What do you think?
Rate this book
Corigent la limba română
Cunoscut de multă lume drept un poet simbolist foarte talentat, Minulescu a suprins atunci când a hotărât să scrie proză, mai exact un roman-confesiune al vieții, copilăriei și tinereții sale. Faptele prezentate în roman sunt reale, scriitorul Minulescu dorind să creeze o frescă deosebită a anilor inocenței în care îți prezintă părinții, colegii, prietenii de nebunii, primele iubiri.
„Mai întâi Corigentul meu la limba română nu este propriu-zis un roman. Nu vreau să se creadă că în modestul meu compartiment literar am introdus bagaje care nu-mi aparţin. Nu. Nu ştiu să scriu romane şi probabil nu voi putea să învăţ să scriu niciodată aşa ceva. De câte ori am încercat mi-am dat seama că sensibilitatea mea artistică nu poate suporta disciplina riguroasă a formelor precise, după care se scrie un adevărat roman. Mă mărginesc doar să scriu aşa după cum mă taie capul, sau - mai bine zis - nu-mi dau niciodată osteneala să-mi fixez mai dinainte nici popasurile, nici sfârşitul drumului pe care mă las purtat numai de fantezie.“ (Ion Minulescu)
„Mai întâi Corigentul meu la limba română nu este propriu-zis un roman. Nu vreau să se creadă că în modestul meu compartiment literar am introdus bagaje care nu-mi aparţin. Nu. Nu ştiu să scriu romane şi probabil nu voi putea să învăţ să scriu niciodată aşa ceva. De câte ori am încercat mi-am dat seama că sensibilitatea mea artistică nu poate suporta disciplina riguroasă a formelor precise, după care se scrie un adevărat roman. Mă mărginesc doar să scriu aşa după cum mă taie capul, sau - mai bine zis - nu-mi dau niciodată osteneala să-mi fixez mai dinainte nici popasurile, nici sfârşitul drumului pe care mă las purtat numai de fantezie.“ (Ion Minulescu)
222 pages, Paperback
First published January 1, 1928
22 people are currently reading
320 people want to read
About the author
Ion Minulescu
62 books44 followersRO: Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881, Bucureşti - d. 11 aprilie 1944, Bucureşti) a fost un poet şi prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc. Ion Minulescu este numit director general al artelor în 1922.
Născut la Bucureşti, a copilărit la Slatina, de unde este originară mama sa. A urmat şcoala primară şi gimnaziul la Piteşti; şi-a dat bacalaureatul în 1899 la un pension particular din Bucureşti, "Brânză şi Arghirescu". În 1897, sub pseudominul (I. M.) Nirvan apar primele producţii poetice ale lui Ion Minulescu, atunci încă elev la Piteşti, în revista "Povestea vorbei". În 1898, sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, tânărul poet publică în "Foaia pentru toţi", doi ani mai târziu poetul pleacă la Paris pentru a studia dreptul. Poeţii francezi îi schimbă însă dorinţele şi, captivat de scrierile acestora, uită de studiile sale juridice. După numai 4 ani se intoarce in tara, unde compune poezie si proza, in 1905 va publica unele poeme unele fragmente de proză din "Jurnalul unui pribeag", în revista "Viaţa nouă" a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai însemnate ale mişcării simboliste. În 1906, Ion Minulescu începe să publice o parte din versurile ce vor compune "Romanţele pentru mai târziu" in revista "Viata Literară si artistică" a lui Ilarie Chendi. Tot in acest an incepe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce în colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, H. Bataille, H. de Régnier, publicate in "Sămănătorul". Iarna 1906 - 1907 cei doi prieteni o petrec la Constanţa, ecourile acestei şederi pe ţărmurile Mării Negre regăsindu-se în versurile lor, în minulescianele "Romante pentru mai târziu" (1908) şi în "Fantaziile" lui D. Anghel (1909).
În anul 1914, la 11 aprilie, se celebrează căsătoria lui Ion Minulescu cu Claudia Millian (1887 - 1961), poetă simbolistă, autoarea volumelor de versuri "Garoafe rosii" (1914), "Cântări pentru pasărea albastră" (1923), "Întregire" (1936), precum şi a unor piese de teatru, între care drama "Vreau să trăiesc" (1937). Ion Minulescu si Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică inzestrată, care s-a consacrat cu devoţiune filială păstrării memoriei părinţilor ei. Urmează anii razboiului, 1916 - 1918 când soţii Minulescu se refugiază la Iaşi. După acest episod apare un nou volum de proză al lui Minulescu: "Măşti de bronz şi lampioane de porţelan" (1920).
Un an mai târziu, Minulescu îşi face debutul ca autor dramatic pe scena Nationalului se joacă piesa "Pleacă berzele" şi comedia într-un act "Lulu Popescu" (10 ianuarie).
În 1924 apare romanul "Roşu, galben şi albastru", unul din marile succese literare ale vremii, după ce fusese în prealabil publicat în paginile "Vieţii româneşti". Se reprezintă Omul care trebuie să moară "grotescă tragică în trei acte", publicată mai târziu, în 1939, sub titlul "Ciracul lui Hegesias", iar 6 ani mai târziu, în 1930, apare volumul "Strofe pentru toată lumea". Apare culegerea de nuvele fantastice Cetiti-le noaptea.
