What do you think?
Rate this book
Die Serapionsbrüder #7
The Mines of Falun
This early work by E. T. A. Hoffmann was originally published in 1819. Born in K nigsberg, East Prussia in 1776, Hoffmann's family were all jurists, and during his youth he was initially encouraged to pursue a career in law. However, in his late teens Hoffman became increasingly interested in literature and philosophy, and spent much of his time reading German classicists and attending lectures by, amongst others, Immanuel Kant. Hoffman went on to produce a great range of both literary and musical works. Probably Hoffman's most well-known story, produced in 1816, is 'The Nutcracker and the Mouse King', due to the fact that - some seventy-six years later - it inspired Tchaikovsky's ballet The Nutcracker. In the same vein, his story 'The Sandman' provided both the inspiration for L o Delibes's ballet Copp lia, and the basis for a highly influential essay by Sigmund Freud, called 'The Uncanny'. (Indeed, Freud referred to Hoffman as the "unrivalled master of the uncanny in literature.") Many of the earliest books, particularly those dating back to the 1900's and before, are now extremely scarce and increasingly expensive. We are republishing these classic works in affordable, high quality, modern editions.
44 pages, Paperback
First published January 1, 1819
6 people are currently reading
103 people want to read
About the author
E.T.A. Hoffmann
2,255 books878 followersErnst Theodor Wilhelm Hoffmann, better known by his pen name E. T. A. Hoffmann (Ernst Theodor Amadeus Hoffmann), was a German Romantic author of fantasy and horror, a jurist, composer, music critic, draftsman and caricaturist. His stories form the basis of Jacques Offenbach's famous opera The Tales of Hoffmann, in which Hoffman appears (heavily fictionalized) as the hero. He is also the author of the novella The Nutcracker and the Mouse King, on which the famous ballet The Nutcracker is based. The ballet Coppélia is based on two other stories that Hoffmann wrote, while Schumann's Kreisleriana is based on Hoffmann's character Johannes Kreisler.
Hoffmann's stories were very influential during the 19th century, and he is one of the major authors of the Romantic movement.
Hoffmann's stories were very influential during the 19th century, and he is one of the major authors of the Romantic movement.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 29 of 29 reviews
July 29, 2018
Ich dachte, ich kenne die Geschichte, aber in der Tat kannte ich nur Hebels Unverhofftes Wiedersehen .
Dieses kleine Bändchen habe ich als Schnäppchen erworben, weil mich Kat Menschiks Illustrationen sehr oft ansprechen. Und es hat sich wieder gelohnt!
Diese von typischen Romantik-Motiven (Bergwerke, Kristalle, geheimnisvolle Frauen, Sehnsucht...) durchwobene Geschichte überzeugt noch heute, erst recht mit diesen stimmungsvollen Bildern.
Dieses kleine Bändchen habe ich als Schnäppchen erworben, weil mich Kat Menschiks Illustrationen sehr oft ansprechen. Und es hat sich wieder gelohnt!
Diese von typischen Romantik-Motiven (Bergwerke, Kristalle, geheimnisvolle Frauen, Sehnsucht...) durchwobene Geschichte überzeugt noch heute, erst recht mit diesen stimmungsvollen Bildern.
January 30, 2021
For my class on German romanticism.
Throughout my time as a Germanic Studies major, E.T.A. Hoffman has been mentioned quite frequently. I still haven't read his most famous work: The Sandman, but I thought that this was a very interesting story. There seems to be a natural, primitive connection that humanity has towards nature. Our relationship with nature is complicated, which the story itself shows (Elis, the main character, often describes the environments he is in (the sea and the mines) in a negative way, yet he is drawn to them). Our fears of nature do not stop us from going into nature or trying to gain/find something in nature, often to our detriment b/c we are trying to conquer nature (consciously or subconsciously) rather than working along with or taking care of nature.
Throughout my time as a Germanic Studies major, E.T.A. Hoffman has been mentioned quite frequently. I still haven't read his most famous work: The Sandman, but I thought that this was a very interesting story. There seems to be a natural, primitive connection that humanity has towards nature. Our relationship with nature is complicated, which the story itself shows (Elis, the main character, often describes the environments he is in (the sea and the mines) in a negative way, yet he is drawn to them). Our fears of nature do not stop us from going into nature or trying to gain/find something in nature, often to our detriment b/c we are trying to conquer nature (consciously or subconsciously) rather than working along with or taking care of nature.
