.
January 14, 2014
Disappointing historical novel about an 1863 conspiracy to kill AI Cuza,the first Prince of the United Romanian Principalities.
The atmospheric recreation of Bucharest of the times is excellent and the book is worth reading for that, but the plot is thin and the characters are weak - at the start there is a lot of potential but neither the mysterious baroness Lelia, the young boyar and secret policeman Barbu Cantuniari/Taliano (the main hero to a large extent though the novel is so unfocused and scattered that he come out as a secondary personage too) nor the rest of the cast - Cuza, his estranged wife, the main ministers etc - stand out from the pages as the characters of the author usually do and the book suffers considerably for this
The atmospheric recreation of Bucharest of the times is excellent and the book is worth reading for that, but the plot is thin and the characters are weak - at the start there is a lot of potential but neither the mysterious baroness Lelia, the young boyar and secret policeman Barbu Cantuniari/Taliano (the main hero to a large extent though the novel is so unfocused and scattered that he come out as a secondary personage too) nor the rest of the cast - Cuza, his estranged wife, the main ministers etc - stand out from the pages as the characters of the author usually do and the book suffers considerably for this
Read
January 8, 2018Prima carte de ROB pe care o abandonez, dar există un început pentru toate. Nu ştiu dacă este din cauza mea, care am o dispoziţie sufletească aparte în perioada asta, dar am găsit lectura anevoioasă, plină de regionalisme şi arhaisme care o îngreunează. Am căutat unii termeni în dex, însă curând mi-am pierdut răbdarea. Poate nu era momentul potrivit pentru ea, nu ştiu, cert este că până la pagina 56, unde am ajuns, m-am chinuit amarnic, de aici şi decizia de a renunţa. Poate îi voi mai da o şansă în viitor…
May 13, 2021
Caleaşca opri în coasta caselor lui Vasile Paapa, lăsând să coboare două femei înveşmântate în straie neguroase.
Arnăutul aflat peste drum, păzind zidurile lui Petrovici-Armis, bogătaş vestit dincolo de hotarul Principatelor, le cercetă cu luare-aminte. Conacul lui Armis era ultimul din Bucureşti cu „fustanelă, fes şi pistoale“ în poartă. Juneţea capitalei, zăluzi ca Dorel Sturdza, Manolache Ghica ori Ioniţă Duca, se întrebau ― de obicei după a treia sticlă de Château Lafitte retour des Indes ― dacă ghiujul de Petrovici a înfipt un caraghios cu catrinţă în uliţă pentru a-i păzi comorile ori nevasta. Didina Petrovici lipsea de la sindrofii şi reprezentaţiunile Teatrului Mare, nu-şi plimba toaletele de la Worth în echipagiu comandat la parizianul Clochez, abia de o zăreai, trandafir roşu, proaspăt ca dimineaţa, printr-o despicătură cât clipa a perdelelor…
Arnăutul încercă să desluşească chipul femeilor la lumina felinarului cu petrol. Se afla câte unul la şapte case, mândria bucureştenilor, căci le îngăduia să salte oleacă nasul peste nemţi şi franţuzi care le mai orbecăiau pe străzi în lucoarea săracă a opaiţelor şi lumânărilor.
Nu citi mare lucru, cele două femei având văluri groase pe chip, atâta doar că se aflau cucoane de felul lor. Mantii bogate peste rochii cheltuielnice ― clopote răsturnate ―, broboade scumpe.
Cea mai mărunţică întoarse capul spre vizitiu:
― Ne aştepţi aici, Antoane.
― Săru’ mâna, cucoană, am priceput.
„Şi glasul şi porunca, tot a obraz înălţat aduc“, îşi zise arnăutul…
Femeile se prinseră de braţ şi se îndreptară cu paşi mărunţi şi sprinteni spre Lipscănie. Arnăutul lui Armis le urmări cu gândul până pieiră după prăvălia lui Klenk, neamţul care tăia ca nimeni altul ţvechere şi pantaloni neglijé pentru frumoşii târgului. Nu era întâmplare de toată ziua ca două cucoane, feţe luminate, să străbată la ceas de noapte, pe vreme vrăjmaşă de gerar, cu ploaie subţire, trecută prin sită, uliţele desfundate ale Bucureştilor, neînsoţite de pereche de berneveci ― c-o fi boier ori slujitor. Stăpânirea „pavase sistematic“, cu piatră cioplită adusă de la Vălenii de Munte şi Comarnic, doar strada Franceză şi strada Germană.