La 11 aprilie, 1944, în urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu încetează din viaţă la Bucureşti şi este înmormântat la Cimitirul Bellu. Director general al artelor în Ministerul de culte şi arte. A condus publicaţiile simboliste "Revista celorlaţi" şi "Insula". A debutat cu versuri în "Povestirea vorbii". S-a format sub influenţa succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ştefan Petică şi a simboliştilor francezi şi belgieni. A mai scris proză, piese de teatru şi cronici dramatice.
EN: Ion Minulescu (January 6, 1881 – April 11, 1944) was a Romanian avant-garde poet, novelist, short story writer, journalist, literary critic, and playwright. Often publishing his works under the pseudonyms I. M. Nirvan and Koh-i-Noor (the latter being derived from the famous diamond), he journeyed to Paris
Născut la Bucureşti, a copilărit la Slatina, de unde este originară mama sa. A urmat şcoala primară şi gimnaziul la Piteşti; şi-a dat bacalaureatul în 1899 la un pension particular din Bucureşti, "Brânză şi Arghirescu". În 1897, sub pseudominul (I. M.) Nirvan apar primele producţii poetice ale lui Ion Minulescu, atunci încă elev la Piteşti, în revista "Povestea vorbei". În 1898, sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, tânărul poet publică în "Foaia pentru toţi", doi ani mai târziu poetul pleacă la Paris pentru a studia dreptul. Poeţii francezi îi schimbă însă dorinţele şi, captivat de scrierile acestora, uită de studiile sale juridice. După numai 4 ani se intoarce in tara, unde compune poezie si proza, in 1905 va publica unele poeme unele fragmente de proză din "Jurnalul unui pribeag", în revista "Viaţa nouă" a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai însemnate ale mişcării simboliste. În 1906, Ion Minulescu începe să publice o parte din versurile ce vor compune "Romanţele pentru mai târziu" in revista "Viata Literară si artistică" a lui Ilarie Chendi. Tot in acest an incepe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce în colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, H. Bataille, H. de Régnier, publicate in "Sămănătorul". Iarna 1906 - 1907 cei doi prieteni o petrec la Constanţa, ecourile acestei şederi pe ţărmurile Mării Negre regăsindu-se în versurile lor, în minulescianele "Romante pentru mai târziu" (1908) şi în "Fantaziile" lui D. Anghel (1909).
În anul 1914, la 11 aprilie, se celebrează căsătoria lui Ion Minulescu cu Claudia Millian (1887 - 1961), poetă simbolistă, autoarea volumelor de versuri "Garoafe rosii" (1914), "Cântări pentru pasărea albastră" (1923), "Întregire" (1936), precum şi a unor piese de teatru, între care drama "Vreau să trăiesc" (1937). Ion Minulescu si Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică inzestrată, care s-a consacrat cu devoţiune filială păstrării memoriei părinţilor ei. Urmează anii razboiului, 1916 - 1918 când soţii Minulescu se refugiază la Iaşi. După acest episod apare un nou volum de proză al lui Minulescu: "Măşti de bronz şi lampioane de porţelan" (1920).
Un an mai târziu, Minulescu îşi face debutul ca autor dramatic pe scena Nationalului se joacă piesa "Pleacă berzele" şi comedia într-un act "Lulu Popescu" (10 ianuarie).
În 1924 apare romanul "Roşu, galben şi albastru", unul din marile succese literare ale vremii, după ce fusese în prealabil publicat în paginile "Vieţii româneşti". Se reprezintă Omul care trebuie să moară "grotescă tragică în trei acte", publicată mai târziu, în 1939, sub titlul "Ciracul lui Hegesias", iar 6 ani mai târziu, în 1930, apare volumul "Strofe pentru toată lumea". Apare culegerea de nuvele fantastice Cetiti-le noaptea.
La 11 aprilie, 1944, în urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu încetează din viaţă la Bucureşti şi este înmormântat la Cimitirul Bellu. Director general al artelor în Ministerul de culte şi arte. A condus publicaţiile simboliste "Revista celorlaţi" şi "Insula". A debutat cu versuri în "Povestirea vorbii". S-a format sub influenţa succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ştefan Petică şi a simboliştilor francezi şi belgieni. A mai scris proză, piese de teatru şi cronici dramatice.
EN: Ion Minulescu (January 6, 1881 – April 11, 1944) was a Romanian avant-garde poet, novelist, short story writer, journalist, literary critic, and playwright. Often publishing his works under the pseudonyms I. M. Nirvan and Koh-i-Noor (the latter being derived from the famous diamond), he journeyed to Paris
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 33 reviews
August 2, 2017
Românul nu s-a născut poet, ci filozof de duminică, gata să-și explice eșecurile cu resemnare supranaturală și ranchiună împotriva tuturor celor care nu l-au lăsat să-și vadă de destinul măreț. Sau, cel puțin, naratorul din „Corigent la limba română” s-a născut așa.
Bucu e un elev nu foarte genial dintr-un liceu din Pitești, dar soarta începe să se răzvrătească împotriva lui când îi aruncă în brațe femeie după femeie. Iar el, sărmanul băiat, n-are ce face. Trebuie să se lase sedus - iar când profesorul de română îl descoperă cu una dintre ele, evident că-l lasă corigent (pam-pam, iată titlul) din cauza asta și nu din cauză că s-a ridicat în picioare în timpul examenului ca să spună că „Umbra lui Mircea la Cozia” e o poezie bazată pe minciuni.