November 11, 2014
This might me my favorite piece of Hoffmann so far. In there I found this irresistible beauty of language and metophors. I feel like I am down there in the mines with Elis, like some part is still there after reading, the metal taste stays after reading. It reminds me of Heart of darkness by Joseph Konrad "Das Grauen, das Grauen." This inner fear, being haunted by something, or maybe just by yourself - your inner core fighting yourself. Definately a piece worth reading.
January 12, 2024
Das Ende war sad
3,5 ⭐️
3,5 ⭐️
October 24, 2023
Eigentlich 5 Sterne, aber hier eine Auflistung aller Frauen in dieser Geschichte:
Holde Jungfrauen (davon viele, die in meiner Ausgabe nackt abgebildet wurden), eine betrunkene Dirne (die durfte sogar einen einzigen Satz sagen!), die grundlos verliebte Tochter (deren einzige Eigenschaft ist, dass sie verliebt ist), und die schöne Berggöttin (von der wir nur Beschreibungen ihres schönen Aussehens bekommen).
Holde Jungfrauen (davon viele, die in meiner Ausgabe nackt abgebildet wurden), eine betrunkene Dirne (die durfte sogar einen einzigen Satz sagen!), die grundlos verliebte Tochter (deren einzige Eigenschaft ist, dass sie verliebt ist), und die schöne Berggöttin (von der wir nur Beschreibungen ihres schönen Aussehens bekommen).
February 3, 2025
Overall, a pretty middle-of-the-road classic short story. The description of Elis' dream was beautiful and I wish the story explored more of that world, but I understand why it didn't as that wasn't the focus of the tale
October 8, 2025
romantischer...
February 15, 2015
Wie bei jedem vorherigen Lesen gefiel mir die Geschichte sehr gut, auch wenn mir die kurze Erzählung "Unverhofftes Wiedersehen" von Hebel noch eher zusagt. Hoffmann hat hier ordentlich ausgeschmückt und dazu erfunden, ganz im Sinne der Romantik. Von den tatsächlichen Ereignissen ist hier nicht viel wieder erkennbar. Dafür hält hier ein übernatürliches, mystisches Element Einzug, das natürlich auch seine Vorzüge hat.
February 10, 2020
Much like The Sandman by Hoffman, A man becomes infatuated with a woman where they subsequently fall into madness.
November 30, 2021
Pe-o zi frumoasă şi însorită din luna lui cuptor, populaţia oraşului Goethaborg era adunată în rada portului. O corabie bogată, pornită din Indiile răsăritene, şi care ajunsese cu bine aici, venind de pe acele meleaguri depărtate, aruncase ancora la Klippa. Steguleţele şi flamurile ei lungi, cu culorile suedeze, fluturau vesele sub albastrul cerului, în timp ce sute de plute, de bărci şi de luntri încărcate cu marinari plini de veselie alunecau fără rânduială pe apele netede ca oglinda ale Goetaelfului, iar tunurile din Masthuggetorg făceau să răsune departe, în larguri, detunăturile salvelor lor. Domnii aceştia care administrau Compania Indiilor răsăritene umblau cutreierând portul, socotind, cu zâmbetul pe buze, câştigul bogat pe care li-l adusese corabia. Mare le era bucuria văzând că, deşi întreprinderea lor era atât de îndrăzneaţă, prospera cu fiece an care trecea şi că dragul lor oraş Goethaborg creştea şi înflorea, devenind mai măreţ şi mai plăcut la vedere mulţumită negoţului lor. Iată de ce oamenii aceştia harnici erau atât de bine văzuţi şi de ce bucuria lor era împărtăşită căci câştigurile realizate de ei reprezentau seva hrănitoare ce alimenta activitatea întregului oraş.
Echipajul corăbiei din Indii, vreo sută şi cincizeci de oameni, debarcă în mai multe şalupe, închiriate cu acest scop şi începu să facă pregătirile pentru honsning. Aşa se numeşte sărbătoarea pe care echipajul unui vas o pregăteşte în asemenea împrejurări. Ea ţine deseori câteva zile. Câţiva muzicanţi, îmbrăcaţi în costume bizare, înzorzonate, mergeau în fruntea cortegiului, cu viori, cu fluiere, cu oboaie şi cu tobe, cântând cu foc din ele, în timp ce alţii îi acompaniau din gură, cu tot felul de cântece. Marinarii veneau, doi câte doi, în urma lor. Unii din ei, ale căror bluze şi pălării erau împodobite cu panglici de toate culorile, ţineau în mâini flamuri care fâlfâiau zgomotos în vânt, alţii dansau şi ţopăiau, toţi însă dădeau glas veseliei lor, şi văzduhul răsuna până hăt-departe de atâta gălăgie.
