Cu umor și documentare minuțioasă, chirurgul Cătălin Vasilescu ne introduce în lumea unor operații, practici, experimente și descoperiri medicale a căror influență asupra sănătății umane este ori benefică, ori de-a dreptul nocivă. Astfel, ajungem să cunoaștem chirurgi celebri care voiau să salveze vieți prin asumarea unor riscuri uriașe și prin adoptarea unor practici dintre cele mai scandaloase. Bestiarul se adresează oricui este interesat de progresul medical în general și de felul în care chirurgia poate salva sau distruge vieți.
„Am citit cartea chirurgului Cătălin Vasilescu cu un complicat amestec de perplexitate și adeziune admirativă. Perplexitate, pentru că îmi deschidea perspective nebănuite spre istoria medicinei, provocând un neașteptat orizont de interogativitate, o combinație palpitantă de cunoaștere și trăire. Admirație, pentru că întâlneam, la fiecare pagină, un condeier profesionist, un scriitor capabil să combine cu naturalețe realismul documentar, suprarealismul unor conjuncturi miraculoase, umorul, drama, surpriza. Istoria lumii se împletește cu destinul privat al personajelor invocate și deschide spre reflecții neconvenționale despre dimensiunea trupească a spiritului și despre dimensiunea spirituală a corporalității. Cătălin Vasilescu se înscrie cu grație în seria de medici-scriitori și gânditori, ilustrată, la noi, de Vasile Voiculescu, C.D. Zeletin, Emil Brumaru ș.a. Parodiind titlul ales de autor pentru cartea sa, îl asigur pe cititor că are în mână un text... bestial.“ — ANDREI PLEȘU
„O carte extraordinară – ca un documentar BBC – despre acei oameni temuți, iubiți, bârfiți, necesari și minunați care sunt marii chirurgi. Pe fundalul istoriei mari, se povestesc episoade esențiale din istoria medicinei moderne, în care intenția bună se transformă uneori în victorie, alteori în tragedie (răscolitoare sunt rătăcirile lobotomiei). Povești despre noi toți, despre corpul în care suntem instalați pentru o vreme, despre viața care e mai puternică decât pare și despre boala care o sabotează. Scrisă limpede, cu luciditate, înțelegere a omenescului și, nu în ultimul rând, cu umor și talent, cartea chirurgului Cătălin Vasilescu face bine la sănătate.“ — IOANA PÂRVULESCU
CĂTĂLIN VASILESCU (n. 1959), profesor de chirurgie la Universitatea de Medicină și Farmacie din București și șef al Disciplinei Chirurgie Generală a Institutului Clinic Fundeni, a adus contribuții importante în chirurgia oncologică, chirurgia robotică și cercetarea medicală, mai ales în genomică. Are preocupări constante pentru istoria medicinei și istoria ideilor, mai ales din timpul Primului Război Mondial, domenii în care a publicat articole despre Dimitrie Gerota („Istoria lucrului bine făcut“, 2005), Toma Ionescu („Thoma Ionescu sau Wilhelm von Waldeyer? Istoria unei idei călătoare“, 2010), Victor Gomoiu („Operația Thoma Ionescu–Victor Gomoiu“, 2016), Fritz Haber („Chimia aerului – tragicul caz al lui Fritz Haber, laureat al Premiului Nobel și criminal de război“, 2020). A publicat volumele: Bestiar: Șapte povestiri cu chirurgi și scandaloasele lor operații (Humanitas, 2023) și, împreună cu Mircea Flonta, Ce este mai presus de orice? Lumea cercetătorilor între iubirea de patrie şi spiritul universalist al ştiinţei în timpul Primului Război Mondial (Humanitas, 2020).
Nu am cuvinte. Mă bucur atât de mult că am ajuns la cartea asta și că există oameni atât de talentați cum e Cătălin Vasilescu. Revin cu detalii după un somn bun.
Am revenit după un somn nu tocmai odihnitor, dar entuziasmul pentru această carte nu s-a pierdut deloc. M-am tot gândit înainte să adorm dacă ar trebui să rezum cele șapte povestiri sau nu și am ajuns la concluzia că nu în acțiunea propriu-zisă stă magia cărții. Dacă nu activezi în domeniul medical, mă gândesc că e imposibil să înțelegi detaliile minuțioase prezentate de autor. Pentru că autorul explică în detaliu „scandaloasele” operații. Eu nu le-am înțeles pe deplin. Cu ce am rămas, în schimb, din această lectură sunt următoarele idei:
1. Singura existență valoroasă este cea în care te pui în slujba oamenilor. 2. Procesul de acceptare a noilor practici chirurgicale este sinuos și ar trebui reglementat. Sistemul permite suficiente breșe pentru ca decizii insuficient documentate să fie puse în excuție. Faptul că unele se dovedesc într-un final soluții bune nu este suficient pentru a balansa mutilările sau viețile pierdute. 3. Am descoperit un scriitor talentat, din ale cărui texte transpar cu ușurință pasiunea pentru domeniul său și dorința de a afla adevărul, de a fi obiectiv. Cred că ar fi o reală plăcere să îl citesc pe Cătălin Vasilescu pe orice subiect. Mulțumesc pentru o suită de texte bine-scrise. Ați fost de-a dreptul fermecător!