De la Pitești, mama îl trimite la un pension din București, unde învață să nu mai învețe - iar de acolo, Bucu decide să plece la Paris, pentru că sigur acolo e de el. După ce reușește să intre în lumea rea de acolo, taman când se decide și el să învețe, se întâlnește cu Lizica, fiica prefectului din Pitești, pe care o ținea minte vag (și de dragul căreia se sinucisese premiantul clasei din Pitești). Iar Lizica îl duce pe căi și mai rele.
Bucu se scoate mereu - dacă nu era asta, dacă nu era cealaltă, dacă nu era lăsat corigent, dacă și-ar fi dorit cu adevărat, dacă nu era cald, dacă nu se întâlnea cu Lizica. E as la scoateri.
Cartea n-ar fi... chiar rea. Și... nici nu este! E... amuzantă pe alocuri, aș zice!... Chiar dacă filozofeaa lasă de... dorit! Dar... suferă de puncte-puncte... care sunt... peste tot. Și semnele exclamării la fel!
Bucu e un elev nu foarte genial dintr-un liceu din Pitești, dar soarta începe să se răzvrătească împotriva lui când îi aruncă în brațe femeie după femeie. Iar el, sărmanul băiat, n-are ce face. Trebuie să se lase sedus - iar când profesorul de română îl descoperă cu una dintre ele, evident că-l lasă corigent (pam-pam, iată titlul) din cauza asta și nu din cauză că s-a ridicat în picioare în timpul examenului ca să spună că „Umbra lui Mircea la Cozia” e o poezie bazată pe minciuni.
De la Pitești, mama îl trimite la un pension din București, unde învață să nu mai învețe - iar de acolo, Bucu decide să plece la Paris, pentru că sigur acolo e de el. După ce reușește să intre în lumea rea de acolo, taman când se decide și el să învețe, se întâlnește cu Lizica, fiica prefectului din Pitești, pe care o ținea minte vag (și de dragul căreia se sinucisese premiantul clasei din Pitești). Iar Lizica îl duce pe căi și mai rele.
Bucu se scoate mereu - dacă nu era asta, dacă nu era cealaltă, dacă nu era lăsat corigent, dacă și-ar fi dorit cu adevărat, dacă nu era cald, dacă nu se întâlnea cu Lizica. E as la scoateri.
Cartea n-ar fi... chiar rea. Și... nici nu este! E... amuzantă pe alocuri, aș zice!... Chiar dacă filozofeaa lasă de... dorit! Dar... suferă de puncte-puncte... care sunt... peste tot. Și semnele exclamării la fel!
March 27, 2018
Un fel de toate felurile. Ia un bol, amestecă bine o mămăligă cvasiliterară cu nişte marmeladă romanţioasă prea dulceagă, presară un topping de ghimbir pentru cele patru-cinci idei cu zvâc şi lasă să cadă înăuntru gândacul care se târăşte lent în siropul rezultat şi te dezgustă. Poftim paralela culinară a cărţii ăsteia.
Nu-i vorba că Minulescu scrie prost. Omul e doar fixist şi se repetă. Înţeleg că nu avea nu ştiu ce pretenţii literare de la cartea asta şi a fost mai mult o destăinuire, dar e pe alocuri prea naivă ca să mai rezonez în vreun fel. Iar punctele de suspensie în exces... m-au exasperat... total...
Ce să zic, alte vremuri. Mai încercăm.
Nu-i vorba că Minulescu scrie prost. Omul e doar fixist şi se repetă. Înţeleg că nu avea nu ştiu ce pretenţii literare de la cartea asta şi a fost mai mult o destăinuire, dar e pe alocuri prea naivă ca să mai rezonez în vreun fel. Iar punctele de suspensie în exces... m-au exasperat... total...
Ce să zic, alte vremuri. Mai încercăm.
February 22, 2024
A trecut ceva vreme de când am citit cartea, dar mi-a plăcut foarte mult.
August 2, 2020
One boy running after 5 women... that’s a sad story. I understand, a well-known romanian writer, but i still don’t like this book.
February 18, 2015
All this running around chasing women and wallowing in self-pity does nothing to bridge the gap between reader and main character - quite the contrary. I rather like his poetry better.
February 7, 2021
#februariecitim
🖊️🔹"Corigent la limba română" este un roman autobiografic în care autorul își povestește aventurile sufletești de când era elev la liceu, începuturile sale în tainele amorului fizic, motivul pentru care rămâne corigent la limba română, plecarea sa la studii la Paris unde se îndrăgostește pentru prima dată, de o femeie mai mare ca el, sora unui fost coleg de liceu și prieten.
🖊️🔹Deși au fost momente când mi-a adus zâmbetul pe buze, povestea, totuși, nu m-a impresionat. Sincer, nici stilul literar nu a fost pe placul meu, dar avantajul cărții este acela că se citeste ușor și rapid 😉.
🖊️🔹"Corigent la limba română" este un roman autobiografic în care autorul își povestește aventurile sufletești de când era elev la liceu, începuturile sale în tainele amorului fizic, motivul pentru care rămâne corigent la limba română, plecarea sa la studii la Paris unde se îndrăgostește pentru prima dată, de o femeie mai mare ca el, sora unui fost coleg de liceu și prieten.
🖊️🔹Deși au fost momente când mi-a adus zâmbetul pe buze, povestea, totuși, nu m-a impresionat. Sincer, nici stilul literar nu a fost pe placul meu, dar avantajul cărții este acela că se citeste ușor și rapid 😉.