Arnăutul îşi scutură fesul ud şi le ură de bine.
„C-o fi taină de inimă ori altă daravelă, Domnul cu ele! În Lipscănie şi pe Covaci, ipistaţii stau ciotcă…“
Arnăutul aflat peste drum, păzind zidurile lui Petrovici-Armis, bogătaş vestit dincolo de hotarul Principatelor, le cercetă cu luare-aminte. Conacul lui Armis era ultimul din Bucureşti cu „fustanelă, fes şi pistoale“ în poartă. Juneţea capitalei, zăluzi ca Dorel Sturdza, Manolache Ghica ori Ioniţă Duca, se întrebau ― de obicei după a treia sticlă de Château Lafitte retour des Indes ― dacă ghiujul de Petrovici a înfipt un caraghios cu catrinţă în uliţă pentru a-i păzi comorile ori nevasta. Didina Petrovici lipsea de la sindrofii şi reprezentaţiunile Teatrului Mare, nu-şi plimba toaletele de la Worth în echipagiu comandat la parizianul Clochez, abia de o zăreai, trandafir roşu, proaspăt ca dimineaţa, printr-o despicătură cât clipa a perdelelor…
Arnăutul încercă să desluşească chipul femeilor la lumina felinarului cu petrol. Se afla câte unul la şapte case, mândria bucureştenilor, căci le îngăduia să salte oleacă nasul peste nemţi şi franţuzi care le mai orbecăiau pe străzi în lucoarea săracă a opaiţelor şi lumânărilor.
Nu citi mare lucru, cele două femei având văluri groase pe chip, atâta doar că se aflau cucoane de felul lor. Mantii bogate peste rochii cheltuielnice ― clopote răsturnate ―, broboade scumpe.
Cea mai mărunţică întoarse capul spre vizitiu:
― Ne aştepţi aici, Antoane.
― Săru’ mâna, cucoană, am priceput.
„Şi glasul şi porunca, tot a obraz înălţat aduc“, îşi zise arnăutul…
Femeile se prinseră de braţ şi se îndreptară cu paşi mărunţi şi sprinteni spre Lipscănie. Arnăutul lui Armis le urmări cu gândul până pieiră după prăvălia lui Klenk, neamţul care tăia ca nimeni altul ţvechere şi pantaloni neglijé pentru frumoşii târgului. Nu era întâmplare de toată ziua ca două cucoane, feţe luminate, să străbată la ceas de noapte, pe vreme vrăjmaşă de gerar, cu ploaie subţire, trecută prin sită, uliţele desfundate ale Bucureştilor, neînsoţite de pereche de berneveci ― c-o fi boier ori slujitor. Stăpânirea „pavase sistematic“, cu piatră cioplită adusă de la Vălenii de Munte şi Comarnic, doar strada Franceză şi strada Germană.
Arnăutul îşi scutură fesul ud şi le ură de bine.
„C-o fi taină de inimă ori altă daravelă, Domnul cu ele! În Lipscănie şi pe Covaci, ipistaţii stau ciotcă…“
May 23, 2023
The book is written in 19th century lingo which made reading it feel cumbersome. The story is not very compelling and the phrasing is convoluted and hard to follow in places. Can't say much for the characters. They are caricatures at best and feel made up. Not my favorite Rodica Ojog Brasoveanu novel.Doesn't compare to the Melania series.
September 16, 2023
O frumoasa scriitura, o impresionanta iconografie a vietii bucurestene - si nu numai - din ultima jumatate a veacului al 19-lea. Pagini de istorie frumos relatate, in care cititorul se scufunda alaturi de Cuza, Kogalniceanu, Alecsandri si altii - dansand impreuna cu ei nu operele lor, ci vietile zilnice.