Cortegiul acesta vesel străbătu astfel şantierele, trecu prin cartierele mărginaşe ale urbei şi ajunse în sfârşit în mahalaua Haga, unde urma să înceapă cheful şi băutura.
Şi iată că berea începu să se reverse în şiroaie, iar cănile să se golească una după alta. Şi, cum se întâmplă totdeauna cu marinarii întorşi dintr-o lungă călătorie, nu trecu mult şi-o droaie de fete, una mai frumoasă ca alta, li se alăturară; dansul se încinse, bucuria devenea din ce în ce mai neînfrânată, iar veselia mai gălăgioasă şi mai zănatică.
Un singur marinar, un băiat chipeş şi zvelt, care să tot fi avut douăzeci de ani, se strecurase din mijlocul tumultului, aşezându-se la o parte, afară, pe-o bancă de lângă uşa hanului.
Câţiva marinari se apropiară de el şi unul dintre ei, izbucnind într-un râs zgomotos, îi strigă:
― Elis Frobom! Elis Frobom! Iar te-ai cufundat în tristeţea ta prostească! Iar eşti pe cale să tulburi clipele astea fericite cu gândurile tale stupide? Ascultă, Elis, dacă nu vrei să iei parte la honsning-ul nostru, ai face bine să te retragi şi din rândurile echipajului! Nu în felul ăsta ai să ajungi un bun şi adevărat marinar! Curaj ai, ce-i drept, îndeajuns când e vorba de primejdie, nu te dai în lături. Dar de băut nu ştii să bei. Îţi place mai bine să ţii ducaţii în buzunar decât să-i azvârli pământenilor ăstora, aşa ca orice oaspete ce se respectă. Haide, bea, tovarăşe! Că dacă nu, atunci abată-se mai bine asupra ta Nacken, duhul apelor, şi cu toţi ai lui.
Elis Frobom se ridică brusc de pe bancă, aruncă o privire lungă şi învăpăiată asupra marinarului şi, apucând paharul plin ochi cu rachiu, îl dădu dintr-odată pe gât, după care grăi:
― Vezi bine, Joens, că sunt în stare să beau ca oricare din voi; dacă e însă vorba să ştim de sunt sau nu sunt un bun marinar, apoi asta e treaba căpitanului să judece. Până una-alta însă, ţine-ţi limba de viperă şi ia-o din loc. Năzbâtiile şi năbădăile voastre mă scârbesc. Iar ce fac eu pe bancă aici, apoi asta nu te priveşte!
― Bine, bine! răspunse Joens. Ştim cu toţii că eşti din Nerika; oamenii din partea locului sunt toţi morocănoşi şi nu prea ştiu să se bucure de viaţa noastră de marinari! Aşteaptă puţin, Elis! Am să-ţi trimit eu pe cineva care ai să vezi cum o să te smulgă de pe blestemata asta de bancă pe care te-a pironit demonul Nacken.
Echipajul corăbiei din Indii, vreo sută şi cincizeci de oameni, debarcă în mai multe şalupe, închiriate cu acest scop şi începu să facă pregătirile pentru honsning. Aşa se numeşte sărbătoarea pe care echipajul unui vas o pregăteşte în asemenea împrejurări. Ea ţine deseori câteva zile. Câţiva muzicanţi, îmbrăcaţi în costume bizare, înzorzonate, mergeau în fruntea cortegiului, cu viori, cu fluiere, cu oboaie şi cu tobe, cântând cu foc din ele, în timp ce alţii îi acompaniau din gură, cu tot felul de cântece. Marinarii veneau, doi câte doi, în urma lor. Unii din ei, ale căror bluze şi pălării erau împodobite cu panglici de toate culorile, ţineau în mâini flamuri care fâlfâiau zgomotos în vânt, alţii dansau şi ţopăiau, toţi însă dădeau glas veseliei lor, şi văzduhul răsuna până hăt-departe de atâta gălăgie.