August 30, 2021
a fost o carte buna dar nu imi amintesc nimic din ea
February 2, 2025
3.4 / 5 *
Cartea e datată 1928, publicată în 1929, adică pe când Minulescu avea 48 de ani.
Totul pare foarte proaspăt, scriitura e nu doar plină de umor și tandrețe, dar bogată în detalii, relevant fiecare în felul lui.
Există anumite inegalități de consistență, unele pagini sunt scrise extrem de curgător și plăcut, altele doar curgător, lăsând impresia unor mici excese de proză poetică.
Tinerețe de Pitești (unde a studiat la gimnaziu și la liceu), de Slatina (de unde era mama lui și unde își petrecea vacanțele), apoi de București ori de Paris - toate etapele sunt evocate cu nostalgie, nostalgie față de prieteniile din școală și primele dragoste.
O lectură care merită făcută de cei care îl iubesc pe Minulescu.
Cartea e datată 1928, publicată în 1929, adică pe când Minulescu avea 48 de ani.
Totul pare foarte proaspăt, scriitura e nu doar plină de umor și tandrețe, dar bogată în detalii, relevant fiecare în felul lui.
Există anumite inegalități de consistență, unele pagini sunt scrise extrem de curgător și plăcut, altele doar curgător, lăsând impresia unor mici excese de proză poetică.
Tinerețe de Pitești (unde a studiat la gimnaziu și la liceu), de Slatina (de unde era mama lui și unde își petrecea vacanțele), apoi de București ori de Paris - toate etapele sunt evocate cu nostalgie, nostalgie față de prieteniile din școală și primele dragoste.
O lectură care merită făcută de cei care îl iubesc pe Minulescu.
December 30, 2019
Kety ţipă de data asta aşa de tare, că nu se mai aude nici muzica militară din grădina publică.
― Domnule!... Nu-ţi dau voie să te uiţi pe fereastră... Asta e obrăznicie.
Dar, cu voie sau fără voie, profesorul meu de limba română se uitase şi văzuse tocmai ce nu ar fi trebuit să vadă niciodată.
Mă văzuse pe mine...
― Domnule!... Nu-ţi dau voie să te uiţi pe fereastră... Asta e obrăznicie.
Dar, cu voie sau fără voie, profesorul meu de limba română se uitase şi văzuse tocmai ce nu ar fi trebuit să vadă niciodată.
Mă văzuse pe mine...
June 18, 2021
2.5/5
July 23, 2024
SPOILER ALERT !!!!!!!!!!
O carte ale cărei prime jumătăți are sens a fi citită din perspectiva unui fost elev din clasa a 8-a, dat fiind că printre aceste pagini se ascund valori rar întâlnite laolaltă, cum ar fi: TRADIȚIA, EDUCAȚIA PRIN LECTURĂ, PASIUNEA PENTRU ARTĂ SUB FORMA POEZIEI, IUBIREA, JOCUL, COPILĂRIA etc.
Pe scurt, această poveste (scrisă uneori prea filosofic, alteori prea frumos, ca o poezie) se întinde pe parcursul filelor datorită noilor interacțiuni dintre Bucu și diferitele femei ce-i afectează atât imaginea în societate, cât și încrederea în sine, astfel încât acesta rămâne în urmă sufletește și din punctul de vedere al educației, ajungând să fie uitat chiar și de familie sau de colegii săi de la liceu.
Bogăția inițială redată de copilăria sa este ușor ștearsă de momentele grele în care Bucu se simte un "NIMENI" pierdut mereu în locul nepotrivit și la momentul nepotrivit, această trecere fiind marcată odată cu dobândirea însușirii sale de a fi "CORIGENT LA LIMBA ROMANĂ".
Ulterior, povestea își găsește sfârșitul abia atunci când autorul recunoaște mediocritatea cu care a scris-o spre final.
De aceea, deși este mult mai lung, susțin că romanul "Elevul Dima dintr-a șaptea", de Mihail Drumeș este per total mult mai puțin plictisitor decât cartea lui Ion Minulescu, având un fir narativ plin de suspans si satisfacție pentru cititor.
Totuși, dacă este vreun citior aflat la final de gimnaziu care are nevoie de câteva pagini ușor de citit și pline de valori pentru asocieri în afară de "salvatoarea" intitulată "Inocenții", de Ioana Pârvulescu, recomand din plin răsfoirea primelor pagini ale acestui roman.
P.S. Continuarea/finalul cărții l-am citit abia după ce-am terminat cu Evaluarea Națională :)
De asemenea, dacă sunteți din Piteși sau Slatina, această carte se axează la început pe frumusețea Olteniei :)
O carte ale cărei prime jumătăți are sens a fi citită din perspectiva unui fost elev din clasa a 8-a, dat fiind că printre aceste pagini se ascund valori rar întâlnite laolaltă, cum ar fi: TRADIȚIA, EDUCAȚIA PRIN LECTURĂ, PASIUNEA PENTRU ARTĂ SUB FORMA POEZIEI, IUBIREA, JOCUL, COPILĂRIA etc.
