Kiwi 2023: antologia de proză scurtă: trecuturi

by Marius Chivu (Editor), Cristian Boricean, Ileana Vornicu

Genres: Short Stories

429 pages, Paperback

Published May 1, 2023

About the author

Marius Chivu (n. 1978) este cronicar literar, scriitor, traducător şi redactor‑editor al revistei Dilema veche. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi a debutat publicistic cu recenzii literare în anul 2000 în revista România literară. A publicat : Vîntureasa de plastic (poezie, Brumar, 2012 ; nominalizare la Premiul Cartea Anului acordat de revista România literară, Premiul pentru debut al revistei Observator cultural şi Premiul pentru debut al USR) ; Trei săptămîni în Himalaya (jurnal de călătorie, Humanitas, 2012) şi Ce‑a vrut să spună autorul (interviuri, Polirom, 2013). A iniţiat şi coordonat proiectul caritabil Cartea cu bunici (Humanitas, 2008), albumul de proză scurtă & fotografie Iubire 13 (ART, 2010) şi volumul colectiv Primul meu porno (ART, 2011). A alcătuit, adnotat şi prefaţat antologiile de proză scurtă : Teodor Mazilu, Singurătatea şi diavolul milos (Curtea Veche, 2004), Mihail Sadoveanu, Ochi de urs şi alte povestiri (Polirom, 2004), Cristian Teodorescu, Maestrul de lumini şi alte povestiri (Curtea Veche, 2005) şi Anton Holban, Conversaţii cu o moartă (Polirom, 2005). În ziua de 15 decembrie 2012, alături de Gabriel H. Decuble, Florin Iaru şi Răzvan Ţupa, a fost narator‑coordonator al experimentului „Cel mai rapid roman din lume”, omologat de World Guinness Book of Records, în care 53 de scriitori au scris în 5 ore şi 35 de minute romanul Moş Crăciun & Co., redactat, editat şi tipărit de Editura ART, după un total de 9 ore, 5 minute şi 8 secunde de la momentul startului. A tradus din Lewis Carroll, Oscar Wilde, Tim Burton şi Paul Bailey.

Reviews

[Andrei Dumitrescu · Rating 5 out of 5]

4,5 stele, dar am rotunjit în sus.

Ediția Kiwi de anul acesta mi se pare cea mai bună din primele trei. O zic fără să pot fi bănuit că periez editorul: la primele două am contribuit și eu cu câte un text, pe când la aceasta, nu.

În primul rând, cinci stele curate notăm în dreptul prozelor lui Wells Tower (probabil preferata mea, o poveste cinematografică, pitorească și amuzantă, care mi-a adus aminte de lumea și stilul lui Cheever și de cinismul și ciudățenia Americii despre care a scris el), apoi David Means (pe care l-am descoperit abia acum, o proză inedită, sensibilă, respiră același aer ca Fox8 a lui George Saunders), Richard Ford (mi-a plăcut să compar poveștile lui Ford cu o ninsoare: în timp ce se aștern te bucuri de stilul lor curat, înțelesul pe care ți-l propun acoperă imaculat lumea pe care o cunoșteai, iar revelația lui îți vine la câtva timp după ce se termină; proza de față, care readuce în prezentul a doi foști iubiți o poveste îngropată de zeci de ani, nu face excepție) și, ultimul pentru mine pe această primă listă de excepționali este BAS - “Caracatița…” lui este scrisă cu același umor și cinism, topite într-o poveste care, ca să-l parafrazez pe autor, abundă de boală, iubire și frică.