Paradoxul este că trec printr-o perioadă cu mulți doctori, iar serialul care ne-a prins pe Netflix este The Good Doctor. Nu mică mi-a fost mirarea că, dintr-o întâmplare și dintr-un teanc imens de cărți necitite, am ales tot o carte cu și despre medici, scrisă de Cătălin Vasilescu, un chirurg bucureștean cu evident talent literar. Utilizând acest talent, dar și experiența sa, pornește la povestit despre evoluția chirurgiei, despre câteva operații providențiale, dar și altele scandaloase. M-am bucurat atunci când am citit despre geniile care au revoluționat medicina, așa cum m-am revoltat când am citit despre lobotomie sau despre alte metode deloc umane de a trata bolile psihice. O carte foarte interesantă.
Bestiar prezintă într-un limbaj accesibil cititorului, indiferent de pregătirea lui, analiza unor practici chirurgicale medicale, de la descoperiri fericite care au schimbat diagnosticarea și tratamentul unor boli, la experiențe înfiorătoare care au mutilat sau ucis sute de pacienți. Am apreciat umorul și documentarea amănunțită a cazurilor.
Am primit această carte de la soțul meu. Nu i-am acordat prea mult credit inițial, dar citind, mi-am schimbat părerea. Bine documentată, referințe la tot pasul, pe alocuri am simțit simpatia/antipatia autorului față de unele nume. Ar mai fi mers câteva cazuri!
"(...) a constatat pur şi simplu că este falsă afirmaţia potrivit căreia lobotomia este utilizată doar ca o resursă terapeutică de ultima ratio şi a acuzat „anumiți doctori" de lipsă de respect pentru creierul uman. „Care sunt", a continuat el, „criteriile de succes? Reprezintă liniştea unui pacient un tratament? Poate că tot ceea ce se realizează este uşurarea activității celor care îi îngrijesc. [...] Pacienții sunt infantilizați. [...] Ei se comportă de parcă ar fi fost pocniți cu o bâtă în cap. Mă sperie să văd ce zombi produc aceste operații. Cred că lobotomiile care se fac pe toată fața Pământului au produs mai mulți invalizi mintal decât au vindecat [...] cred că trebuie oprite înainte de a împinge în demență o parte prea mare a populaţiei". Un pacient liniştit este un pacient bun..."
Mi-a fost destul de frică să citesc cartea asta. Nu, nu din cauza titlului, ci pentru că bănuiam că n-am să înțeleg o iotă, că voi pierde punctul culminant al poveștilor tocmai pentru că nu am o viziune de ansamblu asupra subiectului, nu cunosc termenii medicali sau procedurile, nici istoria medicinei - suna de parcă ar fi mai bine să mă abțin. Nu m-am abținut, dar nici n-am făcut prea mulți pași repezi, decât spre final.
Trecând peste dificultățile mele tehnice și personale, pot spune că Bestiar mi-a deschis apetitul pentru cărți despre istoria științei, despre cum se produce progresul în astfel de domenii. Nu am realizat, până să citesc cartea, că progresul în chirurgie înseamnă, negreșit, și sacrificiu. Mi s-a părut fascinantă și analiza subtilă pe care autorul o face asupra personalităților chirurgilor și felului în care temperamentul lor a scris, uneori, istorie.
Stilul e unul digerabil, cred eu, potrivit ales pentru o carte de nonficțiune, destul de tehnică uneori, dar care își propune să atragă și „cititori neavizați”. Autorul are norocul, esențial, aș zice, să aibă un umor natural (mă arunc să afirm pentru că am fost la o lansare a cărții - s-a râs), care îl ajută să dea farmec unor povești care poate nu ar fascina „muritorii” la fel de mult. Contează mult și documentarea serioasă care se întrevede printre rânduri și, intuiesc, cel puțin mica pasiune pentru literatură a dr. Vasilescu.
4 stele nu pentru că nu ar fi o carte bună, ci pentru că aș fi vrut să o pot eu înțelege mai bine. Și aș mai fi vrut și mai multe astfel de povești.
Noroc celui care se vede Prometeu, desi cartea nu vorbeste despre "crucea" asta. Banuiesc ca e buna ca party trick in spital. "aceasta nu este o carte de istorie (de care numai accidental se apropie), evident nu este o carte de literaturã (fie ea si diluatã cu apelativul de nonfictiune), ci este cu adevărat o carte de chirurgie. Pentru că ea abordează problema centralã a chirurgiei, care este chirurgul. Si deciziile lui chirurgicale. Pe nesimtite, in mod perfid, cititorul a fost atras in chiar miezul fierbinte, în măruntaiele tremurânde ale animalului urias si periculos care este practica chirurgicalà."
Ca de obicei, incep o carte atrasa te titlu cu asteptari de fictiune si nimeresc intr-un pui de documentar. Cartea m-a captivat. Prezinta povestile (unele de succes, altele mai putin) ale unor “parinti ai chirurgiei”. Eu, neavand nicio legatura cu medicina, am fost fascinata sa invat putin din modul in care a evoluat si sa inteleg cu cata dificultate si opozitie a fost mereu primita dezvoltarea.
E ca un curs de istoria medicinei, scris cu pasiune pentru detalii şi pentru şcoala germană de chirurgie. Stilistic, seamănă destul de mult cu textele de pe Wikipedia