Pe scurt, această poveste (scrisă uneori prea filosofic, alteori prea frumos, ca o poezie) se întinde pe parcursul filelor datorită noilor interacțiuni dintre Bucu și diferitele femei ce-i afectează atât imaginea în societate, cât și încrederea în sine, astfel încât acesta rămâne în urmă sufletește și din punctul de vedere al educației, ajungând să fie uitat chiar și de familie sau de colegii săi de la liceu.
Bogăția inițială redată de copilăria sa este ușor ștearsă de momentele grele în care Bucu se simte un "NIMENI" pierdut mereu în locul nepotrivit și la momentul nepotrivit, această trecere fiind marcată odată cu dobândirea însușirii sale de a fi "CORIGENT LA LIMBA ROMANĂ".
Ulterior, povestea își găsește sfârșitul abia atunci când autorul recunoaște mediocritatea cu care a scris-o spre final.
De aceea, deși este mult mai lung, susțin că romanul "Elevul Dima dintr-a șaptea", de Mihail Drumeș este per total mult mai puțin plictisitor decât cartea lui Ion Minulescu, având un fir narativ plin de suspans si satisfacție pentru cititor.
Totuși, dacă este vreun citior aflat la final de gimnaziu care are nevoie de câteva pagini ușor de citit și pline de valori pentru asocieri în afară de "salvatoarea" intitulată "Inocenții", de Ioana Pârvulescu, recomand din plin răsfoirea primelor pagini ale acestui roman.
P.S. Continuarea/finalul cărții l-am citit abia după ce-am terminat cu Evaluarea Națională :)
De asemenea, dacă sunteți din Piteși sau Slatina, această carte se axează la început pe frumusețea Olteniei :)
December 23, 2024
O carte suprinzător de accesibilă chiar și după o sută de ani. Începutul este mai amuzant decât a doua parte, când personajul principal cade în butoiul cu melancolie. Cartea reușește o performanță ciudată: continui să o citești oricât de dizagreabil devine personajul principal.
Eroul din această cvasi-bibliografie, un tânăr ce termină liceul și apoi învață la Paris, este preocupat în mare parte doar de plăceri carnale iar când nu face asta devine trist, patetic, melancolic. Din această rețetă ies la iveală unele fapte amuzante și chiar citate memorabile:
Cartea nici nu urăște femeile; până la urmă, ele sunt cea mai importantă parte din viața personajului principal - dar nici parcă nu știe să le respecte prea bine. La fel ca muncitoarele care oferă servicii sexuale (prostituate, curtezane), pe care eroul le frecventează des, femeile îl fac să se vadă mai bine pe el însuși dar prea puțin le înțelege pe ele.
În rest, e bine că autorul vorbește destul de deschis despre plăceri senzuale, chiar și un pic din perspectivă feminină - lucru de care aveam nevoie mai mult în societatea românească - atât de aceste plăceri cât și să recunoaștem că sunt o parte importantă a vieții pentru majoritatea dintre noi. Mai ales că suntem o țară în care oamenii care oferă servicii sexuale sunt încă foarte rău văzuți, social, legal iar religios nici nu mai vorbesc.
Notă 1: cartea poate fi citită de femei, însă este scrisă din perspectiva unui armăsar tânăr, a unui taur comunal, a unui june nesătul. Este și în asta artă. Exemple:
Notă 2: autorul folosește adeseori cuvântul „rasă” și ideea că toți oamenii din anumite țări sau parte a unor „rase” ar avea trăsături comune. Pe atunci, asta era ceva normal. Acum noi știm însă că conceptul de „rase” nu e nimic mai mult de cât un zodiac pentru rasiști - unul care nu inspiră nimic amuzant sau creativ, ci doar violență și alte putinisme.
Desigur, oamenii conștienți de asta se pot a se bucura de lectură fără probleme. Cei care nu sunt conștienți de complexitățile acestea, oricum nu citesc cărți. Iar cei care citesc și însă sunt plini de ură rasială, înseamnă că nu sunt decât niște siniștri pretențioși cu nivelul intelectual al unei cepe degerate.
Eroul din această cvasi-bibliografie, un tânăr ce termină liceul și apoi învață la Paris, este preocupat în mare parte doar de plăceri carnale iar când nu face asta devine trist, patetic, melancolic. Din această rețetă ies la iveală unele fapte amuzante și chiar citate memorabile:
„La primul colț de stradă, rămânem șapte inși. La al doilea, trei și așa mai departe, până ce mă trezesc numai eu singur... Dar singur cu adevărat nu mă simt decât în mijlocul alor mei.”
„Ca orice perfect om de lume, Cotan este un cretin.”
Cartea nici nu urăște femeile; până la urmă, ele sunt cea mai importantă parte din viața personajului principal - dar nici parcă nu știe să le respecte prea bine. La fel ca muncitoarele care oferă servicii sexuale (prostituate, curtezane), pe care eroul le frecventează des, femeile îl fac să se vadă mai bine pe el însuși dar prea puțin le înțelege pe ele.
În rest, e bine că autorul vorbește destul de deschis despre plăceri senzuale, chiar și un pic din perspectivă feminină - lucru de care aveam nevoie mai mult în societatea românească - atât de aceste plăceri cât și să recunoaștem că sunt o parte importantă a vieții pentru majoritatea dintre noi. Mai ales că suntem o țară în care oamenii care oferă servicii sexuale sunt încă foarte rău văzuți, social, legal iar religios nici nu mai vorbesc.