Cortegiul acesta vesel străbătu astfel şantierele, trecu prin cartierele mărginaşe ale urbei şi ajunse în sfârşit în mahalaua Haga, unde urma să înceapă cheful şi băutura.
Şi iată că berea începu să se reverse în şiroaie, iar cănile să se golească una după alta. Şi, cum se întâmplă totdeauna cu marinarii întorşi dintr-o lungă călătorie, nu trecu mult şi-o droaie de fete, una mai frumoasă ca alta, li se alăturară; dansul se încinse, bucuria devenea din ce în ce mai neînfrânată, iar veselia mai gălăgioasă şi mai zănatică.
Un singur marinar, un băiat chipeş şi zvelt, care să tot fi avut douăzeci de ani, se strecurase din mijlocul tumultului, aşezându-se la o parte, afară, pe-o bancă de lângă uşa hanului.
Câţiva marinari se apropiară de el şi unul dintre ei, izbucnind într-un râs zgomotos, îi strigă:
― Elis Frobom! Elis Frobom! Iar te-ai cufundat în tristeţea ta prostească! Iar eşti pe cale să tulburi clipele astea fericite cu gândurile tale stupide? Ascultă, Elis, dacă nu vrei să iei parte la honsning-ul nostru, ai face bine să te retragi şi din rândurile echipajului! Nu în felul ăsta ai să ajungi un bun şi adevărat marinar! Curaj ai, ce-i drept, îndeajuns când e vorba de primejdie, nu te dai în lături. Dar de băut nu ştii să bei. Îţi place mai bine să ţii ducaţii în buzunar decât să-i azvârli pământenilor ăstora, aşa ca orice oaspete ce se respectă. Haide, bea, tovarăşe! Că dacă nu, atunci abată-se mai bine asupra ta Nacken, duhul apelor, şi cu toţi ai lui.
Elis Frobom se ridică brusc de pe bancă, aruncă o privire lungă şi învăpăiată asupra marinarului şi, apucând paharul plin ochi cu rachiu, îl dădu dintr-odată pe gât, după care grăi:
― Vezi bine, Joens, că sunt în stare să beau ca oricare din voi; dacă e însă vorba să ştim de sunt sau nu sunt un bun marinar, apoi asta e treaba căpitanului să judece. Până una-alta însă, ţine-ţi limba de viperă şi ia-o din loc. Năzbâtiile şi năbădăile voastre mă scârbesc. Iar ce fac eu pe bancă aici, apoi asta nu te priveşte!
― Bine, bine! răspunse Joens. Ştim cu toţii că eşti din Nerika; oamenii din partea locului sunt toţi morocănoşi şi nu prea ştiu să se bucure de viaţa noastră de marinari! Aşteaptă puţin, Elis! Am să-ţi trimit eu pe cineva care ai să vezi cum o să te smulgă de pe blestemata asta de bancă pe care te-a pironit demonul Nacken.
February 17, 2021
Diese Ausgabe der „Bergwerke zu Falun“ ist ein weiterer Teil einer Reihe, in der die Illustratorin Kat Menschik einige ihrer Lieblingsbücher vorstellt und den Texten durch ihre kunstvollen Bilder auch visuell Leben einhaucht.
Was die Illustrationen angeht ist dieses Buch einer meiner Lieblingsteile der Reihe. Die surrealen Beschreibungen Hoffmans von den Tiefen der Meere und Bergwerke in Bildform umzusetzen ist keine leichte Aufgabe. Die hier vorliegenden bildlichen Interpretationen treffen aber nicht nur perfekt den Ton des Textes, sondern sind zudem eine optische Pracht. Gerne habe ich mir die Zeit für die Betrachtung der detailverliebten Gestaltungen genommen.
Was den Inhalt angeht, haben mir andere Ausgaben aus der Reihe illustrierter Geschichten besser zugesagt. Insbesondere die Erzählungen von Edgar Allan Poe und Alexander Puschkin hatten mich begeistert. Die Geschichte Hoffmans ist keineswegs schlecht gestaltet und sprachlich äußerst beeindruckend, ihr Ende fiel jedoch für meinen Geschmack etwas vorhersehbar aus.
Kat Menschiks Ausgabe eignet sich mit ihrem ansprechenden Design vor allem zum Verschenken und auch zur Verschönerung des eigenen Bücherregals!