Povești foarte bune au scris (în ordinea publicării) - Cristian Boricean (l-am descoperit într-un Iocan, cred că a făcut pauză de atunci, dar scrie excelent, poate cu câteva grame de metafore în plus), Ana Maria Sandu (simplu, frumos, sensibil - singura critică pe care as avea-o este că proza aceasta pare că se rușinează la un moment dat de drama pe care am trăit-o alături de personajul ei și nu o mai desfășoară pe măsura modului în care o construise), Cristina Chira (este, după mine, cea mai bună poveste de până acum a Cristinei prin ineditul personajelor și al locului în care le face autoarea să se desfășoare), Lena Pop (aflată la debut absolut, povestea ei este un mozaic de scene decupate din viața unui pictor - inspirat de David Hockney - într-un dialog foarte credibil cu jack russell-ul lui și o terapie care presupune să plutească în pielea goală, pentru treizeci de minute pe zi, în piscina vilei sale din Normandia unde s-a retras la bătrânețe; “Portretul unui artist (piscină cu două personaje)” este o frumoasă metaforă a tabloului omonim al lui Hockeny, vândut în noiembrie 2018 pentru peste 90 de milioane de dolari). În fine, Doru Vatavului a scris cel mai amuzant text din întreaga antologie - personaje bine construite, scene de masă care aduc aminte de talentul lui Julian Barnes și umorul lui Etgar Keret, un deznodământ savuros care m-a făcut să râd mai bine decât cel mai bun sitcom. Abia-i aștept debutul.

Am notat la plăcut și Adrian Georgescu, Gheorghi Gospodinov, Adriana Neagoe, Will Self, Burhan Sonmez, Ali Smith, Cristina Ștefan, Adela Greceanu, Cristian Crisbășan și Ruxandra Burcescu.

Inedită apariția lui Alex. Leo Șerban pe care nu-l citisem până acum - comparabil cu senzația pe care am avut-o când am ascultat Bert Jansch într-o cafenea din Barcelona.

Și, nu în ultimul rând, mi se pare lăudabilă intenția editorului de a promova mereu autori noi și foarte noi de proză scurtă românească, de a lucra cot la cot cu ei pe text și a le face loc printre superstaruri într-o antologie care s-ar fi descurcat foarte bine și fără, în ciuda criticilor care fac trimitere la rețetă, prozelitism etc. Câinii latră și, între timp, aproape jumătate dintre autorii noi pe care editorul i-a promovat și susținut de-a lungul timpului au debutat în volum.

Deci bravo Kiwi, ștacheta e sus.

[Gabriela Pistol · Rating 3 out of 5]

Cu siguranță mi-au plăcut mai multe texte decât în prima antologie Kiwi (pe a doua nu am citit-o încă, erau mai puține nume interesante pentru mine decât în 3 și 4). E și mult mai echilibrată, în primul volum aveam niște autori care străluceau, BAS și Răzvan Petrescu + (pe atunci) debutanta Ruxandra Burcescu și unii, destui, care nu aveau de ce să fie publicați.
Sunt și aici doi autori români cu texte absolut cringe, nu inteleg de ce s-ar tipări asememea zbateri stângace, că numai literatură nu sunt. Dar sunt doar două. Sigur, cam jumătate sunt mediocre (inclusiv dintre străini), daaaar, tot rămân destule bune.

Mi-au plăcut cel mai mult David Means și Cristian Crisbășan. Au tot ce trebuie la o proză scurtă: poveste, suspans, personaje de care te atașezi sau care te incită, stil coerent, text rotund, cu final satisfăcător (credibil pentru restul poveștii, convingător, nu fericit. Nu încearcă să rastoarne povestea, să te șocheze cu orice preț, cum fac atât de mulți autori români, inclusiv aici, ceea ce devine, bineînțeles, fix opusul prin repetiție, adică un clișeu).

Apoi mi-au mai plăcut Sönmez și Gospodinov, Cristina Ștefan, Ana Maria Sandu, Adela Greceanu și Cristian Boricean. Pe câțiva i-am citit in premieră, deci, iată, un câștig.

[Mihaela · Rating 3 out of 5]

Intre 3 și 3.5*

[Daniela Toader · Rating 4 out of 5]

Mi-a plăcut mult Nazaret. Cinci stele. Mi-au mai plăcut Flori de câmp, Coba, Nimic de declarat, Castelul din cărți de joc, Fado, Insula Ciocanului, Vremuri mai bune, Goldanii Gandului, Doamna Daria si Piciorul Paros .

[Lavinia · Rating 4 out of 5]

3.7*

[Ion · Rating 5 out of 5]

Cea mai bună antologie KIWI din cele de până acum.