Recomand cu drag!
Recomand cu drag!
December 15, 2022
O carte foarte frumos scrisă, cu personaje istorice, scrisă în limbaj vechi, cu multe inserții de cuvinte în limba franceză.
Cuza, Kogălniceanu, Alecsandri, Sutzu, Talianu, Cantunari și mulți alții sunt implicați într-o poveste palpitantă și captivantă.
Cuza, Kogălniceanu, Alecsandri, Sutzu, Talianu, Cantunari și mulți alții sunt implicați într-o poveste palpitantă și captivantă.
January 3, 2025
O poveste absolut fascinanta despre domnia lui Alexandru Ioan Cuza, comploturile pentru asasinarea lui si viata din Principate, imediat dupa Unire.
Desi limbajul a fost un pic greoi din cauza arhaismelor, povestea in sine merita efortul:)
Desi limbajul a fost un pic greoi din cauza arhaismelor, povestea in sine merita efortul:)
May 31, 2020
Prima carte pe care am citit-o de la Rodica Ojog-Brasoveanu; nu pot spune ca sunt dezamagita, însă nu as recomanda acesta lectura pentru relaxare.
February 11, 2024
Deci nu au reusit nimic
July 25, 2025
Aista se vruse a fi un romanț de mistere și moravuri, numai că de ieșit a ieșit un soi de "Interminabilis Descriptio Moldavie și alte tărâmuri, cu tăt cu cioloveci, hăinuri și dobitoace."
July 26, 2025
3 stele pentru ca nu e pe gustul meu, dar inteleg de ce poate fi apreciata. Descrierile sunt frumoase, dar limbajul arhaic a fost foarte greu pentru mine :(
October 9, 2025
couldn't finish it
August 21, 2024
Really didn’t expect this kind of book.
Wanting to read another murder mystery, I picked up The Lilac Bloomed without knowing anything beforehand. Well, this book was everything I expected and more. What sets this novel apart is the dual nature of the narrative that enriches the reading experience, making it not only a detective novel, but also a historical exploration of the Romanian Principalities during the reign of Alexandru Ioan Cuza.
While Cuza and his government are working on the secularization reform, the opposition is working on its own project - a plot to assassinate Cuza and install prince Sutzu in office. Caught between the Habsburg Empire, the Russian Empire and the Ottoman Empire, the newly formed country struggles for freedom, independence and a chance of a better future, but external machinations as well as inner turmoil create an interesting plot around a particular moment in Romania’s birth. Using historical events, the author succeeds in creating a memorable fresco of mid 19th century Bucharest, populated with famous characters like Kogalniceanu, Alecsandri, Bolintineanu, Bratianu, Rosetti or Catargiu.
I loved the archaic writing style, using as much as possible the language that was spoken at the time, it made the reading feel like going through some of Caragiale’s works. Interesting character development and the usual rather tongue-in-cheek style of the author made for a very enjoyable read. ***** stars.
Wanting to read another murder mystery, I picked up The Lilac Bloomed without knowing anything beforehand. Well, this book was everything I expected and more. What sets this novel apart is the dual nature of the narrative that enriches the reading experience, making it not only a detective novel, but also a historical exploration of the Romanian Principalities during the reign of Alexandru Ioan Cuza.
While Cuza and his government are working on the secularization reform, the opposition is working on its own project - a plot to assassinate Cuza and install prince Sutzu in office. Caught between the Habsburg Empire, the Russian Empire and the Ottoman Empire, the newly formed country struggles for freedom, independence and a chance of a better future, but external machinations as well as inner turmoil create an interesting plot around a particular moment in Romania’s birth. Using historical events, the author succeeds in creating a memorable fresco of mid 19th century Bucharest, populated with famous characters like Kogalniceanu, Alecsandri, Bolintineanu, Bratianu, Rosetti or Catargiu.
I loved the archaic writing style, using as much as possible the language that was spoken at the time, it made the reading feel like going through some of Caragiale’s works. Interesting character development and the usual rather tongue-in-cheek style of the author made for a very enjoyable read. ***** stars.
Displaying 1 - 21 of 21 reviews