Notă 1: cartea poate fi citită de femei, însă este scrisă din perspectiva unui armăsar tânăr, a unui taur comunal, a unui june nesătul. Este și în asta artă. Exemple:
„Parisul nu se poate învăța bine decât noaptea. Ziua prea e multă lume pe străzi, prea îți fură ochii vitrinele. [...] Noaptea, însă, stai la cafenea, și femeile vin ele singure să te cunoască. De o lună de zile n-am dormit decât de trei ori pe rând în același pat.”
„În loc să fi citit, am petrecut. Eu la Paris, mă cultiv... Și adevărata cultură nu ți-o poate face decât femeia, care orice s-ar spune, e cu mult mai fină ca bărbatul. ”
Notă 2: autorul folosește adeseori cuvântul „rasă” și ideea că toți oamenii din anumite țări sau parte a unor „rase” ar avea trăsături comune. Pe atunci, asta era ceva normal. Acum noi știm însă că conceptul de „rase” nu e nimic mai mult de cât un zodiac pentru rasiști - unul care nu inspiră nimic amuzant sau creativ, ci doar violență și alte putinisme.
Desigur, oamenii conștienți de asta se pot a se bucura de lectură fără probleme. Cei care nu sunt conștienți de complexitățile acestea, oricum nu citesc cărți. Iar cei care citesc și însă sunt plini de ură rasială, înseamnă că nu sunt decât niște siniștri pretențioși cu nivelul intelectual al unei cepe degerate.
January 3, 2021
Un roman practic mediocru, dar care este salvat în ultimele pagini. Nu mă înțelegeți greșit, mi-a făcut plăcere să urmăresc aventurile naratorului. De la un timp, îmi plac foarte mult cărțile scurte, scris într-un stil pe care îl pot citi ușor și repede. Aceasta se încadrează. Subiectul nu este unul foarte interesant, este practic o poveste de viață până la un punct din tinerețe, viață marcată (pe la jumătate cărții) în adolescentă de corigența la română, care pare să îi schimbe protagonistului destinul. În rest, acesta vorbește în mare parte despre femeile (iubite), cât și despre puținii prieteni, gura mamei și a lumii etc.
Am putea să ne prefacem că autorul a scris cam haotic și fără subiect înadins pentru a reflecta stilul naratorului, care conștientizează, la sfârșitul romanului, mediocritatea propriei vieți și a povestirii acesteia. Totuși, eu cred că e posibil ca Ion Minulescu să fi scris puțin chiar despre el, și că se identifică cu acest personaj în termeni ai expresiei sale literare. Bănuiesc că aș putea afla pron lectura altor cărți ale lui, aceasta fiind prima.
Am putea să ne prefacem că autorul a scris cam haotic și fără subiect înadins pentru a reflecta stilul naratorului, care conștientizează, la sfârșitul romanului, mediocritatea propriei vieți și a povestirii acesteia. Totuși, eu cred că e posibil ca Ion Minulescu să fi scris puțin chiar despre el, și că se identifică cu acest personaj în termeni ai expresiei sale literare. Bănuiesc că aș putea afla pron lectura altor cărți ale lui, aceasta fiind prima.
This entire review has been hidden because of spoilers.
September 10, 2023
2,5⭐️
Dacă titlul vi se pare amuzant, dacă se află în vreo bibliografie sau ați citit fragmente din ea la olimpiade, eu zic să mai așteptați până la liceu. Ca să zic simplu, cartea e cam perversă (am pierdut șirul de femei, dintre care doar 4 sunt mai importante), și ca să evidențieze mai tare lucrul acesta, chiar de la o treabă cu o femeie (după care fug și Bucu și profu’ de română) pornește și titlul. Să vezi și să nu crezi. Dintre toate personajele, singura care pare mai cu capul pe umeri e mama naratorului. Și… bine se zice… de punctele astea…
Toootuuuși, totuși, lăsând toată asta la o parte, cartea oferă și niște observații asupra societății române și de peste hotare destul de importante, după mine. În plus, stilul de scriere nu e plictisitor, îmi permit să spun.
Partea mai tristă e că sunt întâmplări reale.
Dacă titlul vi se pare amuzant, dacă se află în vreo bibliografie sau ați citit fragmente din ea la olimpiade, eu zic să mai așteptați până la liceu. Ca să zic simplu, cartea e cam perversă (am pierdut șirul de femei, dintre care doar 4 sunt mai importante), și ca să evidențieze mai tare lucrul acesta, chiar de la o treabă cu o femeie (după care fug și Bucu și profu’ de română) pornește și titlul. Să vezi și să nu crezi. Dintre toate personajele, singura care pare mai cu capul pe umeri e mama naratorului. Și… bine se zice… de punctele astea…
Toootuuuși, totuși, lăsând toată asta la o parte, cartea oferă și niște observații asupra societății române și de peste hotare destul de importante, după mine. În plus, stilul de scriere nu e plictisitor, îmi permit să spun.
Partea mai tristă e că sunt întâmplări reale.
December 2, 2025
Pe cât de sensibil și poetic îi e stilul de scriitură, presărat cu metafore și analogii splendide, pe atât de dezamăgitor e personajul Bucu... Dacă așa o fi fost și Minulescu - bănuiesc că da - atunci prefer să mă rezum la poeziile lui și să mă fac că plouă în privința gustului cam amar pe care mi l-au lăsat confesiunile acestea presărate pe ici, pe colo, cu ceva umor și învăluite de o nostalgie care uneori m-a emoționat. Daar...ce să mai, individul a fost un mitocan, misogin, afemeiat, egocentrist (poate chiar narcisist), ce să mai zic de faptul că nu iubea animalele și pare a sugera că admira coridele...Multe red flag-uri de pe lista mea care îl fac pe „micul” Minulescu cu ego mare un tip detestabil.