Was die Illustrationen angeht ist dieses Buch einer meiner Lieblingsteile der Reihe. Die surrealen Beschreibungen Hoffmans von den Tiefen der Meere und Bergwerke in Bildform umzusetzen ist keine leichte Aufgabe. Die hier vorliegenden bildlichen Interpretationen treffen aber nicht nur perfekt den Ton des Textes, sondern sind zudem eine optische Pracht. Gerne habe ich mir die Zeit für die Betrachtung der detailverliebten Gestaltungen genommen.
Was den Inhalt angeht, haben mir andere Ausgaben aus der Reihe illustrierter Geschichten besser zugesagt. Insbesondere die Erzählungen von Edgar Allan Poe und Alexander Puschkin hatten mich begeistert. Die Geschichte Hoffmans ist keineswegs schlecht gestaltet und sprachlich äußerst beeindruckend, ihr Ende fiel jedoch für meinen Geschmack etwas vorhersehbar aus.
Kat Menschiks Ausgabe eignet sich mit ihrem ansprechenden Design vor allem zum Verschenken und auch zur Verschönerung des eigenen Bücherregals!
December 16, 2024
So much depth for such a short story.
Hoffmann had quite an eerie writing style, that sometimes can feel bizarre and fantastical, and other times haunting and horrifying.
It all feels so far from reality and otherworldly that the reading experience itself almost feels like an uncanny dream, or “nightmarish”.
Having read this book and The Sandman, Hoffman’s characters seem to be driven to destruction, then a fatal death, and the potential reasons for this are intriguing.
Hoffmann had quite an eerie writing style, that sometimes can feel bizarre and fantastical, and other times haunting and horrifying.
It all feels so far from reality and otherworldly that the reading experience itself almost feels like an uncanny dream, or “nightmarish”.
Having read this book and The Sandman, Hoffman’s characters seem to be driven to destruction, then a fatal death, and the potential reasons for this are intriguing.
December 28, 2024
‘there arose from the ground like rippling waves strange flowers and plants of flashing metal whose blossoms and leaves climbed upwards from the profoundest depths and twined themselves about one another… countless lovely maidens embracing one another with white shining arms; it was from their hearts that the roots, the flowers and plants shot up…’
what beautiful imagery! what a heart breaking story!
what beautiful imagery! what a heart breaking story!
October 3, 2025
Dieses Buch musste ich ebenfalls für die Schule lesen. Allerdings hat es mir nicht so gut gefallen, wie der Runenberg. Der Schreibstil wirkte sehr abgehackt und dadurch hat für mich persönlich die Geschichte nicht wirklich Sinn ergeben. Dies hat zur Folge, dass ich diesem Buch leider nur 2.5 Sterne geben kann.
Read
May 18, 2025He was haunted and tortured by the thought that one of the workmen would suddenly assume gigantic proportions, and to his horror he would recognize in him Torbern, come to remind him, in a terrible manner, of the subterranean realm of gems and metals to which he had devoted himself.
September 15, 2017
Great story.
Impressive how that 'much' content was told in so few pages...
Impressive how that 'much' content was told in so few pages...
December 9, 2020
A heartbreaking, maudlin, and visceral story. I normally don't like drama and melancholy but this concise and quick read of a Romance is sure to warm the coldest of hearts.
December 27, 2022
Having read the Penguin Classics version of this which included two other short stories by ETA Hoffmann, I can say this one was without doubt my favourite and well worth a read.
December 7, 2023
Interessant begin, matig einde…
July 31, 2024
Es mag daran liegen, dass ich eine andere ältere Ausgabe las aber mich konnte die Geschichte weder auf sprachlicher noch auf inhaltlicher Ebene abholen.
December 27, 2024
3.5 stars
February 7, 2025
I couldn't sleep well after reading this. Ngl. I had nightmares.....recommend🎀
February 25, 2025
kind of boring, not a lot of „horror“ and more of a sad love story that was ruined by insanity and the hunger for riches.
December 2, 2025
nichts verstanden
December 7, 2025
Komisches Buch mit einem Jungfrauen fetish
December 16, 2025
Für die Schule. War ok besser als der Runenberg.
January 12, 2026
Man has sexual parasocial relationship with rocks
Read
September 15, 2024I actually loved this, super fun and spooky
Displaying 1 - 29 of 29 reviews