Despre mine/ About Myself M-am născut în 1976 la Târgu-Mureş. Acum trăiesc în Cluj, e un oraş bun pentru mine.
În 2003 Tribuna mi-a publicat primele două povestiri. De atunci, textele mele au apărut în diverse reviste: Familia, Apostrof, Noua literatură, Tribuna, Magyar Napló, Helikon, Egophobia. Câteva proze scurte au ajuns în antologiile Az ev muforditasai 2008 (Magyar Napló, 2008), The Aesthetica Creative Works Annual 2009 (Aesthetica Magazine, 2009), Minimal (Mirador, 2009) şi Echinox (Echinox, 2011).
Literatura e o alegere asumată. Ca scriitor, mă consider mai degrabă un muncitor decât un intelectual. Încerc să-mi cunosc meseria cât mai bine, să fiu cât mai profesionist, să nu fac compromisuri – cred că datorez asta celor care mă citesc.
Am câtiva prieteni scriitori, dar nu aparţin vreunui grup literar.
Ţin mult la simplitate, la bunul simţ, la integritate.
Aparent Mihai Mateiu (a cărui carte am citit-o în întregime ieri, fără să știu că că era Sf. Matei) se învârte prin lumea literară de ceva vreme, dar cumva low-key, că n-am auzit de el până astă primăvară. Am pus în final mâna pe cartea lui cea nouă, și... not bad. Primele două povești mi-au plăcut foarte mult, merg încet, cu nerv, și când ajung la final te pocnesc în moalele capului fără cruțare. A treia mi s-a părut cam inutilă: e prea scurtă pentru stilul abordat de autor și prin urmare nu apucă să se întâmple nimic înainte de finalul brusc. Ultima a fost basically o versiune reîncălzită a primei: bună ca scriitură, dar mi-a părut cumva nehotărâtă pe subiectul ales, ca și cum nu știa exact despre ce voia să fie, iar impactul finalului e slab. Dacă fac o medie, iese fix 3,5*.
Chiar mi-a plăcut. Mi-a adus aminte de copilăria din anii 90. De baladele rock, yoga, chefurile din apartamente, găști, primii fiori ai dragostei. Pentru 40+ e un deja vu.
Citită cu sufletul la gură. Se întâmplă (mai rar) să citești un text și să devii atât de interesat de poveste încât să îți dorești, ca într-un roman de aventuri, să afli mai repede ce se va întâmpla cu personajele.
O carte plina de suprize si nu ma refer doar la finalurile cu bruste ale povestilor, ci la tot: de la stilul abordat la personajele si descrierile captivante. Stilul simplu, te vrajeste de la primele fraze si te face sa intri foarte rapid in lumea personajelor, sa simti ca apartii de acel univers si sa te identifici cu oamenii de acolo. Descrierile sunt bine proportionate si echelibrate de dialog si partea narativa, ceea ce te aduce mai aproape de fluxul constiintei personajelor. Mi-a placut tare mult modul in care Mihai Mateiu a redat tumultul interior al adolescentilor/adultilor din povestile sale si pot spune ca aceasta carte m-a binedispus pe tot parcursul ei.
" Poate, cine stie, ziua aceea sa nici nu fi fost asa senina si poleita cu aur, cum a ramas in memoria mea. Dar eu asa mi-o amintesc- calma si calda, cu soarele domol facand sa sclipeasca coaja castanelor proaspat cazute pe jos. Trecusem de multe ori pe langa curtea aia, ai carei artari si castani is revarsau crengile pana-n strada, dar nu intrasem niciodata. Poarta enorma de metal era deschisa larg si am urcat pe o alee pavata, care serpuia printre copaci si garduri vii spre vechiul conac de pe deal, abia vizibil din strada."
Mi-a plăcut volumul de proză scurtă "În creștere" al lui Mihai Mateiu, apărut în 2023 la editura Trei, ba chiar mi-am reamintit cu plăcere cum îi remarcasem autorului prima proză din volum care i-a apărut inițial în antologia Humanitas din 2018 "16 prozatori de azi". O frazare impecabilă, capacitatea de a te imersa în proza lui rotundă, perfectă, și, nu în ultimul rând, faptul că ți-aduce aminte de tine tânăr.
Vai ce dor îmi era de tonul acestea, timbrul aceasta nemaipomenit și atât de familiar, de intim, al lui Mihai Mateiu. Fir-ar pauzele lungi ale naibii să fie, că l-aș pune voce și la GPS numa să-l aud mai mult.