November 28, 2025
Cum este să ajungi un autor de succes (Minulescu a fost un poet foarte citit la vremea sa) după ce în anii adolescenței ai avut mari probleme chiar cu limba... română.
Și totuși acesta este adevărul. Pe undeva de înțeles, căci preocupările protagonistului (putem vorbi aici despre junele Minulescu, și el elev nu tocmai strălucit la un liceu din Pitești) erau mai degrabă Margareta, Steluța, Kety, Lizica, Wendy Wood. De aici aveau să i se tragă și necazurile, unele dintre doamne având și alți "admiratori" de ocazie...
Și totuși acesta este adevărul. Pe undeva de înțeles, căci preocupările protagonistului (putem vorbi aici despre junele Minulescu, și el elev nu tocmai strălucit la un liceu din Pitești) erau mai degrabă Margareta, Steluța, Kety, Lizica, Wendy Wood. De aici aveau să i se tragă și necazurile, unele dintre doamne având și alți "admiratori" de ocazie...
April 16, 2022
Am citito ca pe o buna descriere a vietii baietilor români, de bani gata la inceputul secolului xx. Minulescu isi scrie aitobiografia presarata din belsug cu metafore. Gasesc insa ca ii lipseste profunzimea intrigii...poate si din cauza lipsei experientei de viata. In ciuda faptului ca putea curta aceleasi femei ca si profesorii sai, si calatori liber prin lume, protagonistul e totusi un baiat foarte tinar care ajunde abia la virsta majoratului nu mult inainte de finalul cartii.
January 6, 2019
M-a cam ametit idilele lui si ceea ce cauta barbatul din el, insa m-a amuzat modul de expunere al ideilor in general si mi-a placut momentele pe care le traia in scoala . Totusi ma asteptam sa gasesc mai mult despre "corigenta" si mai putin despre "femei si nopti pierdute", chiar daca cele doua merg mana-n mana.
June 19, 2023
(1.5) Doar pentru ca mi-a plăcut cum Minulescu descrie un personaj și sa fiu sinceră chiar îmi place cum scrie,dar….când ma gândesc la aceasta carte ma gândesc la un baiat care fuge după fete.Acest om sa “distrat” și a judecat toate femeile care a trecut pe lângă el.nai ce sa faci totuși e alta generație deci na.
This entire review has been hidden because of spoilers.
July 26, 2018
Este o carte destul de frumoasa pentru cei care iubesc limba română. Cartea mi-a plăcut, terminand-oîn vreo 2 săptămâni ( din lipsa timpului ) . Dar cei care au timp sigur o sa o termine mult mai repede .
This entire review has been hidden because of spoilers.
January 5, 2024
Cartea este interesanta dar personal ma așteptam la ceva gen Recreația mare. Pornise bine dar pe parcurs devine ușor neinteresanta. Un plus pentru franchețea cu care descrie realitatea vremurilor. Surprinzător de actuală, nu pare ceva scris acum 100 de ani. Merge citită ușor pe tren sau avion.
June 2, 2021
O lectura ușoară a unei povesti românești. Din păcate lipsește esenta, parca este o poveste neterminata la care scriitorul a uitat sa adauge punctul culminant.
November 8, 2023
Parcă am citit o parte a unei autobiografii.
Petru vremea la care a fost scrisă și publicată, cartea expune câteva idei care, din câte știu eu, nu erau prea ușor acceptate în acele vremuri.
Petru vremea la care a fost scrisă și publicată, cartea expune câteva idei care, din câte știu eu, nu erau prea ușor acceptate în acele vremuri.
August 30, 2025
"-Sosesc corăbiile... Vino, să le vedem cum intră în port!...
Cine mă cheamă însă?...
Omul care îmi vrea binele sau femeile care îmi vor răul?..."
Cine mă cheamă însă?...
Omul care îmi vrea binele sau femeile care îmi vor răul?..."
October 21, 2021
O carte pentru cei ce vor sa se piarda in imensitatea lumii.
Desi ii dau 3 stele, este probabil una din cele mai bune carti romanesti interbelice pe care le-am citit.
Poate si varsta mea isi spune cuvantul, si afinitatea mea pentru Eliade(care are un stil similar), dar mi s-a parut cu totut si cu totul o autobiografie simpatica si constienta de sine.
Poate pe alocuri sunt si urme de ego din partea naratorului, Bucu, care pe parcursul a 7 ani descopera iubirea, osciland intre iubite(scadem puncte pentru ca printre ele se numara si o verisoara) si se aventureaza in cautarea propriului destin. In acelasi timp, are parte de revelatii legate de lumea din jurul lui si lume in general, si cu cat creste, cu atat parca incearca sa se izoleze de ce a fost, dar si de cei cu care a fost.
Toata cartea este ca un flux de constiinta curgatoare, ca o fereastra in mintea lui Bucu. Impartasind cateva din convingerile sale despre viata, ca un idealist convins devenit pierdut in spatiu, mi-a fost alinata nevoia de a stii ca nu doar eu gandesc asa.
Iar un lucru in plus este ca subiectele pe care le discuta sunt inca relevante in lumea de astazi, iar limbajul nu este aproape deloc diferit de cel folosit de cineva astazi, desi a trecut aproape un secol de cand a fost publicata. Poate doar unele conceptii ale lui Bucu mi se par mai invechite totusi. Puncte in plus pentru o descriere a cafenelei Kübler, frecventata de multi intelectuali ai timpului.
PS: nu ii dau 3 stele pentru ca este o carte romaneasca, ci pentru ca are un final nesatisfacator, este doar un jurnal per se, deci nu exista momente ale subiectului sau un suspans propriu zis, si nici nu are o parte expresiva si sensibila dezvoltata ca si insemnarile lui Eliade.
Desi ii dau 3 stele, este probabil una din cele mai bune carti romanesti interbelice pe care le-am citit.
Poate si varsta mea isi spune cuvantul, si afinitatea mea pentru Eliade(care are un stil similar), dar mi s-a parut cu totut si cu totul o autobiografie simpatica si constienta de sine.
Poate pe alocuri sunt si urme de ego din partea naratorului, Bucu, care pe parcursul a 7 ani descopera iubirea, osciland intre iubite(scadem puncte pentru ca printre ele se numara si o verisoara) si se aventureaza in cautarea propriului destin. In acelasi timp, are parte de revelatii legate de lumea din jurul lui si lume in general, si cu cat creste, cu atat parca incearca sa se izoleze de ce a fost, dar si de cei cu care a fost.
Toata cartea este ca un flux de constiinta curgatoare, ca o fereastra in mintea lui Bucu. Impartasind cateva din convingerile sale despre viata, ca un idealist convins devenit pierdut in spatiu, mi-a fost alinata nevoia de a stii ca nu doar eu gandesc asa.
Iar un lucru in plus este ca subiectele pe care le discuta sunt inca relevante in lumea de astazi, iar limbajul nu este aproape deloc diferit de cel folosit de cineva astazi, desi a trecut aproape un secol de cand a fost publicata. Poate doar unele conceptii ale lui Bucu mi se par mai invechite totusi. Puncte in plus pentru o descriere a cafenelei Kübler, frecventata de multi intelectuali ai timpului.
PS: nu ii dau 3 stele pentru ca este o carte romaneasca, ci pentru ca are un final nesatisfacator, este doar un jurnal per se, deci nu exista momente ale subiectului sau un suspans propriu zis, si nici nu are o parte expresiva si sensibila dezvoltata ca si insemnarile lui Eliade.
July 20, 2021
A fost o carte ok, dar nu m-a ținut în priză. N-a fost deloc intrigantă. Aveam câteva așteptări la acțiune pe la început, dar mai apoi, când mi-am dat seama cum stă treaba cu această carte le-am lăsat baltă.
Cartea are la baza un monolog constant, cu câteva linii de dialog pe ici și colo. Personajul principal, care este și narator, rămâne marcat pe viață de faptul că a rămas corigent la română în clasa a 6 a. Marcat în sensul că poartă acestă corigență cu rușine și ca pe o povară, deși corigența își are cauze ce nu țin de școală.
Mi-a plăcut în definitv, fiind înnebunită după clasici, cum am mai spus, de altfel. Au un mod aparate construcția cărților, lucru care nu-mi permite să mă plictisesc atunci când citesc. Toată cartea stă la baza unei psihologii, poate, naratorul fiind destul de rațional.
Cartea are la baza un monolog constant, cu câteva linii de dialog pe ici și colo. Personajul principal, care este și narator, rămâne marcat pe viață de faptul că a rămas corigent la română în clasa a 6 a. Marcat în sensul că poartă acestă corigență cu rușine și ca pe o povară, deși corigența își are cauze ce nu țin de școală.
Mi-a plăcut în definitv, fiind înnebunită după clasici, cum am mai spus, de altfel. Au un mod aparate construcția cărților, lucru care nu-mi permite să mă plictisesc atunci când citesc. Toată cartea stă la baza unei psihologii, poate, naratorul fiind destul de rațional.
April 3, 2023
Sincer aveam mai multe asteptari de la aceasta carte. E dezamagitoare.
Ma omoara stima de sine exagerata, momentele de indoieli si narcisism ale personajului principal. Cum poate insinua ca el o iubeste mai mult pe fica prefectului decat prietenul lui care s-a sinucis pentru ea? How is that posibile? Iar Mihaita saracu... si acum imi vine in minte imaginea lui, spanzurat de un copac din iubire pentru fata prefectului. Si ea, a tratat asta cu nepasare. In fine cartea aceasta e extrem de repetitiva, nu are cel mai bun plot desigur ...
Ma omoara stima de sine exagerata, momentele de indoieli si narcisism ale personajului principal. Cum poate insinua ca el o iubeste mai mult pe fica prefectului decat prietenul lui care s-a sinucis pentru ea? How is that posibile? Iar Mihaita saracu... si acum imi vine in minte imaginea lui, spanzurat de un copac din iubire pentru fata prefectului. Si ea, a tratat asta cu nepasare. In fine cartea aceasta e extrem de repetitiva, nu are cel mai bun plot desigur ...
This entire review has been hidden because of spoilers.
March 6, 2016
Interesanta imagine a vietii si oraselor din anii 1900. Si scoala, obiceiurile, hainele... Interesanta carte. Mi-a placut.
Displaying 1 - 30 of 33 reviews